mnir

„O poveste de dragoste de acum 6000 de aniꓽ Îndrăgostiții de la Gumelnița”- exponatul lunii februarie, la Muzeul Național de Istorie a României

În luna în care celebrăm dragostea, de la Sf. Valentin, la Dragobete, Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) vă invită să vizitați micro-expoziția „O poveste de dragoste de acum 6000 de aniꓽ Îndrăgostiții de la Gumelnița”, aceasta continuând seria de micro-expoziții „Exponatul lunii”, dedicată valorificării bogatului patrimoniu pe care muzeul îl deţine. În cadrul acesteia, este prezentată publicului una dintre capodoperele din colecțiile MNIR și anume, o pereche unică de statuete antropomorfe eneolitice, cu o vechime de aproximativ 6000 de ani. O replică a acesteia a fost creată special si este disponibilă pentru vizitatorii care doresc să cunoască mai îndeaproape piesa, să interacționeze cu ea, să observe anumite detalii și să-i simtă textura. Perechea de îndrăgostiţi a fost descoperită în timpul săpăturilor arheologice din 1960, coordonate de Vladimir Dumitrescu în situl eneolitic de la Gumelniţa (Olteniţa, jud. Călăraşi) – considerat de specialişti una dintre cele mai importante aşezări din perioada eneolitică din spaţiul est-european. Cronologic, statueta se încadrează în perioada cuprinsă între 4500 – 4200 a. Chr. şi aparţine culturii Gumelnița.Civilizaţia gumelniţeană este una dintre cele mai complexe şi mai interesante civilizaţii ale epocii neo-eneolitice din sud-estul Europei. Plasată în a doua jumătate a mileniului V î.Hr., ea ocupa Muntenia şi Dobrogea, Bulgaria centrală şi de est, ajungând în sud până la ţărmurile Mării Egee.În cursul evoluţiei lor îndelungate pe teritoriul României, comunităţile gumelniţene, au realizat şi au folosit, pe lângă alte numeroase piese lucrate din piatră, silex, corn sau os şi o serie de piese din lut care imită silueta umană, dintre care unele de o excepţională valoare artistică, așa cum este perechea de îndrăgostiți pe care publicul vizitator are ocazia să o descopere în cadrul micro-expoziției. Realizat din lut, acest grup statuar a fost modelat manual de artizanii preistorici, decorat cu incizii și perforații, ars pentru a-i spori rezistenţa, apoi pictat cu alb și roşu, pigmenți care s-au păstrat doar în mică măsură și pe anumite porțiuni.Deși modelată schematic, piesa este cu totul specială, fiind unul din rarele cazuri de reprezentare a cuplului bărbat-femeie din arta neo-eneolitică.Din punct de vedere morfologic, artefactul este o descoperire unică, reprezentând una dintre creaţiile originale ale civilizaţiei gumelniţene. Atrage atenţia în mod special maniera în care au fost înfăţişate cele două personaje și emoţionează afecțiunea dintre cei doi. Statuetele au corpurile lipite și baza comună. Braţul stâng al statuetei feminine este petrecut pe după mijlocul statuetei masculine, în timp ce braţul drept al personajului masculin este aşezat pe spatele personajului feminin, cuprinzându-l pe după umeri, într-un gest de tandreţe şi de ocrotire.În măsura în care informaţiile pe care le avem despre cei care au realizat şi folosit acest obiect sunt în întregime de natură arheologică, cele scrise lipsind cu desăvârșire, funcţionalitatea şi semnificaţia acestei piese ridică în continuare o serie de întrebări.În general, artefactele de acest tip au fost interpretate ca obiecte de cult,  existenţa acestora fiind strâns legată de viaţa spirituală a civilizațiilor neolitice.Ca reprezentare simbolică a cuplului bărbat-femeie, nu este exclus ca acestă piesă să ilustreze un aspect legat de viaţa de familie, spre exemplu și să fi fost folosită în anumite momente din viaţa comunităţii eneolitice, în cadrul unor activităţi cu caracter mai mult sau mai puţin ceremonial.Micro-expoziția va fi accesibilă publicului până la sfârșitul lunii și va putea fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 09ꓽ00 – 17ꓽ00.Curator: dr. Andreea Bîrzu Citeste mai mult

