Istorie Veche

Fibule cu butoni în formă de ceapă
Datare: secolul IV p. Chr.

***
Fibula reprezintă un accesoriu vestimentar ce avea rolul de a încheia un veşmânt, de obicei, o mantie, în jurul gâtului. Primele fibule au apărut încă din secolul XIII a. Chr. şi au evoluat în cursul timpului, dezvoltându-se numeroase tipuri. În perioada romano-bizantină erau realizate prin turnare din bronz, argint sau aur. Din punct de vedere constructiv, o fibulă de acest tip are o formă aproximativ cruciformă şi era formată dintr-un braţ transversal pe care era fixat resortul şi acul fibulei, o bară curbată în formă de semicerc – zona de prindere a textilei, continuată cu un picior ornamentat, prevăzut cu o adâncitură în care se introducea acul. Braţul transversal era decorat la extremităţi şi la centru cu bulbi în formă de ceapă, de la care provine şi denumirea acestui tip de fibulă. Fibulele erau acoperite cu foiţă din aur, care s-a mai păstrat pe alocuri, fapt ce arată un statut social înalt al celor care purtau aceste accesorii. În această perioadă, fibula făcea parte din uniforma militară sau a funcţionarului imperial, indicând gradul sau funcţia, astfel purtarea ei era reglementată prin reguli stricte. Citeste mai mult

Orașul Callatis emite monedă proprie începând cu a doua jumătate a secolului al IV- lea a. Chr. Primele monede sunt reprezentate de emisiunile de argint din tipul Herakles, iar din secolul al III-lea până în secolul I a. Chr. a emis și monedă din bronz, încadrată în mai multe tipuri. Secolele III-II a. Chr. au reprezentat o perioadă de apogeu pentru orașul Callatis, fapt care se reflectă și în numărul mare de monede proprii. Cu emisiuni care se întind pe circa patru sute de ani, monedele callatiene se remarcă prin calitatea deosebită a unor piese. Emisiunile din argint prezintă pe avers pe eroul fondator și protector al orașului, Herakles, în profil, tânăr acoperit uneori de blana leului din Nemeea, iar pe revers atributele eroului: măciuca și tolba cu săgeți, la care se adaugă atribute semnificative pentru cetate, ca de pildă spicul de grâu, ce simboliza importanța agriculturii și a comerțului cu produse agricole pentru callatieni. Monedele din bronz reiau reprezentarea eroului Herakles, la care se adaugă diverse alte divinități: Demetra, cu atribuții legate de agricultură, Dionysos, zeul vinului și al viței de vie, Apollon, una dintre cele mai importante divinități doriene, zeița Atena sau Artemis, zeități importante ale panteonului callatian.

Batarea monediei înregistrează o pauză între sfârșitul secolului I a.Chr. și secolul I p. Chr., în condițiile defavorabile provocate de situația nesigură din zona pontică, marcată de războaiele Romei cu Mitridate și avansarea impetuoasă a lui Burebista. După stabilirea fermă a romanilor care au readus pacea la Dunărea de Jos, orașul Callatis reîncepe să emită monedă din bronz în timpul împăratului Nero (54-68 p. Chr.), având pe avers chipul împăratului, urmată de alte emisiuni în timpul lui Hadrianus, Marcus Aurelius, Antoninus Pius, Septimius Severus, Caracalla, Geta (209-211 p.Chr., fiul lui Septimius Severus și fratele lui Caracalla, asociat la conducerea imperiului), Severus Alexander, Gordianus, Philippus I, având ca reprezentare pe Herakles, zeița Kybele, Nike, Isis sau Hygia, ori împăratul în uniformă militară.

Pe monedele callatiene au fost reprezentate și soțiile împăraților: Faustina I, soția lui Antoninus Pius, Faustina II, soția lui Marcus Aurelius, Iulia Domna soția lui Septimius Severus, Plautilla soția lui Caracalla, dar și Iulia Mamaea, mama lui Severus Alexander. Pe monede, numele orașului apare scris ΚΑΛΛΑΤΙΑΝΩΝ, fie complet ori folosind diverse prescurtări: ΚΑΛΛΑ, ΚΑΛΛ, ΚΑΛΛΑΤΙΑ. În timpul lui Philippus II (247-249 p.Chr.), asociatul și urmașul la conducere al lui Philippus I, activitatea monetară a atelierului callatian încetează, în condițiile în care statul roman restrânge treptat emisiunile provinciale, în favoarea unui centralism monetar, strict controlat.

Un număr de 12 monede callatiene din bronz au fost restaurate și clasate în categoria juridică Fond în cadrul proiectului „Un viitor pentru trecut – clasarea și valorificarea patrimoniului epigrafic și sculptural callatian”, finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021 prin Programul RO-Cultura, derulat de Direcția Cultură și Sport Mangalia, prin serviciul Muzeul de Arheologie „Callatis”, în parteneriat cu Universitatea „Ovidius” din Constanța. www.muzeucallatis.ro Programul RO-Cultura Granturile SEE si norvegiene EEA and Norway Grants #rocultura #mangalia #eeagrants

Muzeul de Arheologie Callatis deține în colecția sa un tezaur monetar descoperit în vara anului 2005 în cadrul unei cercetări arheologice de pe str. Oituz, lot nr. 1 din mun. Mangalia, punct situat la intersecția necropolei romane cu cea romano-bizantină, unde s-a cercetat un mormânt de inhumație de epocă romană din categoria mormintelor cu firidă longitudinală, blocată de un zid realizat din pietre de calcar. În mormânt s-a identificat un schelet de adolescent aflat într-o stare precară de conservare, orientat nord-sud, care avea lângă cap un ulcior din lut, spart din cauza presiunii pământului, în care s-au găsit 15 denari (monede romane de argint), emiși de o serie de împărați romani, începând cu Nero și până la Hadrian: Nero (54-68 p. Chr.) -1 monedă, Galba (68-69 p. Chr.) -1 monedă, Otho (69 p. Chr) -1 monedă, Vitellius (69 p. Chr. ) -1 monedă, Vespasian (69-79 p. Chr.) – 4 monede, Traian (98-117 p. Chr.) – 4 monede, Hadrian (117-138 p. Chr.) – 3 monede. Tezaurul, având o valoare mare pentru acele timpuri, atestă prezența unei populații orientale prospere în orașul Callatis care utiliza ritul inhumației, rit introdus de curând în Dobrogea și care a înlocuit incinerația. Acesta este primul depozit de denari romani imperiali descoperit la Callatis, depus la circa un secol după încadrarea Dobrogei în Imperiul roman.