Vlad Tepes

Ansamblul de la Curtea Domnească a Târgoviștei este restaurat cu metode de lucru din vechime. Turnul Chindiei, în haină nouă

Vlad Dracul, fiul lui, Vlad Ţepeş, Petru Cercel, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu sunt doar o parte dintre voievozii a căror istorie se leagă de Curtea Domnească a Târgoviștei. Vechea capitală valahă a cunoscut și bătălii cu Mehmet Cuceritorul sau Sinan Pașa, dar se număra printre centrele importante al diplomației medievale. Istoria se învață cel mai bine din povești, iar locul mustește de trecut. De ce nu știm să ne promovăm mai bine? Tot Europa ne ajută și aici. La Curtea Domnească se fac lucrări de restaurare pe bani europeni. Citeste mai mult

DOCUMENT – Vlad Țepeș și singura bătălie navală din istoria evului mediu românesc – un succes răsunător până în Italia

Text și document preluate cu bunăvoința autorilor Corpus Draculianum

În ianuarie 1462 Vlad își împărțea armata de vreo 5-6000 de oameni în sașe corpuri, lasându-le să treacă Dunărea prin cele mai importante șase vaduri ale sale:  Isaccea, Hârșova, Silistra, Turtucaia, Ruse și Nicopole. În cele din urmă două cazuri, corpurile de armată erau conduse de voievodul valah și cel mai important susținător al său, Neagoe de la Strehaia (sau Neagoe Craiovescu), strămoșul celebrilor Craiovești, marile ajutoare de mai târziu ale lui Mihai Viteazul. Cele șase corpuri de armată valahe atacaseră în mod cât se poate de deliberat și îndelung cugetat capacitățile de reacție rapidă la Dunăre ale sultanului, formate în special din temuții akıncı-i și trupele personale ale beilor de Nicopole și Silistra. Genialitatea acțiunii nu a constat doar în rapiditatea execuției atacului, ci mai ales în natura obiectivelor distruse. Armatele valahe nu au atacat frontal trupele de akıncı-i, ci doar le-au distrus sistematic subzistența. Akıncı-ii erau la bază un fel de țărani soldați, care în timpul când nu jefuiau, practicau agricultura și alte îndeletniciri specifice oricărui țăran local. În plus, din comunitățile locale care furnizau akıncı-i, doar o mică parte din locuitori erau soldați activi. Cei mai mulți rămâneau acasă și doar trebuiau sa susțină logistic soldații activi, ce plecau în acțiunile de jaf numite akın. Tocmai aceștia au avut cel mai mult de suferit. Citeste mai mult

Ascensiunea lui Vlad Țepeș – Atacul de noapte de la Targoviste – partea II

Mai jos este partea a doua a mini-documentarului despre Vlad Țepeș. Prima parte este aici https://istorieveche.ro/2020/01/12/ascensiunea-lui-vlad-tepes-mini-documentar-partea-i/.

În documentar sunt prezentate operațiunile militare și contextul internațional care a dus la invadarea Valahiei de către sultanul Mehmed al II-lea.

Foto – captură video Youtube

Vizionare plăcută!

Citeste mai mult

Ascensiunea lui Ascensiunea lui Vlad Țepeș – mini-documentar – partea I

Tot pe canalul de Youtube HistoryMarche unde am găsit documentarul despre Bătălia de la Vaslui, am mai găsit un documentar în 2 părți despre Vlad Țepeș.

Foto – captură video Youtube

Urmăriți prima parte mai jos. Documentarul are subtitrare în limba română, pe care le puteți activa de pe butonul CC.

A doua parte este aici: https://istorieveche.ro/2020/01/12/ascensiunea-lui-vlad-tepes-atacul-de-noapte-de-la-targoviste-partea-ii/

Vizionare plăcută!

Citeste mai mult

Vlad Draculea sau Vlad Țepeș?

