istorieveche

Seria de articole C.S. Nicolăescu Plopșor

nicolaescu plopsorMai jos aveți cele 5 articole din seria dedicată marelui arheolog român C.S. Nicolăescu Plopșor, care a descoperit la Bugiulești, astăzi Tetoiu, resturi umane ce au fost datate cu vechimea de 2 milioane de ani.

1) În prima parte sunt prezentate detalii despre activitatea lui Plopșor și respectiv despre lucrările sale.

2) În partea a 2-a sunt prezentate informaţiile unor cercetători români, referitoare la paleoliticul României în general, și la fosilele umane descoperite de Nicolăƒescu Plopșor. Citeste mai mult

23 de războaie și răscoale dacice între 106-271 d.Hr

statuie-dac-arctriumf1Citești în 10 minute!

Versiunea în engleză aici.

În acest articol vom prezenta o listă cu războaiele și răscoalele documentate, în special din surse romane, ce au avut loc în provincia Dacia Romană în perioada ocupației de 165 de ani. Sunt menționate de asemenea și atacurile dacilor liberi alături de aliații lor. Este o listă deschisă, ce va fi completată pe măsură ce vor apărea noi dovezi documentare istorice.

  • 117 – Anul morții lui Traian aduce cu sine și prima răscoală a dacilor din provincie, sincronizați cu dacii liberi care atacă și ei la rândul lor aliați cu iazigii și roxolanii. Guvernatorul provinciei, Gaius Iulius Quandratus Bassus (70 – 117) este ucis în urma acestor lupte, iar Hadrian(117-138), noul împărat, arde suprastructura de lemn a podului de la Drobeta, pentru ca dacii să nu poată trece în Moesia.
  • 138, 140, 143 – Împăratul Antoninus Pius(138-161) întărește din nou legiunile romane din Dacia, la fel ca predecesorul său Hadrian, datorită răscoalelor ce au avut loc în acei ani.
  • 156-157 – Dacii liberi atacă hotarele de nord ale provinciei, iar legatul Daciei Superior, Marcus Statius Priscus(132-162) reușește să îi înfrângă. Sunt luate noi măsuri de întărire a graniței prin construirea unui val de pământ și piatră, pe linia râurilor Someș și Criș.
  • 157-158 – Izbucnește o nouă răscoală, în Dacia Porolissensis, la care se alătură dacii liberi, carpii și costobocii. Împăratul Antoninus Pius aduce din nou trupe auxiliare pentru a înfrânge această răscoală. În urma victoriei, împăratul ia titlul de Dacicus Maximus.
  • 166 – În acest an reincep răscoalele împotriva romanilor. Dacii atacă garnizoanele și castrele din provincie, punând în pericol chiar și capitala Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Romanii aduc noi trupe: legiunea a V-a Macedonica și detașamente din legiunile a X-a Fretensis, a XI-a Claudia și a I-a Italica.
  • 167 – Costobocii și carpii, aliați cu quazii, iazigii și roxolanii atacă simultan Dacia Traiana, Raetia, Noricum și Pannonia. Această „Federație barbară” va devasta apoi coastele Mării Negre, până în Macedonia, Moesia și Tracia. Mai apoi, carpii, costobocii și roxolanii ajung până în Tesalonic și Atena unde distrug așezările romane și grecești, ajutați și de populații băștinașe. Pentru restabilirea situației, împăratul Marcus Aurelius(161-180), stabilește un comandament militar unic pentru Dacia și Moesia, condus de Marcus Claudius Fronto.
  • 170 – Marcus Aurelius Fronto este ucis pe câmpul de luptă împotriva „federatilor barbari”.
  • 170-171 – Noul comandant Iulius Piso Berenicionus reușește însă să îi înfrângă pe răsculați, dar fără o situație clară, decisivă pentru vreuna din cele două părți.
  • 174 – Împăratul Marcus Aurelius(161-180) intervine personal în Dacia și reușește cu greu să îi înfrângă pe băștinași cu ajutorul trupelor de elită. Comandanții legiunilor a V-a Macedonica și a XII-a Gemina devin adevărații conducători ai provinciei în locul procurorilor civili. În urma acestui război este luată prizonieră familia regelui costoboc Pieroporus, despre care aflăm detalii dintr-o inscripție funerară găsită la Roma.
  • 180-184 – Fiindcă noul împărat, Commodus Antoninus(180-192) nu și-a respectat angajamentele financiare față de dacii liberi, aceștia au supus provinciile romane la atacuri permanente. Cei care au încheiat aceste războaie au fost generalii romani Clodius Albinus și Pescennius Niger.
  • 213-214 – Revolte în provincie din cauza Edictului Constituția Antoniniana, dat în 211 de Caracalla(211-217) . În 214, costobocii și carpii aliați cu bastarnii, vandalii și roxolanii, pătrund în mai multe provincii ale imperiului. Acest război se prelungește până în 217, când Caracalla este asasinat.
  • 217-218 – Noul împărat Marcus Opellius Macrinus(217-218) nu reușește să înăbușe rezistența dacilor liberi și prin urmare duce tratative cu ei. Dacii liberi părăsesc provincia Dacia, iar romanii, în schimb, plătesc tribut și eliberează ostaticii luați de Caracalla.
  • 236-237 – Împăratul Gaius Iulius Verus Maximinus(235-238), zis și Maximin Tracul, ia măsuri pentru a opri atacurile dacilor liberi aliați cu sarmații iazigi. Îi învinge pe aceștia și primește titlurile de Dacicus Maximus și Sarmaticus Maximus.
  • 248 – Carpii pătrund în Câmpia Română, de unde lansează atacuri spre Transilvania. O altă armată aliată cu goții pătrunde în Dobrogea și apoi Moesia. Acest război se termină după ce au primit promisiuni de subsidii bănești.
  • 242 – Carpii aliați cu goții pătrund din nou în Imperiul Roman, până în Moesia și Tracia.
  • 245-247 – Invazie a carpilor și goților care nu este oprită de romani. În 247, Filip Arabul(244-249), intervine personal cu armatele imperiale, însă tot nu reușește să îi înfrângă, retrăgându-se apoi la sud de Dunăre.
  • 248 – Goții conduși de regii Argaithus și Gunthericus, aliați cu carpii și taifalii pătrund în Dobrogea unde vor fi învinși de către viitorul împărat, generalul Caius Messius Quintus Decius(249-251). Este distrusă de asemenea și cetatea Histria.
  • 249 – Alianță a carpilor și goților cu vandalii, bastarnii și taifalii ce va ataca simultan provinciile Dacia și Moesia. O parte din această armată pătrunde în Dacia Romană și supune capitala Ulpia Traiana Sarmizegetusa, după care atacă legiunile din Pannonia. O altă parte a acestei armate trece Dunărea și invadează Moesia Superior și Macedonia. Împăratul Decius a fost ucis, alături de fiul său, în lupta care s-a dat în timpul retragerii acestei a doua armate spre Dunăre.
  • 253 – Atacul carpilor și goților în Moesia din cauza opririi subvențiilor anuale negociate cu noul împărat Trebonianus Gallus(251-253).
  • 257-258 – Goții și carpii atacă sudul Dunării pe uscat și pe mare, goții ajungând până la Bosfor și pe coastele Asiei Mici.
  • 263-267 – Alianța carpo-gotă atacă din nou sudul Dunării atât pe uscat cât și pe mare, invadând Moesia Inferior și Superior.

