istorie veche

ZAMOLXIS – Primul Legiuitor Al Geților

Mai jos găsim primul paragraf din primul capitol al lucrării Zamolxis – Primus Getarum Legislator scrisă de Carl Lundinus și publicată în 1687, la Uppsala. Am atașat de asemenea și întreaga traducere în limba română, făcută de Maria Crișan:

“Tăbliţele cerate împreună cu celelalte manuscrise, atunci când vorbesc despre originea legilor paternale (naţionale), fac referire la SAMOLSE. Despre el nu se ştie foarte exact dacă a fost sau nu om şi când s-a născut. Totuşi, cei mai mulţi autori afirmă, cu cea mai mare uşurinţă, că s-a născut într-un loc pe Pământul Tracic. Pe atunci‚ acolo locuiau Geţii, “Θρεικων ανδρειοτατοι και δικαιοτατοι ” (Hdt., IV, XCIII, spre final), adică “cei mai curajoşi şi mai drepţi dintre traci”, cu cuvintele lui Herodot. Dintre virtuţile lăudabile, pe bună dreptate, este adăugată cea de neînvinşi cu care Procopius (IV, Hist. Goth., 419) îi înfrumuseţează pe Goţi.
Cei care în Tracia erau numiţi Geţi au fost numiţi pe vremea lui Procopius (istoric grec mort A.D. 562) Goţi şi în vremuri mai vechi fuseseră numiţi Sciţi. Acestor autori le datorăm încerederea cuvenită, căci ei sunt printre cei mai buni; pe lângă aceştia, printr-o demnitate şi autoritate străbună, s-a impus şi strălucitul Messenius (Praefaţa la ed. versific. a legilor semnată Ragvaldus) care în puţine cuvinte, a arătat cu atâta claritate şi perspicacitate că cele dintâi legi la Svioni şi Goţi (Geţi) au fost alcătuie de Samolse. Că această concluzie este în chip necesar cea mai corectă, a înveşmântat-o în cuvântul infailibil. În subsidiar, dacă mai era nevoie, s-au înscris după aceea opiniile unor străluciţi savanţi ca BOXHORNIUS (Hist., VII, la anul 101), LOCCENIUS (Antiquit. Sveog., lib. I, c. 1), SCHERINGHAM (De orig. Angl., c. IX, X, XI), HACHENBERGIUS (De orig. Sved., § X1I, ff.), IACOB GISLON (în pref şi Chron. p.m. 5 spre final) şi în câte alte locuri unde se exprimă aceeaşi părere despre Geţi, Goţi şi Sciţi, pe baza diferitelor argumente şi în mintea scriitorilor de discipline ale doctrinelor, scriitori printre cei mai luminaţi: acest adevăr este perfect confirmat de nenumărate probe. De reţinut acest adevăr unic şi anume că Geţii şi Goţii au fost unul şi acelaşi neam şi că aceştia s-au mai chemat şi cu numele de Sciţi (Joh. Magn. Hist., S. 4, lib. I, c. IV, f.f, Schol. Antiq. In Adam N. LXXXVII şi autorii cap. urm.)” Citeste mai mult

Jupiter Zbelsurdos – zeul celest al tracilor

Jupiter Zbelsurdos este un sincretism între Jupiter roman şi Zbelsurdos al tracilor. Cultul său este adus în Dacia de coloniştii şi militarii de origine tracică. Zbelsurdos este un zeu celest, atmosferic, sideral, al luminii şi al fulgerelor. Grupul statuar din colecția MNUAI este realizat din marmură şi îl prezintă pe Iupiter Zbelsurdos în ipostaza iconografică cea mai cunoscută. Zeul este redat în mişcare, lansând fulgerul cu braţul drept. Detaliile anatomice sunt redate cu multă măiestrie, observându-se influenţa sculpturii greceşti. Pe podul palmei stângi este aşezat vulturul, cunoscut simbol al lui Iupiter, iar înspre dreapta apare şarpele încolăcit pe un stejar cu trunchiul noduros. Sculptura se poate încadra cronologic în sec. II p.Chr. Nu se cunoaşte locul de descoperire.

Dati click pe butonul Play de mai jos pentru a studia modelul 3D: Citeste mai mult

Cetatea Sarmizegetusa – reconstruită de Teohari Antonescu

Am găsit la prietenul Cristian Moșneanu poza de mai jos, din lucrarea Cetatea Sarmizegetusa – reconstruită după columna traiană și ruinele din Grădiștea de Teohari Antonescu.

În 1906, profesorul de istorie de la Universitatea din Iași, la îndemnul lui Dimitrie Onciul, reconstruiește cetatea Sarmizegetusă, pe baza columnei lui Traian și ale ruinelor de pe Muntele Grădiștea.

“Când D-l D. Onciul, cunoscutul cercetător al istoriei noastre, ne-a propus această reconstituire, noi eram pe deplin convinși de frumusețea și importanța acestei lucrări. Mijloacele materiale pe care în parte D-l Dr. C. Istrati, comisarul general al expoziției naționale din 1906 și el un entusiast al acestei idei de reconstituire, ni le-a pus la disposiție, ne-au făcut să nu mai pregetăm nici o clipă, deși ne dedeam seama foarte bine de greutățile mari pe care aveam să le întâmpinăm.” Citeste mai mult

Matia Corvin sau Matei Corvin?