Fragment din lucrarea în curs de apariție Vlad Draculea, scrisă de Cornel Bîrsan

Foto

VLAD DRACULEA SAU VLAD ȚEPEȘ ?
Domnul Țării Românești în documentele emise între anii 1457-1462, se numea pe sine, “Vlad, fiul bătrânului Vlad Voievod”, precum și tatăl său Vlad Dracul care se semna în documentele cancelariei domnești cu numele de “Vlad, fiul lui Mircea Voievod”. În scrisorile atingătoare de Domnul Țării Românești, Matei Corvin îl numea “Wlad Voievod”. Într-o scrisoare datată 2 aprilie 1459, Dan cel Tânăr, pretendent la scaunul Munteniei, scriind brașovenilor îl numește pe Vlad, pur și simplu “Dracul Voievod” !
Într-un raport scris de Ladislau, omul de curte a lui Vlad, din 7 august 1476, urmare drumului făcut în Moldova în ajunul bătăliei de la Valea Albă (26 iulie 1476), acesta îl numește pe domnitor, “Draculea”.
Cronicarul grec Mihail Ducas (n.cca.1400-d.cca.1470) scriind despre urcarea pe scaunul Țării Românești a lui Vlad Dracul, 1437, îl numește pe acesta Dragulios: “Căci numele Dragulios se și tălmăcește cu rău și viclean“[ Scriptores Byzantini I: DUCAS – Istoria turco-bizantină (1341-1462), (traducere Vasile Grecu), Ed.Academiei R.S.R., 1958, p.252]. De ce era rău și viclean Vlad Dracul ? Deoarece avusese curaj să se ridice împotriva sultanului Murad al II-lea (1421 – 1451).
Cronicarul Nicolaos (Laonic) Chalcocondil (n.cca.1430-d.cca.1470), contemporan cu Vlad, îl numește pe acesta “Vlad, fiul lui Draculea”. Cronicarul turc Tursun-bey (n.cca.1420-d.cca.1500) îl numește pe Vlad “Kazîklî”, adică “Țepeș”, de la țeapa folosită de acesta pentru a-și executa inamicii. Un alt cronicar turc, Așîk-pașa-Zade îl numește pe Domnul Țării Românești “Voievodul Kazîklî“ sau “Dracul-oglu“ adică, “fiul Dracului“.
Ienicerul turc Constantin Mihailovici (n.1435-d.1501), participant la campaniile lui Mahomed al II-lea în Țara Românească, în memoriile sale, scrise după anul 1490, îl numește pe Vlad, “Dracul cel Tânăr” sau “Dracula”.
Peste ani, arhiepiscopul de Strigoniu și vicerege al Ungariei, Antonio Verancsics (n.1504-d.1573) numindu-l pe Vlad Draculea, „viteazul principe Dragula”, încerca să explice etimologia acestui cuvânt.”Astfel și Dragula e un diminutiv de mângâiere de la Drago, cea ce înseamnă << cel drag>> din care cauză dacă s-ar îngădui, pe latinește ar trebui să se spună Charulus (carus=scump).“[ Călători străini despre ţările române, vol.1, Ed.Ştiinţifică Bucureşti, 1968, p.400]
Verancsics bun cunoscător al limbii române, și a faptelor strălucite ale lui Vlad Draculea, aferent și de acuzațiile aduse domnitorului de către sași și creștinii catolici, refuza echivalarea numelui acestuia cu termenul de “drac” insinuând, în mod subtil, că numele voievodului a fost defapt “Vlad cel Drag” ! Este primul apărător al memoriei lui Vlad Draculea, și poate singurul, pentru un timp extrem de îndelungat. Însuși marele umanist de origine română, Nicolae Olahus (n.1493-d.1568) îl considera pe Vlad Draculea, “tiran”, chiar dacă în mod confuz, ulterior avea să afirme că era rudă cu Mihnea cel Rău (1508-1509), fiul lui Vlad Draculea !
În realitate numele de “Dracul” cu varianta ulterioară “Dracula” provine de la un ordin cavaleresc.
Ordinul Dragonului a fost înființat în anul 1408 (12 decembrie) de către Sigismund de Luxemburg, având ca rol principal protejarea creștinătății de amenițarea otomană. Simbolul Ordinului era un dragon cu coada încolăcită în jurul gâtului, având pe spate o frunză-armură ale cărei nervuri sunt stilizate sub forma unei cruci. Adoptarea imaginii grafice a dragonului este oarecum ciudată în credința creștină, mai ales că Sfântul Gheorghe, unul dintre patronii ordinuului, este reprezentat ucigand un balaur. Posibil ca acest dragon să fi derivat din stindardul de luptă al dacilor, adoptat ulterior și în tările nord europene, printre care și Germania și Anglia.
Deviza adoptată a Ordinului a fost: q[uam] misericors est deus iustus patient (o, cât de răbdător este dumnezeul nostru).
Membrii fondatori ai Ordinului Dragonului au fost: Sigismund de Luxemburg, Eberhard de Lorraine, Episcop de Zagreb, Ștefan Lazarevici al Serbiei, Alfons al Aragonului și al Neapolelui, Vladislav II Iagello, Vitold, Ernest de Austria, Cristof al III-lea al Danemarcei, Pippo Spano, Perényi Emeric, cancelar al Universității din Praga și baronul Mihail Garai.
La 8 februarie 1431, la Nürenberg, Vlad, fiul lui Mircea cel Bătrân a fost primit în Ordinul Dragonului, urmare recomandărilor făcute de Sigismund de Luxemburg. Citeste mai mult

Cum arăta Vlad Ţepeş?

 

Versiunea in engleză aici.

Cum îl prezenta Nicolae de Modrussa pe Domnitor la vârsta de 27 de ani ?

“Nu era prea înalt la stat, dar foarte viguros şi zdravăn, cu o înfăţişare crudă şi fioroasă, nasul mare şi vulturesc, nările umflate, pielea feţei fină şi roşietică, gene foarte lungi care înconjurau ochii verzi şi larg deschişi, pe care sprâncenele negre şi stufoase îi faceau ameninţători; chipul şi barba rase, în afara mustăţii. Tâmplele ieşite măreau volumul capului. Un gât de taur lega ceafa mare de umerii laţi, pe care cădeau pletele negre şi cârlionţate.“ Citeste mai mult

error: Continutul este protejat!