Conflictul geto – macedonean

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

MOTO: ‘’A muri de moarte de război e tot ce poate fi mai fericit pentru un get.’’   Iulian Apostatul  (Memorii)

’’Când am aşternut pe hârtie acest titlu m-am gândit natural, la istoria politică a geto-dacilor în sec. VI–II î.Hr., căci Conflictul geto – macedoneandezvoltarea lor social economică am urmărit-o amănunţit în paginile precedente. Iar în loc de / istoria daco geţilor / am scris /file din istoria triburilor daco gete/, n-am făcut-o la întâmplare, ci obligat de vitregia împrejurărilor. În adevăr, suntem din păcate, foarte departe de cunoaşterea întregii istorii politice a tuturor daco-geţilor din sec. VI–II î.Hr. Din cartea cea  mare a istoriei vechi a acestui popor ni s-au păstrat doar câteva file; zeci de pagini, fără îndoială dintre cele mai interesante, s-au pierdut pentru totdeauna, iar multe şi mai interesante, poate n-au fost nicidată scrise de autori antici’’. Citeste mai mult

Conflictul Geto-Persan

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

MOTO:”Am purtat 19 războaie şi cu bună-voinţa lui Ahura Mazda, am zdrobit  9 regi şi i-am luat prizonieri.” Darius I   (Cronică persană)

‘’După indieni, neamul tracilor este cel mai mare dintre toate popoarele, dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, după părerea mea, ar fi de neînfrânt şi cu mult, cei mai puternici dintre toate seminţiile pământului. Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceia sunt ei slabi (…)’’.  Astfel scria Herodot în ale sale ‘’Istorii‘’ despre marele neam al tracilor. Să încercăm să analizăm foarte atent textul şi informaţiile cuprinse în el. Constatarea lui Herodot legată de mărimea poporului trac este relevatoare, comparând-o cu cea a inzilor. Citeste mai mult

Vechea civilizație europeană (III) – CONFRUNTAREA

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

 MOTO:

‘’Noi nu ştim nimic despre elenii aceşti  de demult, Tucidide, care ne-a descris căderea Atenei, vorbind despre strămoşii săi, ne spune că nu erau mare lucru. Şi probabil, aşa era. Aveau obiceiuri foarte urâte. Trăiau ca porcii şi aruncau cadavrele duşmanilor la câini  care le păzeau turmele. N-aveau nici un respect pentru drepturile altora: măcelăreau băştinaşii din peninsula grecească, numiţi pelasgi, le prădau gospodăriile, le furau vitele, le robeau femeile şi ficele şi cântau cântece lungi şi nesfârşite în care proslăveau vitejia aheilor (…)   Hendrik Willem van Loon  (Istoria omenirii) Citeste mai mult

Vechea civilizație europeană (II) – SCRIEREA PELASGĂ

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

Până în ultimii ani s-a considerat că apariţia scrisului este legată de civilizaţia protosumeriană. Şi nu în mod deductiv ci bazatpellsag pe vaste cercetări arheologice. În straturi arheologice vechi din Mesopotamia au fost găsite o serie de tăbliţe cu scriere pictografică datate ce vechime în mileniul IV – V î.Hr. Tăbliţele descoperite la El Obeid (lângă vechea aşezare Ur), Warka (lângă vechiul oraş sumerian Uruk) şi Djemdet Nasra (în apropierea miticului oraş Kiş), sunt din lut ars, acoperite cu diverse desene şi inscripţii, dovedind o scriere pre-sumeriană ideografică. Scribul care a executat aceste notaţii s-a folosit de plăcuţe de argilă proaspătă, pe care a imprimat uşor cu ajutorul unei bucăţi de trestie diverse semne şi desene, ulterior plăcuţa a fost arsă realizându-se acea rezistenţă necesară păstrării lor ca viitoare documente. Citeste mai mult

Vechea civilizație europeană – Pelasgii (I)

Cuprins

AnteriorUrmător

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

Descoperirile arheologice au dat posibilitatea istoricilor de a periodiza evoluţia omului. Pentru a putea delimita momentele Vechea civilizație europeană - Pelasgii (I)distincte în care se afla omul în cursul evoluţiei lui, cercetările au împărţit istoria străveche în mai multe epoci. Caracterul şi numele acestor epoci este în directă legătură cu gradul de dezvoltare al omului în acea perioadă şi originea uneletelor folosite. Citeste mai mult

Imperiul vlaho-bulgar

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

MOTO :’’ Zice – va neştine : prea târziu iaşte! După sutele de ani, cum să vor putea şti poveştile adevărate, de atâtea veacuri ? Răspunz : Lăsat-e puternicul Dumnezeu iscusita oglindă minţii omenşti, scrisoarea, dintre care a, dacă v-a voi omul, cele trecute cu multe vremuri le v-a putea şti şi oblici.’’