O controversă, oarecum ciudată ? Matei Corvin sau Matia Corvin ?

În vremurile noastre moderne (…!) istoria României este un produs de trafic, istoricii românii permițându-și să modifice evenimentele istorice prin interpretări personale, sau, după dogma politică,… care li se impune!
Una dintre subiectele cele mai vânturate în anii recenți, este numele regelui Ungariei, Matei Huniade !
Recunoscut de către istoricii maghiari ca fiind cel mai mare și cel mai drept rege al Ungariei, chiar dacă a fost român, istoricii români începând de la Nicolae Iorga și Vasile Pârvan l-au exclus din istoria românilor, deoarece a avut o politică contrară față de Vlad Drăculea și Ștefan Mușat (Stefan cel Mare) !
Fapt greșit înteles, în conjuctura problematicii evenimentelor evului mediu a secolului al XV-lea !
Aceste rânduri nu abordează această problematică, ci se referă în mod direct la numele de onomastică a fiului lui Iancu de Hunedoara !
Conform ultimelor cutume ale istoricilor români, numele de Matei Corvin nu este corect, ci trebuie sa-l numim Matia Corvin ! Aceste argumente bazându-se pe faptul ca Matei Corvin s-a născut la 23 februarie 1443, și a fost botezat după un Sfântul Matia, numit al unsprezecelea apostol, sărbatorit în data de 24 februarie, conform religiei romano-catolice.
Nu doresc să abordez subiectul că Matei sau Matia Corvin nu avea nici o legătura cu numele de Corvin, sau, că Matei/Matia ar fi fost indiferent față de cei din nația sa, ci, despre simplul fapt legat de numele său de onomastică.
Numele de Matei, din in limba română este echivalent în limba ebraica cu Matthias, Mattiyahu sau Matya. Italienii pentru a-l diferenția pe Sf. Apostol Matei, unul dintre primii mesageri a lui Isus Christos, față de cel de-al unsprezecelea apostol (după excluderea lui Iuda) l-au personalizat pe acesta cu numele de Matia. (fără S)… în fapt tot MATEI ! Tot așa l-a numit în actele lor diplomatice, papalitatea, pe Matei Huniade cu echivalentul de Matthia Corvin ! Ambele nume sunt f-false ! NU insist asupra lor !
Ungurii dintotdeauna l-au numit pe regele lor, Mátyás (cu accent pe S), și tot asa i-a spus si Ștefan cel Mare, Mateiaș !!!
Și, aici nu înteleg, care este problema așa importantă, în fapt, a istoricilor români ?! În loc să se ocupe de alte probleme importante ale istoriei vechi a românilor si de educația noii generații ?
Noi, știm de Matei, nu de Matia Corvin, ci de Matei Huniade, regele Ungariei care a modificat statutul românilor în regatul Ungariei pe lângă cele trei națiuni privilegiate !
Dar nu avem informații despre Matia Corvin ? … fapt care ne interesează ?
Cu stima si respect,
Cornel Bîrsan

 

REGII GETO-DACI – scurtă cronologie

Mai jos regăsim o listă cu regii daci cunoscuți documentar. O să completăm această listă pe măsură ce găsim noi informații.

Sursa foto – Deviantart

Antyrus ( 514 î.e.n.) – Prima mențiune despre un rege get de la sud de Dunăre, Antyrus intrat în conflict cu regele persan, Darius I cel Mare, în timpul expediției organizată de acesta împotriva sciților.

Charnabon (mijlocul sec.5 î.e.n.) – Rege al geților menționat în piesa de teatru “ Triptolemus “ a dramaturgului și omului politic Sofocle (n.cca. 496 î.e.n.- d. cca.406 î.e.n.). Mai multe aici.

Cothelas (341 î.e.n.) – Regele Cothelas, de asemenea cunoscut şi sub numele de Gudila, a condus triburile geto-dace aflate în spaţiul cuprins între Munţii Balcanici şi Dunăre; posibil şi dincolo de Dunăre. În acest an, el încheie un tratat cu regele macedonean Filip al II-lea, devenind aliat al acestuia. Detalii despre Cothelas aici si aici.

Rex Histrianorum (339 î.e.n.) – Rege get în Dobrogea care se opune regelui scit Ateas, care organizase o expediție îndreptată împotriva macedonenilor conduși de Filip al II-lea (n. 382 î.e.n.– d. 336 î.e.n.), tatăl lui Alexandru cel Mare (n.356 î.e.n. – d.323 î.e.n). Mai multe despre Rex Histrianorum aici.

Moskon ( cca.335 î.e.n.) – Rege get în Muntenia aliat cu tribalii în timpul conflictelor acestora cu Alexandru cel Mare (n.356 î.e.n. – d.323 î.e.n). Detalii despre Moskon aici.