„Școala de altădată” – o nouă expoziție la Muzeul Național de Istorie a României

ianuarie 27, 2023Muzeul Național de Istorie a României și  Asociația „Muzeul Jucăriilor” prezintă expoziția  „Școala de altădată”.Sunt expuse peste 1000 de accesorii școlare fabricate în perioada interbelică și în perioada comunistă, aflate în colecția Asociației, precum: manuale școlare, globuri pământești, uniforme, bănci, caiete, creioane, gume de șters, stilouri, tocuri, pixuri, călimări cu cerneală, acuarele, penare, numărători, tăblițe de scris, cretă, matricole și ghiozdane.Pot fi admirate, de asemenea, diplome, insigne, carnete de elev, planșe, reviste, dar și o selecție de oracole și de jurnale școlare.Vă așteptăm cu drag!

Sursa: https://www.mnir.ro/portfolio/scoala-de-altadata-o-noua-expozitie-la-muzeul-national-de-istorie-a-romaniei/

Deschiderea micro-expoziției Mircea Carp. Șoim al Liceului Militar ,,Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, la Muzeul Național de Istorie a României

ianuarie 27, 2023Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), în colaborare cu familia Carp și fotograful Octavian Bâlea, anunță deschiderea micro-expoziției Mircea Carp. Șoim al Liceului Militar ,,Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Aceasta este organizată cu ocazia aniversării cunoscutului ziarist, care mâine, 28 ianuarie, va împlini 100 de ani. Sunt expuse obiecte și fotografii rare din colecția familiei Carp și a domnului colonel Ioan Mexi, care prezintă legătura strânsă dintre Mircea Carp și Liceul Militar ,,Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, precum și o insignă de ,,Șoim”, oferită absolveților celei mai prestigioase unități de învățământ militar din România.Publicul vizitator va putea admira, de asemenea, fotografii realizate de Octavian Bâlea în vara anului 2022, care îl înfățișează pe venerabilul absolvent al liceului militar. Pentru realizarea acestora au fost folosite 3 camere diferite, pe 3 formate diferite. Astfel, pentru fotografia în format mare pe suport de emulsie ortocromatică, precum cele din secolul al XIX-lea, s-a folosit o cameră Stenopeika, construită de Samuele Picoli, în atelierul său din Toscana, împreună cu un obiectiv Rodenstock 300 mm. f:5,6. Fotografia pătrată este realizată cu o cameră Rolleiflex din anul 1940, cu obiectiv Zeiss Tessar 75 f:3,5, tipică corespondentului de presă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Restul portretelor au fost realizate cu o cameră Leica M6 și cu un obiectiv Summicron 50 f:2, un aparat folosit în mod curent de fotoreporteri în perioada anilor 1980.Pentru români, instaurarea comunismului a reprezentat o schimbare radicală de valori, suprimarea libertății de exprimare și conviețuirea forțată cu un sentiment de angoasă, de teamă acută față de represaliile regimului de dictatură. Libertatea și speranța veneau pe calea undelor radio din Statele Unite și din Europa Occidentală, foarte mulți români adoptând o atitudine de rezistență la propaganda comunistă prin ascultarea posturilor care emiteau din lumea liberă. Una dintre vocile care a oferit speranță românilor în această perioadă a fost cea a lui Mircea Carp, care li s-a adresat mai întâi de la microfonul postului de radio Vocea Americii și, ulterior, de la Radio Europa Liberă. Generații de români îl asociază pe Mircea Carp cu vocea clară și fermă a crainicului de radio, însă puține persoane cunosc faptul că decanul de vârstă al presei românești din exil este la origine militar, ofițer al Armatei Regale Române, care a purtat cu mândrie uniformele a două arme de elită: tancuri și cavalerie. Încă din copilărie, Mircea Carp și-a dorit să urmeze o carieră militară, o influență deosebită în acest sens având-o tatăl său, Constantin Carp, ofițer de cavalerie și veteran al Primului Război Mondial. În anul 1936, Mircea Carp s-a înscris la Liceul Militar „General George Macarovici” din Iași. Patru ani mai târziu, a fost transferat la Liceul Militar ,,Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, situat în apropierea orașului Târgoviște, vechea cetate de scaun a Țării Românești, liceul reprezentând un veritabil simbol al României Mari. Absolvenți ai primei promoții, elevi și profesori deopotrivă, au participat la acțiuni militare în timpul Primului Război Mondial. Aflată sub patronajul familiei regale, instituția de învățământ a deținut un statut distinct. Aici, Mircea Carp i-a întâlnit pe: Ioan Mexi, Nicolae Roboiu, Sorin Enescu, Mircea Antonescu, Mihai Gheorghe Antonescu, Emil Arendt și Tudor Cazacu. Acesta a absolvit cursurile liceale în anul 1942, făcând parte din a 27-a promoție și, totodată, dintr-o generație care peste puțin timp avea să cunoscă drama războiului și, ulterior, ororile regimului comunist.Micro-expoziția va fi deschisă în perioada 28 ianuarie – 26 februarie 2023 și va putea fi vizitată de miercuri până duminică, între orele 09ꓽ00 – 17ꓽ00.Curatori: Flavius Nicolae Roaită, muzeograf în cadrul MNIR și Octavian Bâlea, fotograf și designer.Vă așteptăm cu drag! 

