Coperta: Țara lui Gelou - Contribuții la istoria Transilvaniei de Nord în secolele IX-XI

Țara lui Gelou - Contribuții la istoria Transilvaniei de Nord în secolele IX-XI

Tudor Sălăgean

Dintre cele trei formațiuni politice menționate de Gesta Notarului Anonim al regelui Bela în regiunile de la răsărit de Tisa, Terra Ultrasilvana condusă de Gelou, dux blacorum este aceea care a ridicat în fața criticii istorice cele mai dificile probleme de interpretare. Acestea sunt departe de a se limita la controversa – perfect inutilă, de vreme ce nu există nici un izvor istoric medieval care să pună afirmațiile lui Anonymus sub semnul întrebării – generată de menționarea rolului conducător pe care românii (blaci, blachi) îl dețineau în cadrul respectivei formațiuni statale și a originii etnice a conducătorului ei (Gelou quidam blachus). O serie de cauze specifice perioadei în care a fost scrisă Gesta Hungarorum – ignorarea unor detalii care nu îi mai erau îndeajuns de bine cunoscute autorului ei; trecerea sub tăcere a unor realități istorice care ar fi putut afecta interesele monarhiei Arpadiene¹; dificultățile inerente pe care le prezenta reflectarea trecutului unui teritoriu periferic, încă incomplet controlat de către Regatul Ungar și incomplet cunoscut de funcționarii și cronicarii de curte ai acestuia – l-au împiedicat pe Notarul Anonim să ne ofere o descriere a întinderii și a limitelor teritoriale ale acestei țări, așa cum el o face, însă, în cazul „ducatelor” lui Menumorout și Glad, sau a stăpânirii lui Salanus. El nu este în măsură să indice denumirea cetății de reședință a „ducelui” Gelou, oferindu-ne doar o localizare aproximativă a acesteia (castrum suum iuxta fluvius Zomus positum).
O reluare a analizei operei lui Anonymus și a contextului istoric pe care aceasta îl reflectă, coroborată cu informațiile rezultate din cercetarea unor izvoare istorice încă insuficient exploatate, ar putea face însă posibilă reconstituirea realităților acestei epoci. O „țară” este o creație umană ce aparține „duratei lungi” a istoriei. Urmele sale supraviețuiesc...
¹ S. Brezeanu, „Romani” și „Blachi” la Anonymus. Istorie și ideologie politică, în Revista de Istorie, 34, 7/1981, p. 1313-1340; A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001, p. 19-25.

Pune întrebări despre această carte

Autentifică-te sau creează un cont gratuit pentru a interacționa cu acest document prin inteligență artificială.

Înregistrare gratuită