old history

A War Diary Soars Over Rome

Leave a Comment / archaeology, documentare, english, old history / By

The story of Emperor Trajan’s victory over a mighty barbarian empire isn’t just one for the books. It’s also told in 155 scenes carved in a spiral frieze on a monumental column.

trajan_column

Source

In back-to-back wars fought between A.D. 101 and 106, the emperor Trajan mustered tens of thousands of Roman troops, crossed the Danube River on two of the longest bridges the ancient world had ever seen, defeated a mighty barbarian empire on its mountainous home turf twice, then systematically wiped it from the face of Europe. Citeste mai mult

How did Count Dracula looked like?

1 Comment / english, old history / By

Romanian version here.

How did Nicolaus Modrussiensis presented the 27 years old Prince?

He wasn’t particularly tall but very vigorous and healthy, with a cruel and ferocious aspect, a big aquiline nose and inflated nostrils. The skin of the face was smooth and reddish, long eyelashes framed widely open green eyes made threatening by bushy black eyebrows, the face and the chin were shaved apart from the moustache. Prominent temples increased the volume of his head. A bullish neck rose from his broad shoulders on which fell his long black curly hair. Citeste mai mult

The first inhabitants of Dacia

1 Comment / Dacia, english, Nicolae Densușianu, old history / By

Fragment from „Prehistoric Dacia” written by Nicolae Densușianu

Dacia presents an extreme antiquity in everything.
When studying the prehistoric times of the countries from the Carpathians and the Lower Danube, an ancient disappeared world, the cradle of the ante-Hellenic civilization, presents itself before our eyes. Behind the populations known in Greco-Roman antiquity under the name of Getae and Dacians, stretches back a long series of several thousand years, a buried history of some great events, whose importance had reached far beyond the horizon of this country, the history of a nation, genial, powerful and glorious, who, long before the Trojan times, had founded the first vast world empire, had founded the first cultural unity in Europe and had at the same time established a basis for the moral and material progress in western Asia and in north Africa.
Dacia, this country miraculously endowed by nature with all the goodness of the climate and soil, the work of remote geological times, had formed the first place perfect for the settling and development of the moral and industrial life of the migratory nations. Dacia, during the history of these dark ages, appears as the first geographical metropolis destined, by its particular position, by the abundance of its population and by the diversity of its riches, to extend during the prehistoric epoch, its ethnic and cultural influence, on one hand towards south, in the Balkan peninsula and beyond the Aegean Sea, and on the other hand towards west, on the great and long communication waterway of the Danube.
The civilizing action exercised by the prehistoric ante-Dacian population from the Carpathians and the Lower Danube, over the ante-Hellenic world, was much greater than we can imagine today, on the basis of fragments of monuments and of historical and folkloric traditions which we have from this extremely remote epoch.
In this regard we are now only at the dawn of prehistoric science [1]. Citeste mai mult

23 Dacian wars and riots between 106-271 AD

1 Comment / english, old history / By

statuie-dac-arctriumf110 minutes read!

Romanian version here.

In this article we will present a list of wars and riots that are documented mostly from Roman sources, wars and riots that took place in the Roman Dacia province, during the 165 years occupation by the Roman army and administration. There are also mentioned the attacks of the free Dacians alongside their allies. This is an open list which will be updated as soon as new historical evidences will come up.