Sursa: https://www.mnir.ro/portfolio/deschiderea-micro-expozitiei-mircea-carp-soim-al-liceului-militar-nicolae-filipescu-de-la-manastirea-dealu-la-muzeul-national-de-istorie-a-romaniei/

Deschiderea expoziției „Maria Rosetti – simbol al României Moderne”, la Muzeul Național de Istorie a României

ianuarie 20, 2023Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) marchează celebrarea a 164 de ani de la Unirea Principatelor Române (24 ianuarie 1859), prezentând publicului, începând de astăzi, 20 ianuarie, micro-expoziția „Maria Rosetti – simbol al României Moderne”.Cu această ocazie, vizitatorii muzeului vor putea să admire o serie de piese inedite din colecțiile MNIR, expuse acum pentru prima dată: două cărți din biblioteca Mariei Rosetti („The english echo”, de Samuel Waddy și „Horace“, de Pierre Corneille), o călimară și o muștarieră din porţelan, cu monogramă. De asemenea, este expusă și o copie a picturii „România Revoluționară”, realizată de pictorul Octavian Angheluță (1904–1979), artist emerit, profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. Maria Rosetti, născută Mary Grant (având origini scoțiano-franceze), a scris și militat pentru drepturile și unitatea poporului român, devenind simbolul feminin al României moderne. În anul 1850, aceasta a fost pictată de Constantin-Daniel Rosenthal ca întruchipare a „României Revoluționare”.Maria și-a susținut soțul, Constantin A. Rosetti, îndemnându-l să scrie, să ia atitudine și să ceară libertatea și drepturile românilor. Casa Rosetti a devenit loc de întâlnire al revoluționarilor, mișcarea de la 1848, din București, fiind pregătită și cu participarea Mariei. Este de notorietatea contribuția sa la evadarea revoluționarilor munteni, de pe vasul otoman pe care se aflau prizonieriA trăit alături de soțul său în exil la Paris unde s-au apropiat de elita revoluționară franceză. A fost colaboratoare a ziarului „La Presse”, iar casa Rosetti s-a transformat în loc de întâlnire și refugiu pentru ceilalți exilați români și de alte nații.Întoarcerea la București a coincis cu avântul mișcării unioniste în Principate, iar legăturile pariziene ale familiei Rosetti au contribuit la susținerea ideii de independență și de unitate națională. Familia Rosetti a fost în centrul mișcării unioniste, susținând Partida Națională și Unirea Principatelor.Maria Rosetti a fost prima femeie jurnalist din țară, scriind la ziarul „Românul”, fondat de soțul său pe 9 august 1857. A întemeiat, la rândul ei, o publicație periodică, cea dintâi dedicată femeilor, săptămânalul „Mama și copilul” (iulie 1865-aprilie 1866), prin care educa mamele și le arăta rolul lor în evoluția națiunii române. A organizat comitete de ajutorare a populației în timpul foametei din anii 1866-1867, iar în timpul Războiului de Independență a condus „Comitetul femeilor”, care a strâns fonduri pentru înființarea Spitalului din Turnul Măgurele și pentru susținerea de infirmierii în spatele frontului.Expoziția va putea fi vizitată în perioada 20 ianuarie-5 februarie 2023, de miercuri până duminică.De asemenea, marți, 24 ianuarie 2023, muzeul va fi deschis pentru public, conform programului obișnuit de vizitare (09:00-17:00, cu ultima intrare la 16:15), iar accesul va fi gratuit pentru toate categoriile de vizitatori. Vă așteptăm cu drag! 

