Istorie Veche

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Birsan 

Printre primele menţiuni legate de existenţa omului primitiv din epoca de piatră, se strecoară şi o ’’povestire’’ stranie înscrisă pe un perete de grotă din zona Buzăului. Dar să redăm un fragment din articolul lui Nicolae Cristache:

Într-o zonă muntoasă din judeţul Buzău, pe baza unei metode fotocinematografice proprii, de comparaţie a culorilor din vegetaţia solului şi a unor legende locale care povestesc că de mult, tare de mult, dincolo de munte era tărâmul Luanei, unde se găsea o cetate cu ziduri imense deasupra căreia strălucea ziua şi noaptea un Soare aidoma astrului zilei şi care cetate, a fost distrusă prin foc de către vrăşmaşi, astfel că de atunci nici iarbă n-a mai crescut şi nici picior de fiare n-o mai călcat, s-au găsit o serie de vestigii arheologice dintre care unele depuse la muzeul militar central din Bucureşti. Pe un mare platou, mărginit de munţi si de râpe adânci, s-au descoperit aşezări umane gigant din epoca străveche a pietrei cioplite şi continuând fără întrerupere până târziu. Sub stratul arheologic corespunzător epocii pietrei cioplite, a fost descoperit un număr mare de tuburi dintr-un material asemănător oxizilor metalici, dispuse în sol sub formă de radiator, care nu s-a putut deduce ce reprezintă. Într-o grotă, sub inciziile din epoca fierului, a fost descoperită o scenă de lupte de domeniul fantasticului. Dinspre stele, Terra este atacată de o navă spaţială propulsată de un lung jet de flăcări. În întâmpinarea ei, de la sol, pornesc două rachete de interceptare. În faţa navei cosmice este un arc întins cu săgeata îndreptată spre vehiculul spaţial.” Citeste mai mult

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

’’Informaţiile  despre primul habitat al triburilor ce vor constitui mai târziu poporul ungar, după migrarea lor în Câmpia Panonică, sunt destul de confuze. Studiul limbii a arătat că este vorba de elemente de origine fino – ugrică, analoage cu cele care populează încă Siberia vestică, amestecată cu triburi turcice; aceste din urmă au furnizat clasa conducătoare. Nu este imposibil ca însuşi numele de  =unguri= sub care îi cunoaşte Europa după instalarea lor în Panonia să fi derivat din cel de  =onogurii=, trib turcic înrudit cu protobulgarii.’’ (Gheorghe I. Brătianu – Marea Neagră) Citeste mai mult

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

În general, cărţile noastre de istorie, tratează evenimentele din sec. V şi până în sec. VIII / IX cu două fraze dogmatice:
1)    Pătrunderea slavilor în spaţiul Intracarpatic; convieţuirea cu populaţia daco-getă; participarea acestora la procesul de etnogeneză a poporului român.
2)    Imperiul Bizantin menţine legăturile economice şi culturale dintre romanitatea nord Dunăreană şi cea din Imperiu.
Destul de false ambele formulări, prin imaginea pe care încearcă să ne-o transmită, despre acea perioadă. În primul, rând slavii, au apărut pe teritoriul ţării noastre în jurul anului 460 şi după o scurtă perioadă de tatonare a reacţiei băştinaşilor, în anul 477 înregistrăm o alianţă între cele două popoare. Citeste mai mult