Roman_province_of_Dacia_(106_-_271_AD).svg

Surse:

Cornel Bîrsan – Istorie furată – Cronică românească de istorie veche, editura Karuna, Bistrița, 2013

Dio Cassius – Istoria romană Citeste mai mult

C.S. Nicolăescu Plopșor și Bugiulești – partea V

Partea I | Partea II | Partea III | Partea IV

Citești în 10 minute!

nicolaescu plopsorDupă ce am aflat în articolele anterioare detalii despre descoperirile de la Bugiulesti, este momentul să redăm informații despre metoda de cercetare a lui Plopșor, precum și despre lucrările sale.

One could say that in the 1960s the new phase of understanding and knowledge of the Paleolithic in Romania was due primarily to Plopsor. As for research methods and interpretation of the Paleolithic, Plopșor was the first to organize the complex system of interdisciplinary research. At Baia de Fier, Ohaba Ponor, or Bugiulești , and later at Bicaz or Portile de Fier, archaeologists concerned with problems of the Paleolithic worked in the same group with archaeologists specializing in later periods – Ancient or Medieval History – and with anthropologists, paleontologists, geostratigraphers, ethnographers, and folklorists.He was first to see that only this type of research could reconstruct stages of social development from vanished historical periods. Citeste mai mult

Mircea cel Bătrân și Dacia

Citești în 10 minute!

