Fragment din Istorie Pierdută – Cronică Românească de Istorie Veche (lucrare în pregătire). Autori: Cornel Bîrsan, Adrian Anghel şi Cristian Moşneanu, volumul II la Istorie Furată!
Petru cel Tânăr (confundat până la ȋnceputul secolului XX cu Petru Schiopul) ȋṣi are orginea ȋn cele două dinastii majore ale Valahiei ṣi Moldovei. Pe linie paternă urmează firul voevozilor ce se trag din Basarab ṣi Negru Vodă iar după mamă provine din marea familie a Muṣatinilor având ca bunic pe Petru Rareṣ, fiul lui Ştefan cel Mare. Este cel dintâi fiu născut al voevodului Mircea Ciobanu ṣi al Doamnei Chiajna, are doi fraţi: Mircea şi Radu şi patru surori, numitele Anca (Ana), Alexandra, Maria şi Dobra.
Doamna Chiajna (Mircioaia după numele soţului Mircea Ciobanul), mama lui Petru, cunoscută ca unica femeie din istorie României ce a condus o armată la război este pe bună dreptate una din “doamnele de fier” ale acestei naţii. Este foarte important a spune căteva cuvinte despre ea deoarce ȋn toată peropada domniei fiului ei este cea care-i stă ȋn umbră luând toate deciziile importante. Se naṣte ȋn anul 1525 ȋn Polonia ṣi decedează ȋn 1588 ȋn Istanbul. Numele de botez este Ana iar titulatura Chiajna reprezintă traducerea ȋn slavona numelui Despina(termen din limba greacă ce ȋnsemnă “doamnă”). Fiind crescută de Elena Caternia Brankovici, cea de-a doua soţie a lui Petru Rareṣ, probabil aceasta a numit-o aṣa ȋn cinstea ilustrei sale surorii, Despina, soţia voevodului muntean Neagoe Basarab. “Viața acestei remarcabile femei nu a fost marcată de pasiuni devastatoare și aventuri erotice, ci a stat sub semnul unei exemplare iubiri și îngrijiri materne, (…) dedicată ideii de dragoste, sub toate aspectele sale” (conform Cezar Straton Ecologia iubirii, Iaşi ,2007 ). Caracterizările ce i se fac Mircioaiei de către contemporani nu sunt ȋnsă dintre cele mai demne. Ioan Sigismund Zapolya în 1564 o numeṣte „femeie foarte uşoară” (mulier levissima), reprezentantul imperial şi cel veneţian la Poartă în 1568: „femeie cu pofte monstruoase” (monstrosae libidinis mulier), respectiv, „târfă publică” (publica meretrice)( conform Hurmuzaki, Documente). Aceste afirmaţii nu fac referire la “manifestările fizice” ale Chiajnei ci la caracterul ei ṣi la lipsa de scrupule ȋn a-ṣi atinge scopurile.
Ȋn luna martie a anului 1554 alături de soţul ei Mircea Ciobanul este exilată la Constantinopol de către sultan apoi cei doi sunt mutaţi ȋn Etiopia ( marite 1555) ṣi Anatolia ( 1557). Din 26 martie 1559 până ȋn 31 mai 1568 ȋi este alături fiului său ce este minor ȋn momentul ajungerii pe tron. După moartea lui Petru (19 august 1568) trăieṣte ȋn exil(Alep ȋn Siria) ṣi sărăceṣte atat de mult ȋncat ajunge ȋn pragul de a cerşi reuşind să ȋşi ducă mai departe traiul de zi cu zi ţesând ṣi ocupându-se cu negustoria ambulantă(Conform Marcu George, Dicţionarul personalităţiilor feminine din România –“O vreme a locuit la Alep, în Siria, unde, în ianuarie 1569, trăia împreună cu ceilalţi copii ai săi, din 20 de aspri pe zi, acordaţi de sultan, după cum o găsise călătorul L. Rauchwolffen, care afirma despre ea că era <o femeie pricepută, cunoscătoare a limbilor turcă şi arabă> ). Ambiţia fără margini o face să nu se dea bătută ṣi reuşeste să o marite pe una din fetele ei cu Murad, moştenitorul tronului otoman. După ce Murad ajunge sultan ea este chemată la “curtea princială ” a padiṣahului devenind o femeie extrem de influentă ce va trage sfori ȋn cazul numirii unor domni din Valahia ṣi Moldova( Iancul Sasul ṣi Petru Schiopul). Chiajna moare la Istanbul ȋn anul 1588 iar ultimele menţionări despre ea sunt făcute de Grigore Ureche ȋn Letopiseţul Ţării Moldovei legat de data de 20 iunie 1587 când ȋn Tecuci are loc nunta lui Vlad, fratele voevodului Alexandru al II-lea Mircea cu o nepoată de fiică a sa ṣi de ambasadorul Veneţian la Poartă, Gabriel Carazza din februarie 1580 când ȋi comuncă dogelui că Mircioaia s-a ȋntâlnit cu Valide, mama sultanului Murad. Este ȋnmormântată ȋn Galata ȋntr-un loc necunoscut pentru noi astăzi. “Nu este exclus ca fata lui Petru Rareș să se fi lepădat și ea de legea ei strămoșească, pentru a putea fi, îmbrățișând islamul, mai aproape de copiii ei, pe care e vădit că i-a iubit mai mult decât pe oricine în lume”(conform Grigore Toloaca ).