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

Să ne întoarcem puţin la goţi (vizigoţi) şi la momentul anului 410, al cuceririi oraşului Roma. Pentru a lămuri confuzia dintre goţi şi geţi, voi folosi termenul de daci.
Cunoaştem participarea unor contingente dacice alături de goţi, se pare că în număr destul de mare dacă cronicarii nu uită să o facă. Poate mulţi vor fi sceptici în acest fapt şi vor infirma orice legătură dintre geţi şi goţi şi vor nega participarea primilor la atacurile Romei. Dar îi voi ruga să-şi explice atunci prezenţa dacilor alături de vizigoţi în Gallia (Franţa) şi Spania şi implicaţiile acestui fapt.
În anul 411, vizigoţii pun bazele unui regat germanic cu capitala la Tolosa (actuala Toulouse), iar din 415 îşi extind acest imperiu anexând şi o mare parte din Spania unde vor rezista până la venirea arabilor, în anul 711. Pentru a fi mai concret în explicarea modului cum dacii au avut un rol preponderent în întemeierea Spaniei şi pentru a nu fi acuzaţi de originalitate mă voi folosi de textul lui Busuioceanu, omul care a studiat şi reflectat, mulţi ani la rând printre documente la această problemă: ’’îmi închipui că această parte a cronicilor spaniole n-a fost cercetată de istoricii români, dacă nu s-a observat până acum că, pentru cronicarii spanioli, adică pentru toţi, nu Dacia a fost fondată de un împărat iberic sau are a-şi căuta vreo urmă între hispanici, ci dimpotrivă hispanicii sunt descendenţi din din geţi sau daci şi Spania a fost fondată la a patra ei întemeiere, cea definitivă în sec. al V-lea, de poporul de la Dunăre’’.
Cum altfel se pot explica precizările făcute de Orosius: ’’geţii, cei care şi acum se cheamă goţi?’’ şi Isidor din Sevilla, care pe jumătate got, susţine identitatea geţilor cu a goţilor pomenind în cronicile sale numele unui rege Vitiza Getico.
Alţi cronicari spanioli precum Iordanes, care atribuie istoriei goţilor personalităţi celebre ale dacilor precum Deceneu, Burebista, Zamolxe, sau Lucan care afirmă într-un vers că geţii trebuiau să năvălească în Spania şi potrivit unei voinţe divine să înceapă noua istorie a poporului hispanic, ne relevă rolul supercivilizator al dacilor.
De ce viitoarea clasă conducătoare spaniolă îşi întemeiază nobleţea pe ascendenţa dacă?
De ce apar în genealogia poporului hispanic: ’’Don Dicineo, Don Zamolxen, Don Decibalo, Don Burebista?’’
De ce pe scutul Regilor Catolici Spanioli apar simbolurile dacilor: jugul şi săgeţile?
De ce de afirmă Sfântul Isidor următoarele: ’’Roma însăşi învingătoarea tuturor popoarelor, a trebuit să slujească supusă – famula – şi să primească jugul triumfului getic?’’
De ce cu mult înaintea descoperirilor lui Alexandru Busuioceanu, Nicolae Densuşianu căuta similitudini în denumirile de localităţi din Spania şi Dacia?
De ce dacii, în drumul lor în Europa, nu s-au aşezat în Germania laolaltă cu celelalte triburi germanice, fiind cu vizigoţii, ci au ajuns tocmai în Gallia şi Spania? Oare nu dacii existenţi în rândurile lor au inspirat această alegere teritorială? Dacii nu s-au simţit oare atraşi de verii lor primari de la începuturile civilizaţiei Vechii Europe?
Mai este cazul de a susţine teoria romanizării când nu se ştie exact cine pe cine a romanizat?
Iată cum, după ce au cucerit Roma şi au jefuit-o, după cum şi-au pus amprenta spiritualităţii lor asupra civilizaţiei  franceze şi după ce întemeiază Spania, Dacii îşi iar revanşa asupra lui Traian învingându-l la el acasă! Citeste mai mult

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

MOTO:
’’Acestor oameni ai locurilor pe care   au săşăşnuit, slavii le-au dat numele de valahi, vlohi sau volohi. Denumirea nu au adus-o cu ei, ci au găsit-o pe loc de la foştii stăpânitori de neam germanic (goţii) pe care slavii i-au înlocuit. (…) slavii au numit acele ţinuturi cu nume grăitoare precum Vlaşca şi Vlăsia – ţara românilor’’ N. Vătămanu Citeste mai mult