Sursa: https://www.mnir.ro/portfolio/deschiderea-expozitiei-maria-rosetti-simbol-al-romaniei-moderne-la-muzeul-national-de-istorie-a-romaniei/

Cupa de la Montpellier – primul premiu internațional al literaturii române, primit de marele poet Vasile Alecsandri – expusă de Ziua Culturii Naționale, la Muzeul Național de Istorie a României

ianuarie 10, 2023Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, sărbătorită pe 15 ianuarie 2023, Muzeul Național de Istorie a României expune, în premieră, un bun cultural aparte aflat în colecțiile sale – Cupa de la Montpellier, primul premiu internațional acordat literaturii române pentru poezia „Cântecul gintei latine” a lui Vasile Alecsandri.În anul 1878, la Montpellier, Societatea pentru studiul limbilor romanice a organizat un concurs literar cu tema „Cântecul latinității”.Creată în anul 1869, Societatea pentru studiul limbilor romanice a decis, cu prilejul adunării din anul 1875, organizarea unui concurs cu tema „Cântecul latinului”, unde să fie invitați să participe reprezentanți ai tuturor limbilor și dialectelor de origine latină, și în urma căruia cea mai reușită poezie să fie premiată cu o cupă.Vasile Alecsandri a aflat despre concurs din presa vremii. După ce a expediat textul poeziei la Marsillia, i-a trimis-o și lui Negruzzi. Acesta o va publica în numărul din iunie al revistei „Convorbiri literare”.Concursul a avut loc în perioada 22-28 mai 1878, în prezența a numeroși participanți și a unor delegații oficiale sosite din lumea latină. Toate poeziile înscrise în concurs au fost traduse în limba franceză și înaintate juriului în plicuri sigilate, anonime. Juriul internațional, compus din Frédéric Mistral, Alfred de Quintana, Carol de  Tourtoulon, Graziadio Ascoli şi Mihai Obedeanu, a decernat marele premiu poeziei „Cântecul gintei latine” (Chant à la race latine) a lui Vasile Alecsandri. Cu acest prilej, a fost interpretat un cântec românesc – „Cântecul gintei latine” – pe o melodie compusă de Filippo Marchetti.Din motive de sănătate, Alecsandri nu s-a putut deplasa la Montpellier. Vestea câștigării marelui premiu i-a sosit printr-o telegramă, care-l anunța că juriul a decis în unanimitate să-i ofere marele premiu. După aflarea veștii, Alecsandri avea să noteze: „Norocul a vrut ca toate poeziile prezentate la concursul de la Montpellier să fie mai slabe decât a mea şi astfel am ieşit învingător. Cu atât mai bine pentru ţară”, dar și „Nu puțin m-am bucurat de acest triumf, mai cu seamă că el a contribuit la a redeștepta simpatiile confraților noștri latini pentru țara noastră”.Ca gest de curtoazie a trimis și o scrisoare lui Frédéric Mistral în care-l anunța: „Veți fi, sunt sigur, mai impresionat aflând că România a tresărit de bucurie văzând că surorile ei latine îi trimit, sub forma unui succes literar, manifestarea neprețuită a simpatiei lor, în împrejurările în care se află”. (evenimentul istoric la care făcea referire era Războiul de Independență care tocmai se încheiase).Câștigarea premiului avea să fie sărbătorită și în țară. Numeroase telegrame și felicitări i-au sosit marelui poet, ziarele epocii i-au dedicat articole omagiale, iar la București și Iași au fost organizate festivități. În plus, Consiliul Comunal din Iași l-a proclamat Cetățean de Onoare al urbei, a numit o stradă după el (fosta stradă Sf. Ilie) și a votat alocarea sumei de 5000 de lei pentru un bust.Poezia, care s-a tradus, încă din timpul festivalului, în franceză, provensală, italiană, germană, a devenit imnul serbărilor, fiind ulterior publicată în revista Societății, „Revue des languse romanes”, din mai-iunie 1878, cu traducerea în limba franceză realizată de Frédéric Mistral. Totodată, a fost publicată și în țară (în variante puțin modificate): „Presa” (16 mai), „Răsboiul” (17 mai), „Timpul” şi „Steaua României”, (18 mai), „Familia” (21 mai).Patru ani mai târziu, Alecsandri a reușit să ajungă la Montpellier unde, în cinstea lui, a fost organizată o serie de manifestații. Acest moment este plastic descris într-o scrisoare adresată soției sale: „Dragă, sosind eri, duminică, la Montpellier, am fost primit la gară de către Bonaparte Wyse, baronul de Tourtoulon, Laforgue și alți amici ai mei necunoscuți. Pe la 2 ore după ameazi ne-am dus aproape de Montpellier în parcul unui castel unde erau adunați mulți felibri și multe dame. Acolo am fost așezat pe un jelț, în ochii tuturor ca un obiect de curiozitate, alăture de Dna Prezidentă și am asistat, timp de 2 ore la numeroase cetiri în limba provențală și Cântece populare care produse mare entusiasm. Studenții români din Montpellier mi-au prezentat o mare coroană de trandafiri, pe care i-am împărțit la dame, după ce le-am cetit în gura mare Cântecul gintei latine.” De aici s-a deplasat la Avingon unde a fost primit cu toate onorurile și apoi la reședința de vară a poetului Frédéric Mistral unde a primit cupa și o fotografie cu dedicație.În anul 1932, cupa a fost donată statului român de către fiica poetului. Aflată astăzi în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, aceasta are pe una din fețe Lupoaica și deviza: Surge luce (Înalță-te spre lumină!), iar pe cealaltă emblema Societății și inscripția (în provensală): Ses ascondoutz mas non ses mortz (Suntem ascunși, dar nu suntem morți!)Exponatul va putea fi admirat la Muzeul Național de Istorie a României  până la finalul lunii ianuarie 2023.

