Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan
MOTO:
’’Acestor oameni ai locurilor pe care au săşăşnuit, slavii le-au dat numele de valahi, vlohi sau volohi. Denumirea nu au adus-o cu ei, ci au găsit-o pe loc de la foştii stăpânitori de neam germanic (goţii) pe care slavii i-au înlocuit. (…) slavii au numit acele ţinuturi cu nume grăitoare precum Vlaşca şi Vlăsia – ţara românilor’’ N. Vătămanu
Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan
’’Bogată în zăcăminte de metal (aur şi argint) sau aramă necesară pentru fabricarea în aliaj cu cositorul, a bronzului, ţara 
noastră a constituit, încă din epoci foarte îndepărtate, un centeru de prelucrare a unor piese din aur, argint sau bronz, ce merită întreaga noastră atenţie atât din punct de vedere tehnic, cât şi artistic (…)’’ (acad. EMIL CONDURACHI).
Arta a însoţit încă, de la inceputuri, civilizaţia băştinaşă din România. Atăt pelasgii cât şi daco-geţii au fost mari iubitori de frumos, timpurile de pace, în serile de după munca câmpului, ocupându-le cu meşteşugitul unor adevărate opere de artă din piatră, lut ars, metale preţioase sau nepreţioase.
De ce spun piatră şi lut ars? Pentru că modelatul şi sculptura au fost una din primele ocupaţii artistice ale omului, începând cu cel primitiv. Nu doresc să pomenesc aici de sutele de statuete, amulete şi obiecte de cult descoperite, sunt sute de cărţi de istorie care o fac. Dar vreau să vă prezint una din capodoperele Geniului Uman descoperite pe teritoriul României, excepţională prin ineditul ei.
Este vorba de ’’Gânditorul şi perechea sa’’. Aceste statuete, datate cu aproximativ 6000 de ani în urmă, descoperite la Constanţa, realizate din lut ars, sunt un model de stilizare originală, puţin întâlnită în istora artei universale. Abia peste sute de ani, marele nostru sculptor Constantin Brăncuşi, părăseşte sculptura tradiţională şi revoluţionează întreaga artă prin esenţializarea formelor şi concentrarea maximă a expresiei. Privind operele lui Brâncuşi şi studiind figurinele de lut ars aparţinănd culturii Hamangiene, descoperim în ele o ascendenţă în timp. Istoricul american Paul Mac Kendrick, fascinat de caracterul insolit al poziţiei celor două figurine, consideră că aceste statuete ar rerezenta spiritul caustic al românilor ’’o nevastă rea de gură, care îşi cicăleşte soţul răbdător ca un înţelept’’.
Părerea noastă este însă alta. Poziţia şi fizionomia celor două figurine reprezintă momentul luării unor decizii foarte importante legate de viaţa de zi cu zi. Femeia necăjită, poate însărcinată, aşteaptă hotărârea bărbatului ei, pentru a ieşii din impas.
Dar pentru că anexa se numeşte ’’Tezaurul …’’, vom trece la o scurtă prezentare a celor mai fabuloase obiecte de artă, executate din aur şi argint, descoperite pe teritoriul ţării, realizate de băştinaşi.
În satul Perşinari, jud. Dâmboviţa s-a descoperit, între anii 1954-1962, un tezaur compus dintr-o spadă de sur (greutatea iniţială 3 kg ), însoţită de 12 pumnale scurte din acelaşi material (având o greutate cuprinsă între 230 şi 500 de grame). Vechimea acestui tezaur este estimată la 3500 de ani. Tezaure asemănătoare au fost descoperite la Tufalău şi Măcin (topoare şi pumnale de aur).
Tezaurul descoperit la Moigrad, județul Sălaj, în anul 1912 este format din patru piese de aur masiv, iar vechimea lui este evaluată la 5500 de ani. Forma primului obiect este asemănătoare cu un violoncel, placat în greutate de 800 de grame, celelalte trei piese semănând, oarecum, cu nişte păsări în zbor văzute de sus.
În anul 1960, în satul Sacoşu Mare, jud. Timiş, un ţăran descoperă un tezaur format din lingouri de aur, bijuterii şi sârme lingouri. Greutatea totală a acestuia era de 1296,30 grame. Remarcabil faptul că ele sunt realizate dintr-un aur de înaltă puritate – 22 de carate.
Descoperit în anul 1980, tezaurul de la Hinova, jud Mehedinţi, fascinează prin multitudinea şi varietatea obiectelor de aur descoperite. Greutatea totală a tezaurului este aproximativ 5 kg, iar vechimea lui de aproximativ 3000-3200 de ani.
Tezaurul de la Băiceni, jud. Iaşi, are o greutate de aproape 2,5 kg aur pur şi este alcătuit dintr-un coif de luptă, diferite aplici şi brăţări, nasturi sferoidali. Acest tezaur este cinsiderat un model de măiestrie a geto-dacilor.
