bataliile lui mircea cel batran

Bătălia de pe râul Argeş (1395)

Conştient de posibilitatea unui nou atac turcesc asupra sa, Mircea va încheia la data de 7 martie 1395 la Braşov, o alianţă militară, de sprijin reciproc, între el şi regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg.
Răspunsul lui Baiazid nu se va lăsa mult așteptat. În primavara anului 1395, acesta lansează o nouă campanie împotriva Ţării Româneşti. Armata turcă de circa 40.000 de oşteni va fi susţinută şi de circa 8.000 de oşteni sârbi conduşi de către regele Marko Kraljevic (1371-1395) şi nobilul acestuia Constantin Dragas Dejanović (n. 1365 – d.1395). Armata turcă invadează ţara pe la Orşova, de unde se vor deplasa, terorizând ţinuturile, spre Curtea de Argeş, capitala ţării la acea vreme. Oştile lui Mircea vor hărţui neîncetat armata turcă, aplicând şi strategia pământului ars. După mai multe ciocniri, la data de 17 mai 1395 se dă bătălia de pe râul Argeş, undeva în aproprierea capitalei. După o luptă grea, cu mari pierderi de ambele părţi, Mircea se vede nevoit să se retragă spre munţi. Se pare că ajutorul solicitat lui Sigismund nu a sosit la timp sau nu a sosit deloc. În acelaşi timp Baiazid îşi retrage oastea, în mare parte decimată şi se repliază la sud de Dunăre. În bătălia de pe râul Argeş îşi vor pierde viaţa şi regele Marko Kraljevic, eroul legendar al sârbilor şi supusul lui, Constantin Dragas Dejanović.
Nereuşind să transforme ţara în paşalâc, Baiazid vă gasi o situaţie de compromis, numindu-l domn al ţării pe Vlad I, cel care va fi sprijinit în domnie de facţiunea boierilor opozanţi politicii lui Mircea. Vlad I acceptă suzeranitatea otomană şi se obligă la plata unui tribut anual.
Situaţia devine ciudată în ţară, Mircea şi Vlad I vor fi domni în acelaşi timp (dualism al puterii).
Sigismund de Luxemburg intervine cu întârziere, abia în cursul lunii iulie 1395, când se angajează într-o serie de lupte, împotriva turcilor cantonaţi în ţară. Cu acest prilej cucereşte cetatea Turnu, unde va instala o garnizoană maghiară.
La sfârşitul anului 1395, pentru a-şi reface oastea epuizată, Mircea se retrage în Ţara Bârsei. Acum va avea loc primul atac turcesc asupra Transilvaniei, atac conceput în ideea capturării sau uciderii lui Mircea. Ar fi interesant de ştiut dacă Vlad I, a participat la această acțiune, documentele timpului tac asupra acestui fapt.
În primăvara şi vara anului 1396, Mircea, ajutat de către un corp de oaste transilvănean, va duce lupte împotriva lui Vlad I, sprijinit de contingente turce, dar fără nici un rezultat. Citeste mai mult

Poti cumpara cartea de aici sau click pe poza

Fragment din cartea Mircea cel Batran – Colectia Centenarul Unirii, de Cristian Mosneanu

Bătălia de la Kossovopolje (1389)

După înfrângerea suferită de către otomani în bătălia de la Plocnik (1387), purtată împotriva sârbilor, Murad I îşi va reface oastea la Philippoulis (Plovdiv) până în primavara anului 1389. De aici îşi va deplasa armata pe traseul Velbuzd, Preseve şi Gjilan spre Priştina, unde va ajunge la 14 iunie. Sârbii conduşi de către prinţul Lazăr Hrebeljanovic (1371 – 1389), aflând de intențiile otomanilor vor crea o alianţă creştină din care vor face parte cotingente sârbe, albaneze, croate, bosniace, maghiare şi române. Citeste mai mult

Mircea, “principe între creştini cel mai viteaz şi cel mai ager”, după cum ȋl numea istoricul german Leunclavius are o domnie lungă, care ȋnsumează 32 de ani. Urcă pe tronul Ţării Româneṣti după moartea fratelui său, Dan, la data de 23 septembrie 1386 cu care a fost coregent până atunci. Ţara se găsea la sfârṣitul secolului XIII ȋn plină dezvoltare datorită politicii promovate de către ȋnaintaṣii lui. Mircea va continua să consolideze economia ṣi principalele instituţii ale țării: Administraţia, Armata ṣi Biserica. Citeste mai mult

Desăvârşirea idealurilor unui popor se poate face numai prin cunoaşterea istoriei şi prin aprecierea obiectivă a faptelor ȋnaintaşilor şi conducătorilor transcendenţi prin veacuri  apuse.

(Motto COLECŢIA CENTENARUL MARII UNIRI)

Miercuri, 31 ianuarie 2018, se împlinesc 600 de ani de la trecerea la cele veșnice a Domnitorului valah, Mircea cel Bătrân, „principe între creștini cel mai viteaz și cel mai ager”, așa cum a fost numit de către istoricul german Johannes Leunclavius. Citeste mai mult