Sarmis ( sec. 4 î.e.n.) – Sarmis Basileus, misterios rege dac din Transilvania. Numele lui a fost găsit pe cîteva monezi de aur descoperite la Turda și Grădiștea Muncelului.

Dromichaetes (înainte de 300 – după 292 î.e.n.) – Regele geților de la nord și sud de Dunăre care se confruntă și-l înfrânge, în repetate rânduri pe Lisimah (n.cca. 360 î.e.n.–d.281 î.e.n.), regele tracilor. Mai multe aici.

Zalmodegikos (sec.III î.e.n.) – Rege get din Dobrogea sau din Muntenia si sudul Moldovei, intrat în conflict cu Cetatea Histria. Mai multe aici.

Oroles (sec.II î.e.n.)  – Rege dac extrem de autoritar din Transilvania aflat în conflict cu bastarnii. Mai multe aici.

Rhemaxos (sec.II î.e.n.) – Rege get din Muntenia si Dobrogea, protector al coloniilor grecești din Dobrogea.

Rubobostes (sec.II î.e.n.) – Rege dac din Transilvania. Pompeius Trogus semnalează o creșterii a puterii dacilor.

Burebista (cca.80-44 î.e.n.) – Regele geto-dacilor. Este primul conducator care uneste triburile geto-dacice.

=&13=&

Nicolae Iorga – “Nu mai credem în romanizările minunate”

Pentru că mulți s-au îndoit de veridicitatea citatului atribuit lui Nicolae Iorga, în care spunea că nu mai crede în romanizarea dacilor, lăsăm mai jos atât citatul, cât și sursa unde se poate găsi acest citat.

La cerere, putem transmite cartea integrală în format digital, din moment ce aceasta este publică.

’’Nu mai credem în romanizările minunate, prin legionari de şaizeci de ani căsătoriţi cu femei barbare – care, cu tenacitatea conservativă a femeilor, mai curând ele i-ar fi putut deznaţionaliza – cu alergarea, pe alocuri, în Transvaalul – Daciei şi îmbulzirea atâtor căutători de aur şi nestatornici vânători de noroc uşor, care, nicăieri şi în nici o vreme, n-au obicei să se aşeze şi să înmtemeieze. Nu credem în minunile făcute abia în decurs de un veac şi jumătate cu asemenea oameni şi în asemenea situaţii (…)’’

Nicolae Iorga – Istoria literaturilor romanice în dezvoltarea și legăturile lor, pagina nr 1.

Regele Mihai I – ultimul voievod al românilor

Un articol de Anghel Adrian-Claudiu

Sursa foto

Probabil veți considera cuvintele de mai jos ca fiind un alt “articol” despre rege, din cele multe care au fost scrise în ultimele 2 săptămâni. Am observat înverșunarea cu care cel care a fost Regele României și Marele Voievod de Alba Iulia a fost catalogat în toate felurile. Acest articol nu se vrea a fi o pledoarie despre monarhie, în care nu cred, și nu vreau să detaliez. O dată cu moartea regelui, supraviețuitor al celui de-al doilea război mondial, monarhia în România devine doar o poveste de istorie, din care trebuie extragem atât aspectele pozitive, cât și în mod special, pe cele negative. Citeste mai mult

Creațiunea românească – formele de viață

Extras din “Scrieri istorice”, volumul 1 – Nicolae Iorga – paginile 76-78

Barbarii n-au distrus și n-au gonit pe “romanii” balcanici, acum formați în veacul al III-lea măcar, ca și galo-romanii cu o figură bine determinată din Apus. Ei i-au fărâmițat și sărăcit: atâta. N-au ocupat cu intenție provinciile, ci au ucis pentru mult timp drumurile, cu toate urmările ce puteau pleca de acolo.
Numele și rosturile vechi rămân de-a lungul Dunării mijlocii și de jos.

Sursa foto: http://bit.ly/2gCEVOp

 

 

 

 

 

 

EVENIMENT DE EXCEPŢIE LA CURTEA DE ARGEŞ – “DESPRE EROII ŞI EROINELE ISTORIEI ROMÂNILOR”

Marţi, 8 august, începând cu ora 18:00, la Curtea de Argeş va avea loc un eveniment cu totul inedit.  Este vorba despre o triplă lansare de carte:

Doamne şi domniţe, jupâniţe şi amante ale domnitorilor romani” a istoricului Cornel Bȋrsan. Ȋn istoria noastră puţini istorici şi specialişti s-au aplecat asupra cercetării “eternului feminin”. Cornel Bȋrsan are meritul de a se apleca asupra subiect delicat ȋn care rolul principal ȋl au eroinele  neamului românesc.  Ȋn istoria noastră, marginalizarea femeii s-a practicat încă de pe vremea primilor cronicari, care doar pe alocuri aduc aminte de mamele, soţiile, fiicele sau/şi amantele domnitorilor români, în rest personajul principal este bărbatul. Această lucrare, aparută la editura Librex,  este de fapt o carte document unde sunt prezentate cele mai importante personaje feminie din timpul dacilor pâna ȋn timpul perioadei Istoriei noaste moderne. Citeste mai mult