Sursa: https://www.mnir.ro/portfolio/cupa-de-la-montpellier-primul-premiu-international-al-literaturii-romane-primit-de-marele-poet-vasile-alecsandri-expusa-de-ziua-culturii-nationale-la-muzeul-national-de-istorie-a-romaniei/

Ziua Mondială a Limbii Arabe sărbătorită la Muzeul Național de Istorie a României

decembrie 13, 2022Cu prilejul celebrării Zilei Mondiale a Limbii Arabe, Consiliul Ambasadorilor Arabi la București și Muzeul Național de Istorie a României organizează miercuri, 14 decembrie 2022, la sediul muzeului, două conferințe științifice urmate de vernisajul unei expoziții inedite despre limba și cultura arabă, astfel:Ora 11.00 – Conferința științifică „Cele mai vechi emisiuni monetare cu legende arabe din Europa de Sud-Est – Saqcy/Isaccea (sfârșitul sec. al XIII-lea)”, susținută de dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, director general al Muzeului Național de Istorie a RomânieiOra 11.30 – Conferința științifică „Tiparul în limba arabă pentru creștinii din Orientul Apropiat: București, Aleppo, Istanbul, Iași și Beirut”, susținută de dr. Ioana Feodorov, Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, director Proiect ERC TYPARABICOra 12.15 – Vernisajul expoziției „Caligrafie arabă în colecții din România”Conferințele vor avea loc la sala Mihai Viteazul, corp Stavropoleos (et. II), iar accesul se va face prin intrarea B din str. Poștei (vis-à-vis de Biserica Stavropoleos).Vernisajul va avea loc în Holul Central al muzeului, accesul făcându-se prin intrarea principală din Calea Victoriei nr. 12.Expoziția „Caligrafie arabă în colecții din România” prezintă, într-un mod original, prin intermediul bunurilor de patrimoniu, contexte istorice diverse din care limba arabă își revendică legitimitatea, într-un spațiu vast, multicultural.Proiectul expozițional este organizat în parteneriat cu Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Național al Literaturii Române, Complexul Național Muzeal Curtea Domnească din Târgoviște, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Simion Gavrilă” din Tulcea, Biblioteca Sfântului Sinod și Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, și cuprinde piese din colecțiile instituțiilor partenere și din colecțiile private ale domnilor Ionel Cândea, Emilian Radu, George Trohani, precum: manuscrise din sec. XVII – XIX ale Coranului, tipărituri destinate creștinilor arabi din Orientul Apropiat comandate  de domnitori ai Țărilor Române, tipărituri ale literaturii creștine realizate în Occident în sec. XVII-XVIII, obiecte din metal (arme și vase) cu inscripții în limba arabă, obiecte din lemn, ceramică, textile, monede, sigilii, ordine și decorații, obiecte de cult, obiecte de artă.Expoziția este deschisă la Muzeul Național de Istorie a României, până la data de 8 ianuarie 2023 și poate fi vizitată de miercuri până duminică, în intervalul orar 9.00 – 17.00 (ultimul acces la 16.15). Vă așteptăm cu drag! 