Sora lui Petru, Dobra rămâne ȋn istorie cu un episod ce merită amintit cu prisosinţă. Acesta este legat de faptul că a fost logodnica lui Despot Vodă (numit ṣi Iacob Eraclide, domn al Moldovei ȋntre 1561 ṣi 1563). Căsătoria ȋntre cei doi nu are loc deoarece Chiajna prin iscoadele pe care le are descoperă că Despot urmărea de fapt ȋnlăturarea fiului ei de pe tronul Valahiei şi ȋnlocuirea lui cu fratele lui, Dumitru(Dimitrie).
Maria, cea de-a doua soră a lui Petru, este amintită ca fiind domniţa ce urma a se căsători cu un Iane (loannis) Cantacuzino, fratele puternicului Mihai Cantacuzino Şeitanoglu din Anchialos. Acest Iane nu este nimeni altul decât unchiul ṣi creditorul lui Mihai Viteazul, mare ban ȋn perioada 1586 -1595 ṣi vistiernic ȋn perioada lui Petru Cercel. Ȋn 14 noiembrie 1456 urma să aiba loc nunta dar “vazându-si logodnicul, domniţa Marina rămase ca trăsnită. Viitorul ei soţ avea cincizeci de ani batuţi pe muchie <ṣi era, asa gândea copila, urât cum numai pe dracul si-l închipuia>. Se înfaţişă maică-sii ṣi îi spuse printre sughiţuri: <Nu! Nu! Nu! Mai bine moartă decât femeia lui Ion, oricât de odraslă de împarat ar fi!> Analizând chestiunea la rece, doamna Chaijna îṣi dadu seama ca se afla într-o mare încurcatură. Să strice nunta, aşa, nitam-nisam, ar fi pus într-o situaţie neplacută întregul neam al Cantacuzinilor, întorcându-l împotriva sa”.( op. cit Ion Mihai Cantacuzino, O mie de ani în Balcani. O cronică a Cantacuzinilor în vâltoarea secolelor, Bucureşti, 1996, Historia, Nr. 43, iulie 2005). Situaţia se remediază printr-o ȋnscenare de răpire a Mariei, pusă la cale, bineȋnţeles, tot de Chiajna care reuseṣte să ȋṣi dea fata la “foarte scurtă vreme, după un băiat pe gusturile domniţei: tânar, frumos şi de neam tot atât de stralucit ca al Cantacuzinilor”. Este vorba de Stamate Paleologul, nepotul patriarhului Iosif, al Constantinopolului. Dovada că Mircioaia este cea ce a organizat răpirea este dată de un contemporan al acesteia, Gheorghe Etolianul (c. 1524-1580) ce o acuză pe Chiajna de „crima” de a fi separat pe sora lui Petru de „mândrul palicar” Iane Cantacuzino (N. Bănescu, Un poeme grec vulgaire relatif ă Pierre la Boiteux de Valachie, Bucureşti, 1912, p. 8, 10). De asmenea este improbabil ca Iane să aibă 50 de ani deoarece ar fi ȋnsemnat ca ȋn perioada lui Mihai Viteazul să “bată” spre 100 de ani.
Ana( Anca) reuseṣte să se căsătorească cu sangeac beiu-ul Magnesie, Murad, viitorul sultan al imperiului Otoman(1574-1597). Datorită frumuseţii fără pereche a româncei, Murad se ȋndrăgosteṣte de ea, o cere de soţie iar nunta are loc conform tradiţiilor religioase musulmane (ȋn unele surse se arată că cea casatorită cu Murad ar fi Dobra).
Mircea ṣi Radu, dupa moartea fratelui lor Petru ajung zălog la poartă fiind aduṣi cu forţa ṣi exilaţi ȋn Alep(Siria). Chiar dacă mama lor spera ca macar unul din ei să ajungă domn acest lucru nu se ȋntâmplă iar petru a scăpa de sărăcie si de supravegherea oamenilor sultanului, se convertesc la Islamism ȋn anul 1571 luându-ṣi numele de Ahmet ṣi Iusuf.
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris