Istorie Veche

Muzeul Regional de Istorie din Ruse a anuntat zilele acestea descoperirea unor cuptoare de ardere datate intre anii 4800-4600 i.Hr. in situl de la Bazovets, aflat la 60 de km de granita cu Romania. Pe langa cele 2 cuptoare, au fost gasite un total de 57 de artefacte din silex si ceramica, precum si figurine zoomorfe si antropomorfe.

Conform anuntului muzeului situl este descris astfel:

A fost descoperit faptul ca partea estica a satului a fost utilizata pentru activitati de productie. Ramasitele a doua cuptoare au fost gasite aici. Unul dintre ele a fost studiat integral in 2019, iar celalalt in acest an, descoperindu-se faptul ca acesta din urma avea 2 camere – o camera inferioara pentru ardere si o camera superioara pentru coacere. Cuptorul are o baza de lut de 1,20/1 m, este construit pe o structura de lemn, acoperita de un strat gros de lut atat pe interior cat si pe exterior. Deschizatura cuptorului este pe partea de sud-est. Era inchis cu 3 pietre plate, descoperite atat pe deschizatura cat si in fata acesteia. Cuptorul este construit cu un jgheab ce permitea reglarea temperaturii, sugerand ca acesta a servit la coacerea ceramicii. Acest model de cuptor a fost descoperit si in situri arheologice din perioadele urmatoare. Citeste mai mult

Contrar credinței populare, femeile preistorice au participat la vânătoare cu mii de ani în urmă, inclusiv la vânătoarea animalelor mari, afirmă un nou studiu citat de AFP și National Geographic.

Autorii studiului publicat miercuri se bazează pe descoperirea rămășițelor vechi de 9.000 de ani ale unei tinere îngropate în Anzii peruvieni cu numeroase arme de vânătoare pentru animale mari.

Analizând alte 27 situri funerare care conțineau aceleași arme, o echipă condusă de Randall Haas de la Universitatea din California-Davis a ajuns la concluzia că între 30 și 50% din vânătorii care au trăit pe continentul american în perioada respectivă ar putea fi femei. Citeste mai mult

Un loc din sud-estul Turciei, la granița cu Siria, a uimit în ultimii 20 de ani prin descoperirile arheologice care schimbă modul în care privim oamenii care au trăit acum peste 10 milenii. În sit-ul din Anatolia au fost descoperiți stâlpi de piatra de zeci de tone greutate așezați în cercuri mari și sculptați. Și totul datează de acum 11.500 de ani, sanctuarul fiind, foarte posibil, construit de vânători-culegători. Cele mai noi analize pe computer arată că ”arhitecții” din neolitic au urmat reguli geometrice logice și au plănuit întregul proiect încă de la început.

Din cercetări geomagnetice știm că există 20 de cercuri alcătuite din stâlpi de piatră ce ajung să aibă și peste 5 metri înălțime și 15 tone greutate. Aspectul frapant este că toți datează de acum 10.000 – 11.500 de ani, cu mii de ani înainte de Stonehenge, de Piramidele Egiptene și de inventarea scrierii. Citeste mai mult

Fragment din cartea Codex Geto Dacorum – istoria de 1000 de ani a dacilor – autor Cornel Birsan

Dac, secolul 2 – sursa Pinterest

„Prefaţă

Până de curând se vehicula ideea că civilizaţia romană a fost un lucru bun. S-a spus că Roma a purtat flacăra civilizaţiei în întunericul lumii barbare şi că, după neplăcerile cuceririi, romanii au dus cu ei legile, arhitectura, literatura şi beneficii similare popoarelor supuse. Când întunecatul ev mediu a coborât asupra Europei apusene, idealul Romei, amintirea grandorii ei pierdute, au constituit surse de inspiraţie pentru refacerea Imperiului, la fel cum limba romanilor, latina, a unificat Biserica şi învăţaţii, de-a lungul continentului. Citeste mai mult

Ce poate fi mai evident si mai edificator pentru un anume subiect decat un document oficial emis de un domnitor? Interpretarile si analizele istoricilor trec in fundal si nu se mai aud asa puternic!

