Radu Negru Vodă

Noaptea cavalerilor – fragment

Roman în pregătire – autor Florin Dinu

Noaptea își lua în stăpânire ținutul. Frigul strânsese toți norii deasupra colinelor din jurul cetății. Gărzile de pe ziduri schimbau câteva vorbe în treacăt când se întâlneau la turnurile principale. Jos, lângă poartă, focurile răspândeau lumină vioaie. Alte gărzi frigeau vânat proaspăt adus de voievod și cavalerii săi. Poarta mare fusese închisă devreme, podul fusese ridicat, iar în avanposturi santinelele, doar în uniforme de postav, fără armurile de fier, scrutau zările. Călăreți din garda de seară a cetații porniseră prin împrejurimi să se asigure de liniștea ținutului. Mergeau departe până la granița cu Transilvania, unde luau informații de la oamenii din vamă. Voievodul făgărășean Radu Negru Voda avea un sistem de informații bine pus la punct, asemeni serviciului de poște mongol. Întemeietorul Hoardei de Aur, Batu-Han, pentru a controla vastul imperiu pe care îl deținea, a înființat un serviciu de poște la distanțe de 25-30 de km. La fiecare stație de poștă se aflau un han ( casă domnească), 100 de oameni pentru servicii și poliția drumurilor, hambare cu alimente și cai de schimb. Voievodul nostru și-a dat seama de utilitatea acestui serviciu și a înființat pe teritoriul lui ceva asemănător, la scară mult mai mica. La fiecare popas unde se schimbau caii, măcar unul din oameni era iscoada voievodului. Iscoadele sale ajungeau până la Curtea Bizanțului si în nord până la Cancelaria Imperiului Romano-German. Neavând armată puternică, Radu Negru a realizat că cel care deține informația de multe ori e mai puternic decât cel care deține armata. Înconjurat de imperii puternice, era vital să știe gândurile acestora. Toate informațiile ajungeau la logofatul personal al voievodului, un german pe nume Odo, care avea în cabinetul său câțiva învățăcei ce analizau veștile primite. Odată triate, Odo, ca sfetnic de taină prezenta voievodului veștile importante, analizând cu acesta situațiile aparute. Citeste mai mult

AL WA: prinţul negru al Vlahiei şi vremurile sale

Zilele acestea am descoperit pe academia.edu cartea „AL WA: prinţul negru al Vlahiei şi vremurile sale” lansata in 2017 de catre 3 cercetatori romani ce au studiat din nou mormantul 10 din Biserica Sfantul Nicolae de la Curtea de Arges.

Mai jos este un scurt rezumat al introducerii:

Mormântul 10 din Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș a starnit mult interes de-a lungul timpului. Acest mormânt este asociat cu istoria României Mari și este cunoscut pentru faptul că acesta conține scheletul primului stăpânitor al unei părți din România Mare. Numărul mormântului i-a fost dat arbitrar după cercetările arheologice, care au dezvăluit că acesta era singurul mormânt cu sarcofag din interiorul bisericii. Însă Mormântul 10 nu a avut liniște de-a lungul timpului, fiind politizat și folosit ca simbol. Citeste mai mult

Voievodatele și cnezatele muntene în spațiul balcanic al evenimentelor anilor 1233 – 1285 – a doua parte

Fragment din Intemeierea Tarii Romanesti Radu Negru Voda intre legenda, mit si adevar

Vezi prima parte aici: https://istorieveche.ro/2021/06/25/voievodatele-si-cnezatele-muntene-in-spatiul-balcanic-al-evenimentelor-anilor-1233-1285-prima-parte/

Intemeierea Tarii Romanesti Radu Negru Voda intre legenda, mit si adevar

Un nou conflict survenit între Litovoi și maghiari va fi în anul 1278, sau 1279, când în urma luptelor Litovoi este ucis, după unii istorici urmare trădării, iar fratele său, Bărbat este luat prizonier de către maghiari. Urmare re-acceptarii vasalității maghiare și a plății unei răscumpărări foarte piperate, Bărbat este eliberat și revine în Muntenia, preluând scaunul voievodatului. Citeste mai mult

Voievodatele și cnezatele muntene în spațiul balcanic al evenimentelor anilor 1233 – 1285 – prima parte

Expansiunea maghiară in Muntenia a început să se intensifice printre anii 1228-1233, în timpul regelui maghiar Andrei al II-lea (1205-1235) prin întemeierea unei “marci” de apărare în fortăreața Severinului, construită pe fundațiile unui vechi castru roman. Această marcă de graniță avea rolul de aparare al Regatului Maghiar, împotriva unei posibile expansiuni a Imperiul Valaho-Bulgar al lui Ioan Asan II (1218-1241).  Cu timpul această intruziune maghiară în spațiul muntean, avea să ducă la creerea unui Banat al Severinului, care în decursul timpului avea să se extindă și a unei marii părți a Olteniei.