  • 117 – the year of emperor Trajan’s death brings the first riot of the Dacians in the province, synchronized with free Dacians, that attacked in alliance with the Iazyges and Roxolani. The province’s governor, Gaius Iulius Quandratus Bassus (70 – 117) was killed during these fights, causing Hadrian(117-138), the new emperor, to burn the wooden superstructure of the Drobeta’s bridge over the Danube, so the Dacians couldn’t pass in Moesia.
  • 138, 140, 143 – The emperor Antoninus Pius(138-161) enforced the Roman legions in Dacia, just like his predecessor Hadrian, in order to stop the riots that took place during those years.
  • 156-157 – The free Dacians attacked the northern border of the province, but Marcus Statius Priscus(132-162), Legatus of Dacia Superior, managed to defeat them. New measures to enforce the border were taken by building a new Limes along the line of Someș and Criș rivers.
  • 157-158 – A new riot took place in Dacia Porolissensis, in which the free Dacians, Carpi and Costoboci also joined. Again, Antoninus Pius brought in new auxiliary troops to defeat this riot. After the victory, the emperor received the title of Dacicus Maximus.
  • 166 – The riots against the Romans restarted during this year. The Dacians attacked the garrisons and castra in the province, putting in danger even the capital Ulpia Traiana Sarmizegetusa. The Romans brought in new troops: the 5th legion, „Macedonica” and detachments from the 10th legion, „Fretensis”, 11th legion, „Claudia” and 1st legion, „Italica”.
  • 167 – Costoboci and Carpi in alliance with Quazi, Iazyges and Roxolani launched a simultaneous attack against Trajan Dacia, Raetia, Norricum and Pannonia. This „Barbarian Federation” will then devastate the Black Sea coast all the way to Macedonia, Moesia and Thracia. Then, Carpi, Costoboci and Roxolani successfully got to Thessaloniki and Athens where they destroyed Roman and Greek settlements, helped by inhabitant populations. For reestablishing the order, Marcus Aurelius(161-180), set up an unique military commandment for Dacia and Moesia, which was commanded by Marcus Claudius Fronto.
  • 170 – Marcus Claudius Fronto was killed on the battlefield, against the „barbarian federates”.
  • 170-171 – The new commander Iulius Piso Berenicionus managed to defeat the rioters, but the situation was still uncertain for the both parties.
  • 174 – The emperor Marcus Aurelius(161-180) personally intervened in Dacia and hardly succeeded to defeat the locals with the elite troops. The commanders of the 5th legion, „Macedonica” and 12th legion, „Gemina” became the true rulers of the province, replacing the civilian ones. After this war, the family of the Costoboci king Pieroporus was taken hostage. The evidence about this was found on a tomb inscription in Rome.
  • 180-184 – Because of the fact that the new emperor, Commodus Antoninus(180-192) didn’t kept his financial commitments towards the free Dacians, they permanently attacked the Roman provinces. The ones that ended these wars were the Roman generals Clodius Albinus and Pescennius Niger.
  • 213-214 – New riots took place in the province because of the Constitutio Antoniniana, signed in 211 by Caracalla(211-217). In 214, Costoboci and Carpi in alliance with Bastarnae, Vandals and Roxolani entered in some Roman provinces. This war lasts until 217, when Caracalla is assassinated.
  • 217-218 – The new emperor Marcus Opellius Macrinus(217-218) didn’t managed to defeat the free Dacians so he started to treat with them. The free Dacians had to leave Dacia, but instead, the Romans had to pay tribute and to free the hostages taken by Caracalla.
  • 236-237 – The emperor Gaius Iulius Verus Maximinus(235-238), also known as Maximinus Thrax („The Thracian”) took some measures in order to stop the attacks of the free Dacians allied with Sarmatae Iazyges. He defeated them and received the titles of Dacicus Maximus and Sarmaticus Maximus.
  • 248 – Carpi entered the nowadays Romanian Plain and started to launch attacks towards Transylvania. Another army in alliance with the Goths entered nowadays Dobrogea and then Moesia. This war ended after the Dacians received promises of financial subsidies.
  • 242 – Carpi in alliance with the Goths entered again in the Roman Empire all the way to Moesia and Thracia.
  • 245-247 – Invasion of Carpi and Goths that is not stopped by the Romans. In 247, Philip the Arab (244-249) personally intervened with the imperial armies but still didn’t managed to defeat them. He retreats South of the Danube.
  • 248 – The Goths led by the kings Argaithus and Gunthericus in alliance with Carpi and Taifals entered Dobrogea where they will be defeated by the future emperor, general Caius Messius Quintus Decius(249-251). The city of Histria was also destroyed.
  • 249 – An alliance of Carpi and Goths with Vandals, Bastarnae and Taifals will simultaneously attack Dacia and Moesia. A small part of this army entered Roman Dacia and conquered the capital Ulpia Traiana Sarmizegetusa and after that they attacked the legions from Pannonia. Another part of this army passed the Danube and invaded Moesia Superior and Macedonia. The emperor Decius and his son were killed during this second’s army retreat towards the Danube.
  • 253 – Another attack of Carpi and Goths in Moesia caused by the fact that the annual grants negotiated with the new emperor  Trebonianus Gallus(251-253) were stopped.
  • 257-258 – The Goths and Carpi attacked the south of the Danube on land and sea, and Goths got to Bosphorus and the coast of Asia Minor.
  • 263-267 – The Carpo-Gothic alliance attacked again the south of the Danube both on land and the sea, invading Moesia Inferior and Moesia Superior.