Miron Costin, ’’ Letopiseţul Ţării Moldovei ’’ Citeste mai mult

Decebal în texte istorice și inscripții

Capul_lui_Decebal1. Atestările numelui în textele istorice:
•Dio Cassius (cca. 155-235 AD), Ist.Rom. 67.6: Δεκέβαλος ἐβασίλευε [(peste Daci) domnea Dekebalos] ; 67.7: πρὸς τὸν Δεκέβαλον τὸν Δακῶν βασιλέα [la Dekebalos, regele Dacilor]; 67.10: μετὰ Δεκέβαλον [după Dekebalos].
•Ioannes Lydos (contemporan cu Iustinian), spune în De Magistribus…2.28: σὺν Δεκεβάλῳ τῶν Γετῶν ἡγησαμένῳ împreună cu Dekebalos, conducătorul Geţilor
•Iordanes, Romana, 217: Decebalo eorum rege devicto după ce Decebalus, rege lor (=al Dacilor), a fost învins
•Aurelius Victor (sec. IV, prob. în a doua jum.) De Caesaribus 13,3: Decibalo regi [rege (fiindu-le)Decebalus]
•Historia Augusta (încep.sec.IV) 24, 10, 8: vir gentis Daciae, Decibali ipsius ut fertur adfinis un bărbat din neamul dac, rudă, se zice, cu însuşi Decebalus.
•Paulus Diaconus (sec.VIII), Historia Romana 8.2: Daciam, Decibalo uicto, subegit, prouincia trans Danubium facta in his agris quos Taifali nunc, Victoali et Teruingi habent. Învingându-l pe Decebal, a cucerit Dacia, şi a făcut provincie în ţinuturile ei, dincolo de Danubius, pe care acum le stăpânesc Taifalii, Victoalii şi Teruingii. Citeste mai mult

Istoria credinței și începuturile bisericii în Dacia (Valahia)

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Birsan

Cunoaştem din capitolul închinat lui Zamolxe, originile religiei Geto-Dace din cultul închinat ’’ZEILOR CELOR MARI’’ de către pelasgi şi ‚’’reforma’’ religioasă şi socială realizată de Zamolxe. Putem afirma fără nici o rezervă că Zamolxe a pregătit creştinarea poporului său. Astfel preoţii lui numiţi ’’KTISTI’’ – ctitori, ziditori, întemeietori-, adoptau o ţinută stoică, castă, fiind la mare cinste între daci. Pomeniţi şi sub numele de ’’PLEISTOI’’, Josephus Flavius îi compară cu secta precrestină a esenienilor, căreia ar fi aparţinut atât Ioan Botezătorul cât şi Iisus Christos, sectă despre care se fac atât de multe speculaţii în ziua de azi. Citeste mai mult

Anacharsis – circa 590 i.Hr. – 550 i.Hr.

AnacharsisMotto: „Legile sunt pânze de paianjen subțiri, care prind muște mici, dar nu pot să le rețină pe cele mai mari” – Anacharsis

Un personaj mai puțin cunoscut din peisajul istoriei antice este filozoful scit din Dobrogea, Anacharsis. Despre sciți, Herodot spunea că sunt singurii care au putut să dea dovadă de înțelepciune, comparându-i cu alte națiuni de lângă Marea Neagră:

The Euxine sea, where Darius now went to war, has nations dwelling around it, with the one exception of the Scythians, more unpolished than those of any other region that we know of. For, setting aside Anacharsis and the Scythian people, there is not within this region a single nation which can be put forward as having any claims to wisdom, or which has produced a single person of any high repute. Citeste mai mult

Voievozii Maramureşului: Ştefan, Iuga si Bogdan Vodă al Ţarii Moldovei

Înainte de 1300 – Voievodatul de Cuhea

Primul Voievod de Cuhea menționat în documentele timpului este Micula Voievozii Maramureşului: Ştefan, Iuga si Bogdan Vodă al Ţarii Moldovei(Nicolae) tătal lui Ștefan, Bogdan și Iuga. Într-un document din anul 1326 este pomenit Ștefan Comite al Maramureșului, fiul lui Nicolae, cel care a fost odinioară Voievod – Stephanus, filius Nicolai quondam Vaivodae, (cf. Zimmermann Werner, Urkundenbuch I, pag.407 din vol.Istoria Maramureșului de Alexandru Filipașcu, pag.40).

Nicolae este menționat cu termenul „cândva” Voievod, fiind răposat la data emiterii documentului din anul 1326. Citeste mai mult

error: Continutul este protejat!