1. Atestările numelui în textele istorice:
•Dio Cassius (cca. 155-235 AD), Ist.Rom. 67.6: Δεκέβαλος ἐβασίλευε [(peste Daci) domnea Dekebalos] ; 67.7: πρὸς τὸν Δεκέβαλον τὸν Δακῶν βασιλέα [la Dekebalos, regele Dacilor]; 67.10: μετὰ Δεκέβαλον [după Dekebalos].
•Ioannes Lydos (contemporan cu Iustinian), spune în De Magistribus…2.28: σὺν Δεκεβάλῳ τῶν Γετῶν ἡγησαμένῳ împreună cu Dekebalos, conducătorul Geţilor
•Iordanes, Romana, 217: Decebalo eorum rege devicto după ce Decebalus, rege lor (=al Dacilor), a fost învins
•Aurelius Victor (sec. IV, prob. în a doua jum.) De Caesaribus 13,3: Decibalo regi [rege (fiindu-le)Decebalus]
•Historia Augusta (încep.sec.IV) 24, 10, 8: vir gentis Daciae, Decibali ipsius ut fertur adfinis un bărbat din neamul dac, rudă, se zice, cu însuşi Decebalus.
•Paulus Diaconus (sec.VIII), Historia Romana 8.2: Daciam, Decibalo uicto, subegit, prouincia trans Danubium facta in his agris quos Taifali nunc, Victoali et Teruingi habent. Învingându-l pe Decebal, a cucerit Dacia, şi a făcut provincie în ţinuturile ei, dincolo de Danubius, pe care acum le stăpânesc Taifalii, Victoalii şi Teruingii. Citeste mai mult

Motto: „Legile sunt pânze de paianjen subțiri, care prind muște mici, dar nu pot să le rețină pe cele mai mari” – Anacharsis

Un personaj mai puțin cunoscut din peisajul istoriei antice este filozoful scit din Dobrogea, Anacharsis. Despre sciți, Herodot spunea că sunt singurii care au putut să dea dovadă de înțelepciune, comparându-i cu alte națiuni de lângă Marea Neagră:

The Euxine sea, where Darius now went to war, has nations dwelling around it, with the one exception of the Scythians, more unpolished than those of any other region that we know of. For, setting aside Anacharsis and the Scythian people, there is not within this region a single nation which can be put forward as having any claims to wisdom, or which has produced a single person of any high repute. Citeste mai mult

Înainte de 1300 – Voievodatul de Cuhea

Primul Voievod de Cuhea menționat în documentele timpului este Micula (Nicolae) tătal lui Ștefan, Bogdan și Iuga. Într-un document din anul 1326 este pomenit Ștefan Comite al Maramureșului, fiul lui Nicolae, cel care a fost odinioară Voievod – Stephanus, filius Nicolai quondam Vaivodae, (cf. Zimmermann Werner, Urkundenbuch I, pag.407 din vol.Istoria Maramureșului de Alexandru Filipașcu, pag.40).

Nicolae este menționat cu termenul „cândva” Voievod, fiind răposat la data emiterii documentului din anul 1326. Citeste mai mult

Un articol de Cornel Bîrsan (un alt articol despre rezistența dacilor după anul 271: 23 de războaie și răscoale dacice între 106-271 d.Hr)

273, 275 – Conflictele armate ale împăratului Aurelian cu dacii, care vor ataca în repetate rânduri Imperiul Roman;
295-297 – Conflictele armate ale împăratului Galerius cu dacii carpi;
315-316, 322-324, 335-336 – Conflictele armate ale împăratului Constantin cel Mare cu dacii, goții și sarmații;
258 – Conflictul armat al Împăratului Constantius al II-lea cu dacii și sarmații. Cu această ocazie sunt menționați conducătorii nordului: Ziazais, Rumon, Zinafer, Usafer și Fragiledus.
367-368 – În timpul campaniei purtate de împăratul Valens împotriva goților, acesta va cere soldaților lui evitarea oricărui conflict cu băștinașii daci. Sofistul Themistios (317 a€“ 388), prezent în aceste campanii, referindu-se la băştinaşi, va face o precizare legat de ordinul împăratului de a nu intra în conflict cu băştinaşii: „ ei <soldaţii romani> îi dispreţuiesc pe barbarii <goţi>, dar se tem de agricultori, şi ca să înfrunte dojana lor este lucru mai cumplit decât să vadă năvălind zeci de mii de sciţi”. (adică DACI !)
381 – Conflictul armat al împăratului Theodosius împotriva carpo-dacilor aliați cu hunii.
În anul 448 la întălnirea dintre Attila și Priscus, acesta din urmă va menționa existența ausonilor (a dacilor mari nordici, vorbitori de limbă latină veche-lingua prisca) și a unui conducător al acatirilor pe nume Curidachus. Citeste mai mult

Ultima modă apărută și pe spațiul internetului este scoaterea de la naftalină a unei oarecare părți a “nobililor” transilvăneni, în special pe cei de origine maghiară sau secuiască.

Vezi recentul caz al contelui secui Mikes pe :

http://romaniateiubesc.stirileprotv.ro/emisiuni/2012/sezonul-2/contii-de-zabala-urmasii-unei-famili-alungata-de-comunisti-s-au-intors-in-covasna-si-ofera-locuri-de-munca-satenilor.html

http://www.evz.ro/mostenirea-contelui-transilvan-662.html

http://www.zabola.com/mikesofzabola/ Citeste mai mult

Cu multe milenii înainte ca teritoriul României să fi intrat în lumina istoriei, el a fost locuit de seminții preistorice care, dispărând în noianul vremurilor trecute, au lăsat în pământul țării noastre urme palpabile de cultură primitivă. România se poate mândri cu bogatul său trecut preistoric față de toate țările din Europa. În hotarele ei s-a desfășurat o bogată și variată viață preistorică. Pretutindeni în largul ei cuprins s-au descoperit numeroase așezări și stațiuni preistorice. Citeste mai mult