Roman_province_of_Dacia_(106_-_271_AD).svg

Sources:

Cornel Bîrsan – Istorie furată – Cronică românească de istorie veche, editura Karuna, Bistrița, 2013 / Stolen history – Romanian chronicle of old history, Karuna publishing house, Bistrița, 2013

Dio Cassius – Roman History Citeste mai mult

Istoricul englez Robert Sheringham(1602–1678) despre geți

Leave a Comment / istorie veche, old history, română / By

Citești în 10 minute!

În articolul Istoricul englez Edward Bulwer-Lytton despre greci și pelasgi aflam detalii despre elenii care au colonizat Grecia și care au fost mai apoi asimilați de către pelasgi. Mai jos reproducem citate despre geți din cartea De Anglorum Gentis Origine Disceptatio a unui alt istoric englez, Robert Sheringham. Linkurile pozelor duc spre locația citatelor din cartea digitală de pe Google Books.


Despre vitejia, puterea și victoriile geților nu este nevoie să înșiram multe vorbe: este bine cunoscut, de la toți erudiții, că geții au fost cei care au supus aproape întreaga lume. Despre acest adevăr depune mărturie Iustin în Asia, după Trogus Pompeius: „De trei ori au dobândit stăpânirea Asiei, dar ei înșiși au rămas continuu fie neatinși, fie neînvinși de vreo putere străină. Pe Darius, regele perșilor, l-au gonit din Sciția prin fugă rușinoasă; l-au nimicit pe Cirus cu întreaga lui armată; pe Sopirion, general al lui Alexandru cel Mare, l-au făcut să dispară în același fel, cu toate oștile sale; armele romanilor le-au cunoscut din auzite, nu le-au simțit. Tot ei au întemeiat imperiul part și pe cel bactrian. Neam de oameni rezistenți la eforturi și războaie, forța corpurilor lor era uimitoare; nu făceau nimic de care s-ar fi temut să piardă, iar victorioși, nu doresc cu înfocare nimic, în afara gloriei”. Citeste mai mult

Radu Negru, fondatorul principatului Țării Românești și învingătorul cumanilor (anul 1290)

6 Comments / istorie veche, old history, română / By

„Radu Negru este creatorul statului unitar al Țării Românești, astfel cum ni se prezintă statul acesta începând din secolul al XIV-lea și până la unirea Principatelor Române (1859).

negru_voda

Mormântul lui Negru-Vodă de la Curtea de Argeș

Cu puțini ani înainte de venirea acestui mare domn în părțile de dincoace de Carpați, Țara Românească se afla divizată în mai multe cnezate și voievodate mai mici.

La anul 1290, Radu Negru, care domnea în Transilvania peste două ducate Românești, al Făgărașului și Amlașului, strămuta scaunul domniei sale la Câmpulung, apoi la Argeș, apoi sub un singur cap politic și militar diferitele cnezate și voievodate de la Severin și până la Siret, purtă mai multe rezbele fericite cu hoardele cumanilor din această țară, organizează puterea militară a românilor și întemeie mai multe fortificațiuni pentru apărarea țării. Citeste mai mult

2 sau 3 războaie daco-romane?