Sursa: https://www.mnir.ro/portfolio/ziua-mondiala-a-limbii-arabe-sarbatorita-la-muzeul-national-de-istorie-a-romaniei/

Deschiderea expoziției „Tezaurul de Sveștari. Din aurul tracilor sud-dunăreni”, la Muzeul Național de Istorie a României

decembrie 05, 2022

Muzeul Național de Istorie a României din București (MNIR) în parteneriat cu Institutul Național de Arheologie cu Muzeu al Academiei Bulgare de Știință din Sofia anunță deschiderea expoziției temporare „Tezaurul de Sveștari. Din aurul tracilor sud-dunăreni”. Vernisajul va avea loc joi, 8 decembrie, începând cu ora 17.00, la sediul MNIR din Calea Victoriei nr. 12, sector 3, București.
Expoziția „Tezaurul de Sveștari. Din aurul tracilor sud-dunăreni” reprezintă materializarea unei frumoase colaborări, pe care ne-o dorim de lungă durată, cu Institutul Național de Arheologie cu Muzeu al Academiei Bulgare de Științe din Sofia. Unul dintre tezaurele care au contribuit la crearea imaginii fabuloasei bogății a moștenirii arheologice trace este astfel prezentat pentru prima dată într-un muzeu din România. Manifestarea reprezintă o premieră și prin faptul că va fi găzduită de cea mai prestigioasă expoziție permanentă a Muzeului Național de Istorie a României, expoziția Tezaurul Istoric, un spațiu exclusiv al metalelor prețioase în care până acum nu au mai fost organizate alte expoziții temporare.
Prezentate alături de alte ansambluri din secolele IV-III a.Chr., de artefacte din tezaurul de la Cucuteni-Băiceni sau din inventarele funerare de la Peretu și Agighiol, podoabele de la Sveștari se vor bucura de o foarte bună încadrare contextuală, putându-se observa și existența unor caracteristici comune.
În nord-estul Bulgariei, la cca. 40 km sud de Dunăre, în regiunea (oblast-ul) Razgrad, în apropiere de orașul Isperih și în împrejurimile satului Sveștari, se află un ținut foarte bogat în vestigii arheologice din diverse perioade istorice, areal declarat din 1988 Rezervația Națională Sborianovo. Tezaurul de la Sveștari a fost descoperit în această zonă, în noiembrie 2012, în timpul săpăturilor arheologice sistematice conduse de Institutul Național de Arheologie cu Muzeu al Academiei Bulgare de Științe din Sofia în necropola tumulară a unui oraș fortificat, construit în secolul al IV-lea a.Chr. pe malurile râului Krapineț. Acesta provine din cea mai mare movilă funerară din zonă, cu o înălțime de peste 15 metri și un diametru de 60 de metri. Movila a fost construită în două etape, mai întâi deasupra unui cavou de piatră cu o boltă semicilindrică iar ulterior a fost extinsă pentru a acoperi și un stejar bătrân aflat în apropierea construcției, tezaurul fiind așezat într-un mic cufăr de lemn printre ramurile copacului, la patru metri înălțime deasupra solului. Depus cel mai probabil în al doilea sfert al secolului al III-lea a.Chr., tezaurul se compune doar din artefacte de aur, podoabe specifice portului feminin și accesorii de harnașament pentru un cal de călărie, totul învelit, se pare, în brocart, un material textil bogat ornamentat din care s-au păstrat mai multe fire de aur.
Descoperirile spectaculoase de la Sborianovo aparțin celui mai important centru politic și religios tracic de la nord de Balcani din secolele IV-III a.Chr., considerat de unii cercetători reședința regelui get Dromichaites. Toate aceste vestigii pun în evidență o cultură bogată și nuanțată, foarte bine racordată la modelele religioase și politice elene ale epocii, un spațiu care nu era ocupat însă doar de basilei și războinici, ci și de doamne, rafinate aristocrate sau preotese, personalități în mod fastuos onorate în cadrul dinastiilor regale. Autoritatea acestui regat se extindea foarte probabil și pe malurile nordice ale Dunării iar ecourile istorice ale afirmării sale ar putea fi regăsite chiar și în izvoarele antice, în conflictele dintre Dromichaites și regele macedonean al Traciei, Lysimachos.
Construcția tumulilor și a mormintelor cu arhitectură elaborată de la Sborianovo sunt dovada existenței unei puternice aristocrații locale foarte bine interconectată și integrată în conglomeratul relațional al lumii elenistice. Afluxul de aur și bogății revărsat asupra lumii grecești și Europei ca urmare a expediției asiatice a lui Alexandru Macedon poate fi surprins și în opulența impresionantă a lumii trace, tezaurul de la Sveștari, datat în prima jumătate a secolului al III-lea a.Chr. încadrându-se perfect în acest spațiu cultural. Pe de altă parte, dacă ținem cont de contextul prestigios în care a fost descoperit, de diferențele stilistice care individualizează artefactele în raport cu spațiul regalității macedonene, în raport cu cel nord-pontic sau cu modelele scitice, la nivel simbolic se poate surprinde o anumită originalitate care ar putea sugera și o materializare în aur a ideilor și viziunilor identitare ale unei regalități getice din ce în ce mai puternice.
Setul de podoabe din cufărul de Sveștari este compus dintr-o diademă foarte elaborată, ornamentată cu feline și centauride, două perechi de brățări, un inel cu reprezentarea lui Eros și peste 550 de perle, verigi sau pandantive, elemente asamblate probabil inițial în mai multe coliere sau cusute pe un veșmânt bogat țesut cu fire de aur. Dintre accesoriile harnașamentului bogat împodobit cu aur au fost depuse diferite forme de ornamente: un fruntar cu o protomă de cal, două discuri cu portretul zeiței Atena, un alt disc cu o figură feminină, probabil o menadă, două rozete mai mici, patru elemente cu decor vegetal, două piese cvadrilobate, o verigă, 44 de aplice pe care este reprezentat un bust feminin și alte 121 de aplice mai mici, semisferice. Împreună cu toate aceste artefacte au fost descoperite și foarte multe fire de aur. Realizate dintr-un aur înalt rafinat, asamblate dintr-o multitudine de mici elemente sau turnate cu talent prin metoda cerii pierdute, podoabele din Tezaurul de la Sveștari au fost lucrate de meșteri experimentați care stăpâneau foarte bine toate abordările tehnologice care au caracterizat orfevrăria perioadei elenistice.
Încercând să reconstituie contextul creării artefactelor din tezaurul de la Sveștari, al folosirii, selecției și al depunerii lor, cercetarea arheologică a oferit toate detaliile necesare creionării unei istorii aflate undeva la limita dintre realitate și basm, povestea unui comunități puternic ierarhizate care avea capacitatea de a mobiliza forțe uriașe pentru a-și preamări aleșii și a înălța construcții monumentale, o lume care își cinstea strămoșii și zeii, aducându-le uneori și bogate ofrande în aur.
Expoziția va fi deschisă până în 25 iunie 2023 și va putea fi vizitată de miercuri până duminică, în cadrul Tezaurului Istoric al Muzeului Național de Istorie a României.
 