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

’’Bogată în zăcăminte de metal (aur şi argint) sau aramă necesară pentru fabricarea în aliaj cu cositorul, a bronzului, ţara noastră a constituit, încă din epoci foarte îndepărtate, un centeru de prelucrare a unor piese din aur, argint sau bronz, ce merită întreaga noastră atenţie atât din punct de vedere tehnic, cât şi artistic (…)’’ (acad. EMIL CONDURACHI).
Arta a însoţit încă, de la inceputuri, civilizaţia băştinaşă din România. Atăt pelasgii cât şi daco-geţii au fost mari iubitori de frumos, timpurile de pace, în serile de după munca câmpului, ocupându-le cu meşteşugitul unor adevărate opere de artă din piatră, lut ars, metale preţioase sau nepreţioase.
De ce spun piatră şi lut ars? Pentru că modelatul şi sculptura au fost una din primele ocupaţii artistice ale omului, începând cu cel primitiv. Nu doresc să pomenesc aici de sutele de statuete, amulete şi obiecte de cult descoperite, sunt sute de cărţi de istorie care o fac. Dar vreau să vă prezint una din capodoperele Geniului Uman descoperite pe teritoriul României, excepţională prin ineditul ei.
Este vorba de ’’Gânditorul şi perechea sa’’. Aceste statuete, datate cu aproximativ 6000 de ani în urmă, descoperite la Constanţa, realizate din lut ars, sunt un model de stilizare originală, puţin întâlnită în istora artei universale. Abia peste sute de ani, marele nostru sculptor Constantin Brăncuşi, părăseşte sculptura tradiţională şi revoluţionează întreaga artă prin esenţializarea formelor şi concentrarea maximă a expresiei. Privind operele lui Brâncuşi şi studiind figurinele de lut ars aparţinănd culturii Hamangiene, descoperim în ele o ascendenţă în timp. Istoricul american Paul Mac Kendrick, fascinat de caracterul insolit al poziţiei celor două figurine, consideră că aceste statuete ar rerezenta spiritul caustic al românilor ’’o nevastă rea de gură, care îşi cicăleşte soţul răbdător ca un înţelept’’.
Părerea noastă este însă alta. Poziţia şi fizionomia celor două figurine reprezintă momentul luării unor decizii foarte importante legate de viaţa de zi cu zi. Femeia necăjită, poate însărcinată, aşteaptă hotărârea bărbatului ei, pentru a ieşii din impas.
Dar pentru că anexa se numeşte ’’Tezaurul …’’, vom trece la o scurtă prezentare a celor mai fabuloase obiecte de artă, executate din aur şi argint, descoperite pe teritoriul ţării, realizate de băştinaşi.
În satul Perşinari, jud. Dâmboviţa s-a descoperit, între anii 1954-1962, un tezaur compus dintr-o spadă de sur (greutatea iniţială 3 kg ), însoţită de 12 pumnale scurte din acelaşi material (având o greutate cuprinsă între 230 şi 500 de grame). Vechimea acestui tezaur este estimată la 3500 de ani. Tezaure asemănătoare au fost descoperite la Tufalău şi Măcin (topoare şi pumnale de aur).
Tezaurul descoperit la Moigrad, județul Sălaj, în anul 1912 este format din patru  piese de aur masiv, iar vechimea lui este evaluată la 5500 de ani. Forma primului obiect este asemănătoare cu un violoncel, placat în greutate de 800 de grame, celelalte trei piese semănând, oarecum, cu nişte păsări în zbor văzute de sus.
În anul 1960, în satul Sacoşu Mare, jud. Timiş, un ţăran descoperă un tezaur format din lingouri de aur, bijuterii şi sârme lingouri. Greutatea totală a acestuia era de 1296,30 grame. Remarcabil faptul că ele sunt realizate dintr-un aur de înaltă puritate – 22 de carate.
Descoperit în anul 1980, tezaurul de la Hinova, jud Mehedinţi, fascinează prin multitudinea şi varietatea obiectelor de aur descoperite. Greutatea totală a tezaurului este aproximativ 5 kg, iar vechimea lui de aproximativ 3000-3200 de ani.
Tezaurul de la Băiceni, jud. Iaşi, are o greutate de aproape 2,5 kg aur pur şi este alcătuit dintr-un coif de luptă, diferite aplici şi brăţări, nasturi sferoidali. Acest tezaur este cinsiderat un model de măiestrie a geto-dacilor.
Descoperirea mormântului unui conducător getic, înhumat în urmă cu 2300 de ani la Agighiol, jud.Tulcea, ne prezintă prin bogăţia obiectelor găsite luxul şi fastul princiar al geto-dacilor. Inventarul obiectelor preţioase cuprinde: un coif din placă de argint aurit, două cnemide (apărătoare tip jambiere) realizate din foaie de argint artistic lucrate, patru vase scunde stilizate şi decorate cu motive florale, cupe de argint şi o mulţime de obiecte mărunte – cercei, aplici, bentiţe, coliere, etc. înteresant este că pe unul din vase este prezentă o inscripţie: ’’Kotis din Beos’’. Să fie oare acel rege enigmatic Cotiso?
Încheiem aici enumerarea, doar a câtorva tezaure lucrate de către meşterii geto-daci, din cele câteva sute descoperite pe teritoriul ţării.
Scopul meu este de a prezenta istoria şi existenţa spectaculoasă a unui celebru tezaur românesc numit ‘’Tezaurul de la Pietroasa’’, sau cum îl numește plastic poporul nostru ‘’ Cloşca cu puii de aur’’.
În anul 1837, doi ţărani, Ion Lemnaru şi Stan Avram, din satul Pietroasa, jud. Buzău, descoperă celebrul tezaur. Iniţial păstrându-l pentru ei, îl vând ulterior unui negustor Anastase Tarba-Verusi, pentru o sumă foarte modestă. Acest negustor barbar prin comportament, nerealizănd valoare lor istorică, le distruge, tăindu-le cu toporul, aruncând pietrele preţioase căzute din piese în urma acestui tratament inuman. În urma diferendului apărut între acest negustor şi George Frunză-Verde, vecin al pământurilor boiereşti pe care fusese descoperit tezaurul, ştirea despre existenţa lui ajunge le domnitorul Ţării Româneşti Alexandru Ghica.
În urma intervenţiei a lui Mihalache Ghica, banul Craiovei şi Petrache Poienaru, un fel de ministru al învăţământului, tezaurul este depus în muzeul Ţării Româneşti din Bucureşti.
Tezaurul iniţial a fost alcătuit din 12 piese, având o greutate totală de 19 kg de aur pur. Din ce piese este alcătuit tezaurul?
În primul rând, o tavă plată rotundă, cântărind 7,13 kg, apoi o fibulă de mari dimensiuni, concepută sub forma unei păsări de pradă, în greutate de 817 grame şi alte trei fibule mici. Alt obiect reprezentativ este un vas de aur, având în centru o statuetă, înfăţişând o divinitate feminină. În jurul acestei statuete sunt reprezentate două cercuri concentrice care cuprind 16 personaje, zei şi zeiţe, şi scene de vânătoare. Alte obiecte sunt: un ulcior zvelt, fuziform, două cupe bogat ornamentate şi trei colane lucrate extrem de fin.
De ce poartă acest tezaur numele de’’Cloşca cu puii de aur’’? Pentru că imaginaţia  poporului a identificat fibula cea mare cu ’’cloşca’’, cele trei fibule mai mici cu ’’puii’’ iar tava plată cu ’’cuibul cloştii’’.
Descrierea şi interpretarea decoraţiunilor de pe piese şi atribuirea acestui tezaur goţilor, a făcut-o Alexandru Odobescu, care prin diferite supoziţii, dovedite false, numeşte şi posibilul deţinător al acestuia, Gainas, rege got, favorit al împăratului Arcadius (395–408).
Greşeala lui A. Odobescu a fost foarte mare pentru că ea s-a întipărit în mintea generaţiilor următoare, perpetuând mai departe acea credinţă că tot ce e bun şi frumos trebuie atribuit străinilor şi nu băştinaşilor.
Tezaurul de la Pietroasa este de origine DAC şi nu got, şi spre argumentarea acestui fapt concură trei argumente: Citeste mai mult