Leave a Comment / istorie veche, old history, română / By

Citești în 5 minute! 

Dimitrie_Cantemir_-_Foto01În articolul despre rezistența lui Decebal împotriva armatelor romane am descris operațiunile ce s-au desfășurat în cele două războaie din anii 101-102 și 105-106. Dimitrie Cantemir, domnul cronicar al Moldovei dintre anii 1710-1711, în „Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor”, descrie un pic diferit ceea ce se știa despre desfășurarea acestor evenimente. Astfel, zice despre primul război daco-roman:

Căci dachii deși lua bani de la înpărăție, însă cu această mult înbogațindu-să și din zi în zi crescând și întărindu-să, de mai mari răutăți se gătiia, și așa leat: 101, cu oaste tocmită împotriva dachilor au purces, unde agiungând, vrăjmaș răzsboiu cu dânșii au avut, și după multă moarte și tăiare, măcar că romanii biruitori au ieșit și mulțime de dachi au omorât, însă, și în oastea romanilor, atâta de mult au fost răniți, cât nici pânzături au mai rămas cu carele să le leage ranele; ce Traian scoțând năfrănile, servetele și altă pânză, ce era pentru slujba measii și a casii, li-au dat să fie pentru aceia treabă. Citeste mai mult

Istoricul englez Edward Bulwer-Lytton despre greci și pelasgi

1 Comment / istorie veche, old history, pelasgi, pelasgians, română / By

Istoricul englez Edward Bulwer-Lytton (25 mai 1803 – 18 ianuarie 1873) scria în lucrarea sa neterminata Athens: It’s rise and fall, publicată postum, următoarele lucruri referitoare la pelasgi:

„Tot ceea ce este necesar să spun despre pelasgi sunt următoarele: ei reprezintă cea mai veche rasă care a exercitat o putere dominantă în Grecia. Regii lor pot fi urmăriți prin tradiție către un timp mult anterior genealogiei oricărui trib, iar Inachus, tatăl pelasgului Poroneus, nu este altceva decât un alt nume pentru era cea mai îndepărtată din care cronologia greacă poate începe. Dacă pelasgii au fost în vechime un trib străin sau unul grecesc a fost un subiect constant de dezbatere. Herodot, vorbind despre niște așezări considerate pelasgice și care existau în timpul său, consideră limba lor ca fiind „barbară”; dar Mueller, cu destul de multe argumente, consideră că expresia istoricului se aplică unui dialect distinct; și această ipoteză este susținută de un alt pasaj din Herodot, în care acesta aplică același termen cu care stigmatizează limba așezărilor pelasgice și anumitor dialecte ioniene. În coroborare cu opinia lui Mueller putem observa de asemenea că „barbar” este un epitet pe care Homer îl alătură carienilor și este corect interpretat de criticii antici ca reprezentând  un dialect amestecat și neșlefuit, însă cu siguranță nu unul străin. Atunci când Agamemnon al lui Sofocle l-a dojenit pe Teucer că vorbește limba „barbară”, niciun cercetător nu ar trebui să considere că Teucer nu vorbește greaca; el era dojenit că vorbea o greacă nepoliticoasă și neelegantă. Este clar că cei care au continuat să vorbească limba de dinaintea modificării sale, se pare că reprezenta un oarecare jargon ciudat și nefamiliar urechilor obișnuite să audă forma mult mai modernă. Și fără îndoială, dacă ne-am întâlni cu un trib care vorbea engleza secolului 13, limba lor ne-ar fi total neinteligibilă și ar părea pentru noi străină. Dar totuși, interpretând fraza lui Herodot, este extrem de dificil de stabilit dacă acele așezări erau pelasgice și în plus, și mai greu este de stabilit dacă Pelasgia pe care ei au continuat-o a rămas nemodificată și pură. De aceea nu dau nicio importanță afirmației lui Herodot. Înclin, în mod contrar, să fiu de acord cu alți cercetători englezi eminenți, care cred că limba pelasgilor conținea cel puțin elementele pe care noi le considerăm grecești; și din multe argumente le aleg pe următoarele: Citeste mai mult

Rezistența lui Decebal

Leave a Comment / istorie veche, old history, română / By

Capul_lui_DecebalStrăin și făr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce,
Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să amuțe cânii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față,
Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!

Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec,
Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec,
Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă
Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă! Citeste mai mult

23 de războaie și răscoale dacice între 106-271 d.Hr

7 Comments / curiozitati despre daci, dacii liberi, istorie veche, old history, română / By

statuie-dac-arctriumf1Citești în 10 minute!

Versiunea în engleză aici.

În acest articol vom prezenta o listă cu războaiele și răscoalele documentate, în special din surse romane, ce au avut loc în provincia Dacia Romană în perioada ocupației de 165 de ani. Sunt menționate de asemenea și atacurile dacilor liberi alături de aliații lor. Este o listă deschisă, ce va fi completată pe măsură ce vor apărea noi dovezi documentare istorice.

  • 117 – Anul morții lui Traian aduce cu sine și prima răscoală a dacilor din provincie, sincronizați cu dacii liberi care atacă și ei la rândul lor aliați cu iazigii și roxolanii. Guvernatorul provinciei, Gaius Iulius Quandratus Bassus (70 – 117) este ucis în urma acestor lupte, iar Hadrian(117-138), noul împărat, arde suprastructura de lemn a podului de la Drobeta, pentru ca dacii să nu poată trece în Moesia.
  • 138, 140, 143 – Împăratul Antoninus Pius(138-161) întărește din nou legiunile romane din Dacia, la fel ca predecesorul său Hadrian, datorită răscoalelor ce au avut loc în acei ani.
  • 156-157 – Dacii liberi atacă hotarele de nord ale provinciei, iar legatul Daciei Superior, Marcus Statius Priscus(132-162) reușește să îi înfrângă. Sunt luate noi măsuri de întărire a graniței prin construirea unui val de pământ și piatră, pe linia râurilor Someș și Criș.
  • 157-158 – Izbucnește o nouă răscoală, în Dacia Porolissensis, la care se alătură dacii liberi, carpii și costobocii. Împăratul Antoninus Pius aduce din nou trupe auxiliare pentru a înfrânge această răscoală. În urma victoriei, împăratul ia titlul de Dacicus Maximus.
  • 166 – În acest an reincep răscoalele împotriva romanilor. Dacii atacă garnizoanele și castrele din provincie, punând în pericol chiar și capitala Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Romanii aduc noi trupe: legiunea a V-a Macedonica și detașamente din legiunile a X-a Fretensis, a XI-a Claudia și a I-a Italica.
  • 167 – Costobocii și carpii, aliați cu quazii, iazigii și roxolanii atacă simultan Dacia Traiana, Raetia, Noricum și Pannonia. Această „Federație barbară” va devasta apoi coastele Mării Negre, până în Macedonia, Moesia și Tracia. Mai apoi, carpii, costobocii și roxolanii ajung până în Tesalonic și Atena unde distrug așezările romane și grecești, ajutați și de populații băștinașe. Pentru restabilirea situației, împăratul Marcus Aurelius(161-180), stabilește un comandament militar unic pentru Dacia și Moesia, condus de Marcus Claudius Fronto.
  • 170 – Marcus Aurelius Fronto este ucis pe câmpul de luptă împotriva „federatilor barbari”.
  • 170-171 – Noul comandant Iulius Piso Berenicionus reușește însă să îi înfrângă pe răsculați, dar fără o situație clară, decisivă pentru vreuna din cele două părți.