Sursa: https://www.mnir.ro/portfolio/deschiderea-expozitiei-tezaurul-de-svestari-din-aurul-tracilor-sud-dunareni-la-muzeul-national-de-istorie-a-romaniei/

Deschiderea expoziției „Libanul, văzut din România” la Muzeul Național de Istorie a României

noiembrie 25, 2022

Muzeul Național de Istorie a României a vernisat ieri, 24 noiembrie 2022, expoziția „Libanul, văzut din România” organizată sub egida Ministerului Culturii, în parteneriat cu Ambasada Republicii Libaneze în România, Muzeul Național Hărților și Cărții Vechi, Muzeul Național al Literaturii Române, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Sfântului Sinod, Primăria Capitalei, și cu sprijinul doamnei dr. Ioana Feodorov-Cândea.
Prilejuită de Ziua Națională a Republicii Libaneze, expoziția cuprinde variate bunuri de patrimoniu, multe expuse în premieră, icoane maronite și alte obiecte de cult, hărți din secolele XVI-XVIII, ordine și decorații libaneze, țesături tradiționale, mărci poștale, piese de metal și de sticlă, din colecția doamnei dr. Ioana Feodorov-Cândea și din colecțiile Muzeului Național de Istorie a României și ale Muzeului Național al Hărților și Cărții Vechi.
Expoziția este deschisă la Muzeul Național de Istorie a României, până pe 4 decembrie 2022.
 