Stefan Cantacuzino si sotia sa in Manastirea dintr-un lemn – sursa foto: Wikipedia

Pe 1 mai 1714, Stefan Cantacuzino intareste dreptul de proprietate pentru satul Badesti Manastirii Campulung (actuala Manastire Negru Voda din orasul Campulung). Acest document se afla in Arhivele Nationale, in colectia din fondul personal al lui Dumitru Bajan: Citeste mai mult

Muzeul Național de Istorie a României are privilegiul de a adăposti, în cadrul colecției de antichități greco-romane, două piese de o importanță istorico-documentară deosebită. Este vorba despre două tăblițe cerate (Tab.Cer.D. XVIII, nr. inv. 54186 și Tab.Cer.D. XI, nr. inv. 54187) provenind dintr-o categorie aparte de descoperiri, cunoscute în literatura istorico-arheologică de specialitate sub denumirea de Tăblițele Cerate Dacice sau Tripticele Transilvane. Cele două tăblițe cerate deținute de muzeul nostru reprezintă piese de o valoare excepțională, având în vedere că una dintre ele este cea mai veche din întreg lotul cunoscut (Tab.Cer.D. XVIII) iar cealaltă reprezintă una dintre cele mai complete și grăitoare surse istorico-documentare cu privire la dreptul muncii, în perioadă romană (Tab. Cer. D. XI). Citeste mai mult

CONSTANTIN ERBICEANU – ULFILA VIAŢA ŞI DOCTRINA LUI SAU STAREA CREŞTINISMULUI ÎN DACIA TRAIANĂ ŞI AURELIANĂ ÎN SECOLUL AL IV-LEA.

CATRE CITITORI !

Poti sa cumperi cartea din magazinul online Istorie Veche!

In scrierea de faţă cercetez vechimea creştinismului în Daciile Traiană şi Aureliană. Se dovedeşte că până în secolul al IV-lea era deja răspândit creştinismul în ambele Dacii şi în jurul Mării Negre, că avea o ierarhie regulată, că a existat şi o erezie periculoasă, a audienilor, că sediul principalal ierarhiei era în Scythia Minor-Dobrogea, la Tomis, Constanţa de astăzi. Până la finele secolului al III-lea nu se aşezaseră încă în stânga Dunării nici popoarele slave, nici cele hunice, în jurul țării noastre, Dacia Traiană. Abia cu începutul secolului al IV-lea năvălesc în Dacia Traiană goții, cu toate ramurile lor, unde s-au şi creştinat atât prin populaţia locală, cât şi prin sclavii din Phrygia şi Capadocia, pe care îi luaseră din Asia goții în invazia lor în acele părți. Persoana care a conlucrat mai mult la creştinarea goților pe pământul Daciei Traiane este Ulfila, capadocian de origine, şi care, pe bună dreptate, se poate numi apostolul ginții gotice. Din cauză că o parte dintre goți primiseră creştinismul, o altă ramură a lor, mai numeroasă, a ridicat persecuţie asupra creștinilor din Dacia Traiană. Atunci Ulfila, cu o parte din populaţia Daciei Traiane, trece peste Dunăre în pământul romanilor şi se aşează sub poalele Munţilor Balcani, spre a scăpa viața creștinilor, al căror păstor şi episcop era el. Curând, alte certuri şi războaie ivite între Fritigern şi Athanaric au provocat o nouă persecuție, și mai cumplită, asupra creştinilor, când are loc o a doua emigrare peste Dunăre şi în care mulți creştini au primit cununa martirică. În fine, a treia emigrare a avut loc când conducătorii ginții gotice au făcut cauză comună contra împăratului romanilor Valens. Cu această ocazie iarăşi creştinii suferă noi prigoniri şi martirizări. Citeste mai mult

După satisfacerea stagiului militar timp de 25 de ani, soldații romani erau lăsați la vatră. Pentru soldații recrutați din diferite zone ale Imperiului Roman care nu luptau în legiuni, ci în unități auxiliare formate din cinci sute sau o mie de oameni, stagiul militar era încununat cu acordarea cetățeniei romane.

Dovada acordării cetățeniei consta într-o copie a constituției imperiale (denumită convențional astăzi de către istorici ,,diplomă militară”) care se afla expusă în original la Roma într-un loc public. Pe aceasta erau menționate printre altele: data la care a fost acordată (anul și ziua), unitățile care au mai primit astfel de diplome, guvernatorul provinciei în care staționa unitatea respectivă, comandantul unității la acea dată și locul său de origine, eventuali membri ai familiei soldatului care la rândul lor primeau cetățenia și locul lor de origine, locul unde se afla expus originalul sau martorii care au validat procesul de acordare a cetățeniei. Diplomele militare erau realizate din două plăci de bronz ușor mai mari decât mărimea unei palme fiecare, prinse între ele cu fir de metal.  Citeste mai mult