Aceste 2 artefacte antice au fost studiate de istoricul si arheologul roman Dumitru Berciu, care le-a datat la sfarsitul sec IV – inceputul sec III i.Hr.
Obiect de cult, folosit în cadrul ceremoniilor cu caracter religios, acest tip de vas de libaţie, în formă de corn cu o protomă zoomorfă la capătul inferior şi prevăzut cu o a doua deschidere pentru scurgerea lichidului, îşi are origini îndepărtate în lumea mediteraneană din mileniul al III-lea a. Chr., apoi în arta hitită din secolele XIV – XIII a. Chr. Mai târziu, rhytonul, foarte răspândit în lumea persană, şi frecvent întâlnit, încă din secolul al V-lea a. Chr. în toreutica greacă, a fost preluat în secolele IV-III a. Chr. şi în arta traco-getică. Rhytonul din argint, parţial aurit, de la Poroina Mare, judeţul Mehedinţi, a fost descoperit întâmplător şi a intrat în colecţia fostului Muzeu Naţional de Antichităţi în anul 1883. În anul 1917 a fost evacuat împreună cu restul tezaurului ţării în Rusia şi a fost restituit României de către U.R.S.S. în anul 1956, odată cu tezaurul de la Pietroasa şi alte obiecte cu valoare istorică şi arheologică. În prezent face parte din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României. Citeste mai mult