literatura română

Cand armele vorbesc – Sange pe Nistru – Cnutul maicii Rusia

Cand armele vorbesc
Sange pe Nistru
Cnutul maicii Rusia

autor: Cristian Negrea

Cartile au fost reeditate si disponibile aici la Libris:

Un roman eveniment, primul thriller politico-militar din literatura romana, va introduce direct in atmosfera tensionata de la finele primului deceniu al secolului XXI, atunci cand diplomatia lasa loc loviturilor directe, cand promisiunile unui timp al pacii prefigurat de sfarsitul Razboiului Rece se mistuie in valtoarea unei epoci a confruntarilor si conflictelor pe care le simtim inca din ziua de azi.

Nu noi facem istoria, ci istoria se napusteste spre noi, ca un torent scapat din zagazuri. O axioma general valabila, verificata de-a lungul vremurilor. Basarabia se va uni cu Romania, mai devreme sau mai tarziu. Dar daca ocazia se va ivi mai devreme decat credem? Daca, cazuta din nou sub robia comunista, se declanseaza o revolutie mai puternica ca si cea din 7 aprilie 2009, si nu o revolutie portocalie, ci una rosie-galbena-albastra? Care va fi reactia Transnistriei? Dar a Rusiei? Dar a Romaniei? Ce va face poporul si armata romana atunci cand va rasuna strigatul de ajutor al fratilor din Basarabia? Se va ridica Romania la inaltimea chemarii istoriei si a inaintasilor, ascultand glasul fratilor de peste Prut?

Entitatea transnistreana nu s-a impacat niciodata cu orientarea proromaneasca a Basarabiei. Iar atunci cand Basarabia decide sa se intoarca la patria mama, Transnistria reactioneaza cu armele. Sprijinita din spate de Rusia, porneste spre Chisinau, incercand sa-si impuna vointa cu tancurile. Se vor gasi adevarati patrioti care sa le stea in cale, armata moldoveana va putea sa reziste? Dar armata romana, se va ridica la inaltimea dezrobitorilor din trecut? O vointa si un tel, o dorinta si un vis, o lupta si un destin, dar care maine ar putea deveni realitate. Citeste mai mult

Mihail Kogălniceanu – Introducție la „Dacia literară”

La anul 1817, dl Racocea, c. c. translator românesc în Lemberg, publică prospectul unei foi periodice ce era să iasă pentru întâiași dată în limba românească. Planul său nu se putu aduce în împlinire. La anul 1822, dl Z. Carcalechi, în Buda, cercă pentru a doua oară o asemene întreprindere, dar și aceasta fu în zadar. În sfârșit, la 1827, dl I. Eliad vru și ar fi putut, pe o scară mult mai mare, să isprăvească aceea ce Racocea și Carcalechi nu putură face. Ocârmuirea de atunce a Țării Românești nu-i dădu voia trebuincioasă. Așa, puținii bărbați care pe atunce binevoia a se mai îndeletnici încă cu literatura națională pierdură nădejdea de a vedea vreodată gazete românești. Numai doi oameni nu pierdură curajul, ci așteptară toate de la vreme și de la împrejurări. Aceștii fură dl aga Asachi și dl I. Eliad; unul în Moldavia, altul în Valahia păstrau în inima lor focul luminător al științelor. Așteptarea lor nu fu înșelată. Împrejurări cunoscute de toți le veniră întru ajutor. Așa, la 1 iunie 1829 în Iași, ALBINA ROMÂNEASCĂ văzu lumina zilei pentru întâiași dată. Puțin după ea se arătă și CURIERUL ROMÂNESC în București. De atunce, unsprezece ani sunt aproape; între alte multe înaintări ce s-au făcut în ambele principaturi, literatura n-a rămas în lenevire. Ajutată de stăpânire, apărată și îmbogățită de niște bărbați mari și patrioți adevărați, a cărora nume vor fi trainice ca veacurile, înlesnită prin miile de școli ce s-au făcut în târgurile și satele Moldo-valahiei, literatura noastră făcu pasuri de uriaș și astăzi se numără cu mândrie între literaturile Europei. Citeste mai mult

error: Continutul este protejat!