  • 174 – Împăratul Marcus Aurelius(161-180) intervine personal în Dacia și reușește cu greu să îi înfrângă pe băștinași cu ajutorul trupelor de elită. Comandanții legiunilor a V-a Macedonica și a XII-a Gemina devin adevărații conducători ai provinciei în locul procurorilor civili. În urma acestui război este luată prizonieră familia regelui costoboc Pieroporus, despre care aflăm detalii dintr-o inscripție funerară găsită la Roma.
  • 180-184 – Fiindcă noul împărat, Commodus Antoninus(180-192) nu și-a respectat angajamentele financiare față de dacii liberi, aceștia au supus provinciile romane la atacuri permanente. Cei care au încheiat aceste războaie au fost generalii romani Clodius Albinus și Pescennius Niger.
  • 213-214 – Revolte în provincie din cauza Edictului Constituția Antoniniana, dat în 211 de Caracalla(211-217) . În 214, costobocii și carpii aliați cu bastarnii, vandalii și roxolanii, pătrund în mai multe provincii ale imperiului. Acest război se prelungește până în 217, când Caracalla este asasinat.
  • 217-218 – Noul împărat Marcus Opellius Macrinus(217-218) nu reușește să înăbușe rezistența dacilor liberi și prin urmare duce tratative cu ei. Dacii liberi părăsesc provincia Dacia, iar romanii, în schimb, plătesc tribut și eliberează ostaticii luați de Caracalla.
  • 236-237 – Împăratul Gaius Iulius Verus Maximinus(235-238), zis și Maximin Tracul, ia măsuri pentru a opri atacurile dacilor liberi aliați cu sarmații iazigi. Îi învinge pe aceștia și primește titlurile de Dacicus Maximus și Sarmaticus Maximus.
  • 248 – Carpii pătrund în Câmpia Română, de unde lansează atacuri spre Transilvania. O altă armată aliată cu goții pătrunde în Dobrogea și apoi Moesia. Acest război se termină după ce au primit promisiuni de subsidii bănești.
  • 242 – Carpii aliați cu goții pătrund din nou în Imperiul Roman, până în Moesia și Tracia.
  • 245-247 – Invazie a carpilor și goților care nu este oprită de romani. În 247, Filip Arabul(244-249), intervine personal cu armatele imperiale, însă tot nu reușește să îi înfrângă, retrăgându-se apoi la sud de Dunăre.
  • 248 – Goții conduși de regii Argaithus și Gunthericus, aliați cu carpii și taifalii pătrund în Dobrogea unde vor fi învinși de către viitorul împărat, generalul Caius Messius Quintus Decius(249-251). Este distrusă de asemenea și cetatea Histria.
  • 249 – Alianță a carpilor și goților cu vandalii, bastarnii și taifalii ce va ataca simultan provinciile Dacia și Moesia. O parte din această armată pătrunde în Dacia Romană și supune capitala Ulpia Traiana Sarmizegetusa, după care atacă legiunile din Pannonia. O altă parte a acestei armate trece Dunărea și invadează Moesia Superior și Macedonia. Împăratul Decius a fost ucis, alături de fiul său, în lupta care s-a dat în timpul retragerii acestei a doua armate spre Dunăre.
  • 253 – Atacul carpilor și goților în Moesia din cauza opririi subvențiilor anuale negociate cu noul împărat Trebonianus Gallus(251-253).
  • 257-258 – Goții și carpii atacă sudul Dunării pe uscat și pe mare, goții ajungând până la Bosfor și pe coastele Asiei Mici.
  • 263-267 – Alianța carpo-gotă atacă din nou sudul Dunării atât pe uscat cât și pe mare, invadând Moesia Inferior și Superior.

Roman_province_of_Dacia_(106_-_271_AD).svg

Surse:

Cornel Bîrsan – Istorie furată – Cronică românească de istorie veche, editura Karuna, Bistrița, 2013

Dio Cassius – Istoria romană Citeste mai mult

error: Continutul este protejat!