tracii nord-dunareni

Sumar

• Tracii din regiunea nord-dunăreană au dezvoltat propria lor civilizație pe parcursul mai multor secole în mileniul al II-lea î.Hr.
• Etnicitatea și unitatea tracică în perioada epocii bronzului au fost accentuate de I. Andrieșescu în 1915, sugerând că Munții Carpați nu au constituit o barieră între culturi.
• Interacțiuni și schimburi culturale au avut loc între diferite regiuni și societăți învecinate în perioada secolelor al XII-lea – al VII-lea î.Hr. în zona nordică a Dunării de Jos.
• Schimbări etno-culturale majore au avut loc în Europa de Sud-Est în prima jumătate a mileniului I î.Hr.
• Au avut loc mișcări de populație în stepele nord-pontice, în timp ce comunitățile Hallstatt Timpuriu au pătruns în regiunea Carpato-Nistriană.
• Teritoriul ocupat de culturile Gáva-Holihrady-Grănicești, Chișinău-Corlăteni și Cozia-Saharna a fost tracizat în această perioadă.
• S-au stabilit contacte între aceste culturi și cele din silvostepa ucraineană și stepa nord-pontică.
• Cultura Gáva a fost influențată de culturile locale preexistente din bazinul superior și mijlociu al Tisei, precum și de influențe externe din sud și vest.
• Culturile Igrita și Lăpuș au jucat un rol semnificativ în geneza culturală din Transilvania și estul Ungariei.
• Declinul culturii Gáva în Transilvania și estul Ungariei este asociat cu apariția unei populații de est numite „prescitice” în secolul al IX-lea î.Hr.
• Cu toate acestea, cultura Gáva a persistat în estul Slovaciei, în Ucraina Transcarpatică și în anumite zone ale Transilvaniei până în perioada Ha B 3.
• S-au format două grupuri culturale la est de Carpați, aparținând complexelor menționate anterior.
• Primul grup, balcano-dunărean, cu ceramică incizată și imprimată, a ajuns în Moldova centrală și sudică dinspre Dunărea de Jos.
• Grupurile succesive ale culturii Gáva, Tămăoani și Babadag/Cozia, sunt documentate în această zonă în perioada secolelor al XI-lea – al IX-lea î.Hr.

În cursul a mai multor secole din mileniul II î. Chr. tracii nord- dunăreni şi-au creat propria lor civilizație, comparabilă în unele privinţe şi într-o anumită măsură cu cea miceniană. Etnicitatea şi unitatea tracică a epocii bronzului au fost afirmate încă de către I. Andrieşescu întemeietorul preistoriei ca ştiinţă la noi, care sublinia în anul 1915 faptul că munţii Carpaţi ,,nu sunt o stavilă nici în aceste îndepărtate timpuri şi nu despart o lume de alta” (Andrieşescu, 1915, 15, 17). Şi pe parcursul secolelor XII-VII î. Chr., în evoluţia istorică de la nordul Dunării de Jos, nu se exclud anumite interferente demo-culturale între unele zone, precum şi contacte cu lumea învecinată. Pe parcursul primei jumătăți a mileniului I î. Chr., în Europa de sud-est s-au desfăşurat importante schimbări în plan etno-cultural. Pe de-o parte, în stepele nord-pontice se declanşează mari mişcări de populație, iar pe de alta, în nordul Dunării de Jos are loc penetrarea comunităților Hallstattului Timpuriu în spațiul carpato-nistrian. Se ajunge astfel la tracizarea teritoriului ocupat de culturile timpurii Gáva-Holihrady-Grănicești, Chişinău-Corlăteni şi Cozia- Saharna şi la începutul unor contacte ale acestora cu cele din silvostepa ucraincană şi stepa nord-pontică. Citeste mai mult