Descoperirea mormântului unui conducător getic, înhumat în urmă cu 2300 de ani la Agighiol, jud.Tulcea, ne prezintă prin bogăţia obiectelor găsite luxul şi fastul princiar al geto-dacilor. Inventarul obiectelor preţioase cuprinde: un coif din placă de argint aurit, două cnemide (apărătoare tip jambiere) realizate din foaie de argint artistic lucrate, patru vase scunde stilizate şi decorate cu motive florale, cupe de argint şi o mulţime de obiecte mărunte – cercei, aplici, bentiţe, coliere, etc. înteresant este că pe unul din vase este prezentă o inscripţie: ’’Kotis din Beos’’. Să fie oare acel rege enigmatic Cotiso?
Încheiem aici enumerarea, doar a câtorva tezaure lucrate de către meşterii geto-daci, din cele câteva sute descoperite pe teritoriul ţării.
Scopul meu este de a prezenta istoria şi existenţa spectaculoasă a unui celebru tezaur românesc numit ‘’Tezaurul de la Pietroasa’’, sau cum îl numește plastic poporul nostru ‘’ Cloşca cu puii de aur’’.
În anul 1837, doi ţărani, Ion Lemnaru şi Stan Avram, din satul Pietroasa, jud. Buzău, descoperă celebrul tezaur. Iniţial păstrându-l pentru ei, îl vând ulterior unui negustor Anastase Tarba-Verusi, pentru o sumă foarte modestă. Acest negustor barbar prin comportament, nerealizănd valoare lor istorică, le distruge, tăindu-le cu toporul, aruncând pietrele preţioase căzute din piese în urma acestui tratament inuman. În urma diferendului apărut între acest negustor şi George Frunză-Verde, vecin al pământurilor boiereşti pe care fusese descoperit tezaurul, ştirea despre existenţa lui ajunge le domnitorul Ţării Româneşti Alexandru Ghica.
În urma intervenţiei a lui Mihalache Ghica, banul Craiovei şi Petrache Poienaru, un fel de ministru al învăţământului, tezaurul este depus în muzeul Ţării Româneşti din Bucureşti.
Tezaurul iniţial a fost alcătuit din 12 piese, având o greutate totală de 19 kg de aur pur. Din ce piese este alcătuit tezaurul?
În primul rând, o tavă plată rotundă, cântărind 7,13 kg, apoi o fibulă de mari dimensiuni, concepută sub forma unei păsări de pradă, în greutate de 817 grame şi alte trei fibule mici. Alt obiect reprezentativ este un vas de aur, având în centru o statuetă, înfăţişând o divinitate feminină. În jurul acestei statuete sunt reprezentate două cercuri concentrice care cuprind 16 personaje, zei şi zeiţe, şi scene de vânătoare. Alte obiecte sunt: un ulcior zvelt, fuziform, două cupe bogat ornamentate şi trei colane lucrate extrem de fin.
De ce poartă acest tezaur numele de’’Cloşca cu puii de aur’’? Pentru că imaginaţia poporului a identificat fibula cea mare cu ’’cloşca’’, cele trei fibule mai mici cu ’’puii’’ iar tava plată cu ’’cuibul cloştii’’.
Descrierea şi interpretarea decoraţiunilor de pe piese şi atribuirea acestui tezaur goţilor, a făcut-o Alexandru Odobescu, care prin diferite supoziţii, dovedite false, numeşte şi posibilul deţinător al acestuia, Gainas, rege got, favorit al împăratului Arcadius (395–408).
Greşeala lui A. Odobescu a fost foarte mare pentru că ea s-a întipărit în mintea generaţiilor următoare, perpetuând mai departe acea credinţă că tot ce e bun şi frumos trebuie atribuit străinilor şi nu băştinaşilor.
Tezaurul de la Pietroasa este de origine DAC şi nu got, şi spre argumentarea acestui fapt concură trei argumente:
Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan
MOTO: ’’Nu se poate concepe o evacuare Generală (a Daciei). Trebuie să fi rămas la sate un număr din vechii locuitori care trăiau în relaţii bune cu goţii şi nu aveau nici un interes să abandoneze provincia. De altfel, o evacuare generală ar fi fost probabil imposibilă fără un război deoarece goţii n-ar fi acceptat plecare populaţiei civile.’’ – Leon Homo ’’Istorii’’
Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan
’’(…) Observând dispoziţia lor (a dacilor – n.a.) de a-l asculta în toate şi că ei sunt din fire inteligenţi, i-a înstruit în aproape
toate ramurile filosofiei, căci el (DECENEU – n.a.) era în aceasta un maestru priceput. El i-a învăţat morala, dezbrăcându-i de moravurile lor cele barbare; i-a instruit în ştiinţele fizicii, făcându-i să trăiască potrivit legilor naturii…, i-a învăţat logica, făcându-i cu mintea superioară celorlalte popoare; arătându-le practica, i-a îndemnat să petreacă în fapte bune, demonstrându-le teoria celor douăsprezece semne ale zodiacului; le-a arătat mersul planetelor şi toate secretele astronomice şi cum creşte şi scade orbita lunii şi cum globul de foc al soarelui întrece globul pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne, cele trei sute patruzeci şi şase de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit şi până la apus, spre a se apropia sau a se depărta de polul ceresc. Vezi ce mare plăcere ca nişte oameni prea viteji să se îndeletnicească cu doctrinele filosofice, când mai aveau puţin răgaz de războaie. (Iordanes – Getica).
Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan
MOTO:
’’Cultul zeului Om, Zamolxis, Zeul Moş, Saturn îşi are originea în vremuri foarte îndepărtate (…) Geţii ne-au transmis tradiţii la fel de vechi ca Vedele (…)
Marele Zeu al geţilor era un Zeu al duhurilor nemuritoare, al nemărginirii, timpului infinit. Fiecare român,zicându -şi om, poartă un nume al Zeului, al Moşului geţilor, al stămoşului românilor.’’ Mioara Căluşiţă – Alecu (Zamolxis)
Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan
MOTO: ’’Roma este o cetate de origine pelasgo – latină. Tradiţia care îi dă Alba drept metropolă, şi îi urcă originea, prin Alba şi Lavinium, până la marele poraş pelasgic Troia, a fost adoptată public de către poporul roman, care recunoaşte în locuitorii Illyun-ului pe proprii săi strămoşi.’’ Jules Michelet (Istoria romană, Republica)
MOTO: „Statul dac devenise prea puternic pentru ca romanii să mai poată asigura securitatea deplină a frontierei Danubiene.” Eugen Cizek (Epoca lui Traian)
Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan
MOTO: ‘’A muri de moarte de război e tot ce poate fi mai fericit pentru un get.’’ Iulian Apostatul (Memorii)
’’Când am aşternut pe hârtie acest titlu m-am gândit natural, la istoria politică a geto-dacilor în sec. VI–II î.Hr., căci 
dezvoltarea lor social economică am urmărit-o amănunţit în paginile precedente. Iar în loc de / istoria daco geţilor / am scris /file din istoria triburilor daco gete/, n-am făcut-o la întâmplare, ci obligat de vitregia împrejurărilor. În adevăr, suntem din păcate, foarte departe de cunoaşterea întregii istorii politice a tuturor daco-geţilor din sec. VI–II î.Hr. Din cartea cea mare a istoriei vechi a acestui popor ni s-au păstrat doar câteva file; zeci de pagini, fără îndoială dintre cele mai interesante, s-au pierdut pentru totdeauna, iar multe şi mai interesante, poate n-au fost nicidată scrise de autori antici’’.
Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan
MOTO:”Am purtat 19 războaie şi cu bună-voinţa lui Ahura Mazda, am zdrobit 9 regi şi i-am luat prizonieri.” Darius I (Cronică persană)
‘’După indieni, neamul tracilor este cel mai mare dintre toate popoarele, dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, după părerea mea, ar fi de neînfrânt şi cu mult, cei mai puternici dintre toate seminţiile pământului. Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceia sunt ei slabi (…)’’. Astfel scria Herodot în ale sale ‘’Istorii‘’ despre marele neam al tracilor. Să încercăm să analizăm foarte atent textul şi informaţiile cuprinse în el. Constatarea lui Herodot legată de mărimea poporului trac este relevatoare, comparând-o cu cea a inzilor.
Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan
MOTO:
‘’Noi nu ştim nimic despre elenii aceşti de demult, Tucidide, care ne-a descris căderea Atenei, vorbind despre strămoşii săi, ne spune că nu erau mare lucru. Şi probabil, aşa era. Aveau obiceiuri foarte urâte. Trăiau ca porcii şi aruncau cadavrele duşmanilor la câini care le păzeau turmele. N-aveau nici un respect pentru drepturile altora: măcelăreau băştinaşii din peninsula grecească, numiţi pelasgi, le prădau gospodăriile, le furau vitele, le robeau femeile şi ficele şi cântau cântece lungi şi nesfârşite în care proslăveau vitejia aheilor (…) Hendrik Willem van Loon (Istoria omenirii)
Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan
Până în ultimii ani s-a considerat că apariţia scrisului este legată de civilizaţia protosumeriană. Şi nu în mod deductiv ci bazat
pe vaste cercetări arheologice. În straturi arheologice vechi din Mesopotamia au fost găsite o serie de tăbliţe cu scriere pictografică datate ce vechime în mileniul IV – V î.Hr. Tăbliţele descoperite la El Obeid (lângă vechea aşezare Ur), Warka (lângă vechiul oraş sumerian Uruk) şi Djemdet Nasra (în apropierea miticului oraş Kiş), sunt din lut ars, acoperite cu diverse desene şi inscripţii, dovedind o scriere pre-sumeriană ideografică. Scribul care a executat aceste notaţii s-a folosit de plăcuţe de argilă proaspătă, pe care a imprimat uşor cu ajutorul unei bucăţi de trestie diverse semne şi desene, ulterior plăcuţa a fost arsă realizându-se acea rezistenţă necesară păstrării lor ca viitoare documente.