Craioveștii, Constantin Cantacuzino și transformarea istoriei

Fragment din cartea „Radu Negru Voda – Intre legenda, mit si adevar”

Poti cumpara cartea de la Librex apasand pe acest link

Spre deosebire de Moldova în Țara Românească se pot identifica doar șase cronici care tratează istoria Munteniei de la “Descălecat” și până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea:

  • Istoria Țării Rumânești. De când au descălecat preavoslavnicii creștini, atribuită de către istorici stolnicului Constantin Cantacuzino, dar și lui Stoica Ludescu, sluga credincioasă a familiei Cantacuzino, numită și Letopisețul Cantacuzinesc;
  • Istoriile Domnilor Țării Românești (1290-1688), scrisă de Radu Popescu, numită și Cronica Bălenilor, dar atribuită inițial de Nicolae Iorga lui Constantin Căpitan Filipescu;
  • Letopisețul Țării Rumânești din descălecătoare și de unde au venit românii de s-au așezat în Țara Românească, semnată de Tudosie Dascălul, manuscris găsit de St.Nicolaescu în biblioteca profesorului Grigorie G.Tocilescu;
  • Letopiseţul de la descălecarea cea dintâiu a românilor și așezarea lor în ţara Românească, atribuita lui Radu Greceanu, cronicădin păcate pierduta;
  • Letopiseţul ȚăriiRomânești (1292-1664) în versiunea arabă a lui Macarie Zaim;
  • Cronica de la Blaj a protosinghelului Naum Râmniceanu, scrisă de către Naum Râmniceanu pe baza unei cronici întocmite de Pârvu Cantacuzino.

Din păcate toate aceste cronici, sunt filtrate în decursul timpului, prin copieri și recopieri, procesul implicând tăierea unor pasaje sau cenzurarea altora. Practica obișnuită a cronicarilor este evidențierea rolului personal al familiilor conducătoare, strecurarea de elemente fictive ori senzaționale. O altă caracteristică este introducerea unor capitole cu tendințe moralizatoare și/sau de factură bisericească, care nu au legătură cu evenimentele istorice. Astfel încât, din păcate nu avem o imagine reală despre evenimentele petrecute în decursul timpului sau cursivitatea cronologiei domnitorilor Țării Românești. Citeste mai mult

Ţara Românească  un stat puternic făcut cadou de   “Sfântul duh al istoricilor ” lui Basarb I

Dintre toate ştiinţele, istoria este cea mai nobilă pentru că se ocupă cu studierea “esenţei” omului în toate aspectele societăţii: sociale, culturale, economice, etc. Paradoxal, nu este o ştiință exactă, lucrurile stabilite în urma cercetărilor nu rămân permanent fixe, ele se pot modifica de-a lungul timpului în funcţie de dovezile care ies la iveală pe parcurs, precum şi în funcție de noile metode de studiu apărute. De aceea, este greşit a menţiona în istorie “studiu final” asupra unui eveniment. Aşa stau lucrurile şi în cazul cercetărilor despre primul legiuitor al Ţării Româneşti, iar unul dintre motivele reale pentru care am reluat această temă are ca reflexie şi faptul că de-a lungul timpului au ieşit la iveală noi dovezi care au scăpat cercetătorilor anteriori. Citeste mai mult

Heraldica Țării Românești

istorie-pierduta

Fragment din Istorie Pierdută – Cronică Românească de Istorie Veche (lucrare în pregătire). Autori: Adrian Anghel, Cristian Moşneanu ṣi Cornel Bîrsan.

O notă discordantă privitoare la data apariţiei heraldicii valahe o are I.N. Mănescu care afirmă că ȋnsemnele Basarabilor sunt de origine transilvăneană ṣi maghiară, aducând ca argument că strămoṣii Basarabilor ce stăpâneau teritoriile din preajma Oltului, ȋntr-o eventuală participare la cruciada a V-a (1217-1221) condusă de Andrei al II-lea, ṣi-ar fi adoptat o stemă proprie cu influenţe de la aṣa-ziṣii aliaţi creṣtini. Urmând această linie, Mănescu afirmă că urmaṣii acestora, Litovoi, Bărbat ṣi Tihomir ar fi devenit posesorii unei steme de familie stabilită deja din deceniul al II-lea al secolului XIII. Ipoteza domnului Mănescu privind heraldica lui Basarab ce ȋṣi are rădăcini ȋn ȋnsemnele dinastice transilvănene (influente transilvănene ce ȋṣi au originea ȋn heraldica maghiară arpadiană), este din punctul nostru de vedere corectă mai ales că heraldica urmaṣilor lui Basarab are unele elemente comune cu cele dinastice pre-angevine maghiare (fasciile alternante , argintiul cu roṣu). Ceea ce este greṣit ȋn afirmaţiile marelui heraldist este legat de zona geografică de unde provin,de cel care le-a stabilit, iar privind datarea ȋn timp considerăm că aceasta este sensibil corectă. Citeste mai mult

Dionisie Fotino – Istoria Daciei și Radu Negru Vodă

Dionisie FotinoDespre Dionisie Fotino (1777 – 10 octombrie 1821) se știu extrem de puține lucruri în ceea ce privește opera lui istorică. Grec la origine din Peloponez, se stabilește în Țara Românească la începutul secolului XIX, unde devine profesor de muzică la „școala de psaltichie” din București, avându-l elev pe Anton Pann, care îl și descrie în introducerea la Bazul teoretic și practic al muzicei bisericești: „…iar acum vine rândul de a vorbi și de cei ce i-am apucat eu cu vieața, și mai întâiul pe bunul meu dascăl, serdarul Dionisie Fotino, care era din orașul Peloponezului Palea Patras și venise de se statornicise în București, unde a scris Istoria Țării Românești în trei tomuri, a versificat pe Erotocrit, a făcut și alte versuri originale, care îl vădesc că a fost un bun Istoric, Poet și Ritor.” Citeste mai mult

error: Continutul este protejat!