Vă așteptăm cu drag!

Sursa: https://www.mnir.ro/portfolio/deschiderea-expozitiei-libanul-vazut-din-romania-la-muzeul-national-de-istorie-a-romaniei/

Deschiderea expoziției „Misiunile Militare Franceze în România”, la Muzeul Național de Istorie a României

noiembrie 07, 2022

Muzeul Național de Istorie a României anunță deschiderea expoziției „Misiunile Militare Franceze în România”, realizată în parteneriat cu Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, Ambasada Republicii Franceze în România și Institutul Francez din România.
Vernisajul va avea loc miercuri, 9 noiembrie 2022, începând cu ora 17:00, la sediul muzeului din Calea Victoriei nr. 12, Bucureşti. Evenimentul se va desfășura în prezența Excelenței Sale, doamna Laurence Auer – Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Franceze în România și a domnilor: Angel Tîlvăr – Ministrul Apărării Naționale, Sergiu Nistor – Consilier Prezidențial, Departamentul Cultură, Culte şi Minorități și Ion Oprișor – Consilier Prezidențial, Departamentul Securității Naționale din cadrul Administrației Prezidențiale, dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, Director general al Muzeului Național de Istorie a României, precum și a reprezentanților instituțiilor partenere.
Expoziția este organizată cu ocazia celebrării semnării Armistițiului de la Compiègne, în 11 noiembrie 1918, care a pus capăt Primului Război Mondial pe Frontul de Vest și pentru a marca Ziua Veteranilor, celebrată, de asemenea, pe 11 noiembrie.
Principatele Unite şi apoi statul român modern au apărut cu sprijin diplomatic şi militar francez, primul pas fiind eliberarea Principatelor Române de către armata franceză în timpul Războiului Crimeei (1853-1856), urmat de susținerea oferită de împăratul Napoleon al III-lea pentru Unirea Principatelor sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Prima misiune militară franceză a sosit în Principate în 1860, iar între anii 1860 și 1869, ofițerii francezi au fost consilieri tehnici și au participat la organizarea și unificarea Armatei Române după modelul francez.
Cea de-a doua Misiune Militară Franceză a sosit în România în toamna anului 1916, condusă de către generalul Henri Mathias Berthelot. Misiunea militară a ajutat la reorganizarea Armatei Române, iar misiunea sanitară franceză a organizat spitale de campanie și în localități pentru a stăvili epidemia de tifos exantematic care a ucis zeci de mii de persoane. Rigurozitatea și competența generalului Berthelot și a întregii Misiuni Militare Franceze au contribuit la marile victorii din vara anului 1917 și la ridicarea moralului întregii națiuni române într-un moment tragic.
Cea de-a treia Misiune Militară Franceză – Misiunea AIGLE a venit în România la 28 februarie 2022, în contextul tensionat al invadării Ucrainei de către Rusia, fiind parte a forțelor de reacție rapidă ale NATO, continuând tradiția începută acum mai bine de un secol și jumătate de către statul francez.
Expoziția „Misiunile Militare Franceze în România” prezintă istoria de peste 160 de ani a relațiilor diplomatice, militare și sanitare dintre România și Franța prin intermediu unor piese aflate în patrimoniul național precum trusa de pistoale de duel primită de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza de la împăratul Napoleon al III-lea al Franței, bicornul, epoleții și revolverul generalului Henri Berthelot, ordine și medalii franceze aflate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României.
Curatorii expoziției sunt dr. Cristina Păiușan-Nuică și dr. Cornel-Constantin Ilie (Muzeul Național de Istorie a României).
Expoziția va fi deschisă în perioada 9 noiembrie – 4 decembrie 2022, și va putea fi vizitată de miercuri până duminică.
Vă așteptăm cu drag!

Sursa: https://www.mnir.ro/portfolio/deschiderea-expozitiei-misiunile-militare-franceze-in-romania-la-muzeul-national-de-istorie-a-romaniei/

error: Continutul este protejat!