Nasterea Daciei – roman de Florin Horvath

Filtrata prin impreunarea de taina a genelor, lumina se dezvaluie magica, insufletind chipul cu totul aparte al batranului, chip pe care l-a pozat pe ascuns, cu telefonul, fara ca Mosul sa prinda de veste. Exact in acele clipe, de undeva de peste munte, un clopot vestea sfarsitul vecerniei.

Atarnata in rama simpla, imaginea impune intr-un fel aparte, venind parca de catre inceputul de lume caruia ochii batranului ii pecetluiau existenta. Aflat intr-o stare de veghe ciudata, Ioan are sentimentul ca patrunde dincolo de invelisul lucrurilor, dincolo de ceasurile de meditatie in care sa amagise ca poate statornici legaturi astrale la numite soroace ale zodiacului.

Ceva il provoaca sau mai degraba il incita, ca atunci la „Humboldt-Universitat zu Berlin”, inaintea testului de fizica, unde fata lui s-a oprit un tanar cu pumnul drept plin de dulciuri si cu obrazul napadit de cosuri:

– Da-mi voie sa ma recomand, sunt fratele Lupului Cenusiu si am trecut cu bine toate probele pana acum!

Absolut intamplator, cu foarte multa vreme in urma, aflase de la Mosul sau ca la inceputurile Daciei a existat acea Fratie a Lupului Alb. Dar intre acel lucru si tanarul imberb din fata sa innobilat cu inrudirea Lupului Cenusiu, nu parea sa existe nicio legatura.