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

MOTO: ’’Nu se poate concepe o evacuare Generală (a Daciei). Trebuie să fi rămas la sate un număr din vechii  locuitori care trăiau în relaţii bune  cu goţii şi nu aveau nici un interes să abandoneze provincia. De altfel, o evacuare generală ar fi fost probabil imposibilă fără un război deoarece goţii  n-ar  fi acceptat  plecare  populaţiei  civile.’’ – Leon Homo ’’Istorii’’ Citeste mai mult

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

’’(…) Observând dispoziţia lor (a dacilor – n.a.) de a-l asculta în toate şi că ei sunt din fire inteligenţi, i-a înstruit în aproape toate ramurile filosofiei, căci el  (DECENEU – n.a.) era în aceasta un maestru priceput. El i-a învăţat morala, dezbrăcându-i de moravurile lor cele barbare; i-a instruit în ştiinţele fizicii, făcându-i să trăiască potrivit legilor naturii…, i-a învăţat logica, făcându-i cu mintea superioară celorlalte popoare; arătându-le practica, i-a îndemnat să petreacă în fapte bune, demonstrându-le teoria celor douăsprezece semne ale zodiacului; le-a arătat mersul planetelor şi toate secretele astronomice şi cum creşte şi scade orbita lunii şi cum globul de foc al soarelui întrece globul pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne, cele trei sute patruzeci şi şase de stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit şi până la apus, spre a se apropia sau a se depărta de polul ceresc. Vezi ce mare plăcere ca nişte oameni prea viteji să se îndeletnicească cu doctrinele filosofice, când mai aveau puţin răgaz de războaie. (Iordanes – Getica). Citeste mai mult

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

MOTO:
’’Cultul zeului Om, Zamolxis, Zeul Moş, Saturn îşi are originea în vremuri foarte îndepărtate (…) Geţii ne-au transmis tradiţii la fel de  vechi ca Vedele (…)
Marele Zeu al geţilor era un Zeu al duhurilor nemuritoare, al nemărginirii, timpului infinit. Fiecare român,zicându -şi om, poartă un nume al Zeului, al Moşului geţilor, al stămoşului românilor.’’ Mioara Căluşiţă – Alecu (Zamolxis) Citeste mai mult

Cuprins

Anterior | Următor

Text din manuscrisul original al lucrării “Revanşa Daciei” – Autor Cornel Bîrsan

MOTO: ’’Roma este o cetate de origine pelasgo – latină. Tradiţia care îi dă Alba drept metropolă, şi îi urcă originea,  prin Alba şi Lavinium, până la marele poraş pelasgic Troia, a fost adoptată public de către poporul roman, care recunoaşte în locuitorii Illyun-ului pe proprii săi strămoşi.’’   Jules  Michelet (Istoria romană, Republica)

 MOTO: „Statul dac devenise prea puternic pentru ca romanii să mai poată asigura  securitatea deplină a frontierei  Danubiene.”   Eugen Cizek  (Epoca lui Traian) Citeste mai mult