În acest articol nu vom vorbi despre domnia lui Mircea cel Bătrân şi nici despre bătăliile acestuia. Vom prezenta citate din lucrarea istoricului bizantin Laonic Chalcocondil (cca. 1423—cca. 1490), Expuneri istorice. Prima precizare este legată de fii nelegitimi ai lui Mircea:

Mircea a fost căsătorit cu Doamna Mara, menţionată în documente în anul morţii sale, 1418. Interesant este faptul că pomelnicele Mănăstirilor Tismana şi Arnota menţioneaza şi o a doua soţie, cu numele de Anca. Cronicarul Laonic Chalcocondil face, la rândul lui, o precizare de luat în seamă legată de acest aspect: „Iar acest Mircea nu de puţine ori tinându-se cu femei tinere a avut de la ele nu puţini copii nelegitimi prin toată Dacia; Mai târziu, după trecerea timpului şi după ce Mircea a murit, au răsărit în Dacia domni în număr mare, când unul, când altul, până în vremea de azi, asezându-se la cârmuirea [ţării]„. Citeste mai mult

C.S. Nicolăescu Plopșor și Bugiulești – partea IV

Partea I | Partea II | Partea III | Partea V

Citești în 10 minute!

Activitatea și descoperirile lui Plopșor descrise în articolele precedente sunt confirmate de către Lucian Roșu, un student al cărui mentor era Plopșor, și care avea să devină la rândul său un alt important cercetător al României, bineînțeles necunoscut azi. Iată ce spune despre profesor:

Plopșor was active not only with studies in in specialized journals, but also a participant at international congresses like the one on pre- and proto-historical sciences in Prague in 1966, at which, together with Dardu Nicolăescu Plopșor, he presented his theories concerning the discoveries at Bugiulesti. He also presented on the same theme at the international Congress of Anthropological and Ethnological Sciences in Moscow, and played host to the great scholar Raymond Dart from Johannesburg (South Africa), the original discoverer of remains of Australopithecus in 1924, and the one who defined and defended the existence of a Paleolithic characterized by human use of the bones and teeth of animals and of naturally-worked stones as tools and weapons. Citeste mai mult

Lucian Roșu, studentul lui C.S. Nicolăescu Plopșor

lucian_rosu

Citești în 5 minute!

Lucian Roșu a obținut doctoratul la Universitatea din București. Nativ al României, a predat aici cursuri din diferite subiecte incluzând Istoria Romei Antice și Istoria Civilizațiilor din Orientul Apropiat și a fost mult timp directorul tuturor muzeelor de istorie, arheologie și etnografie din România. A fondat de asemenea, în 1964, jurnalul științific Revista Muzeelor și Monumentelor, pe care l-a condus până în 1987. Fiind un om de știință Fulbright, Dr. Roșu s-a stabilit în SUA unde a predat la Universitatea din Michigan din 1979 până în 1981. Din 1981 până în 1984 a fost asistent de cercetare în Departamentul de Istorie și Artă Antică din Institutul de Artă al Detroit-ului. Întorcându-se la Universitatea din Michigan, a predat acolo până în 1987, când – la recomandarea Dr. Bernard Goldman și a soției sale, Prof. Norma Goldman de la Universitatea Statului Washington, alături de alți colegi de la Universitatea Missouri, DIA și Universitatea Statului Kansas – a venit la Universitatea de Vest din Michigan, la invitația Dr. Diether H. Haenicke, care era atunci președintele acestei universități. Dr. Roșu a continuat activitatea de predare, cercetare și publicare ca profesor titular în Departamentul de Istorie din Universitatea de Vest din Michigan până la moartea sa prematură, în 6 octombrie 1998. Citeste mai mult

C.S. Nicolăescu Plopșor și Bugiulești – partea III

Partea I | Partea II | Partea IV | Partea V

Citești în 10 minute!

Descoperirea de la Bugiulești a fost plasată în Villafranchian, o perioadă de acum 1.700.000 – 2.000.000 de ani. Cercetările au durat între anii 1960-1969 și au fost reluate în 1975, acestea scoțând la iveală un număr foarte mare de artefacte.

În niveluri străvechi de locuire, s-au descoperit unelte din oase de animale şi coarne de cervidee, precum şi o serie de pietre anume selectate de către fiinţe umane, spre a fi întrebuinţate ca unelte. Dintre toate, cele mai importante ştiinţific s-au dovedit a fi vestigiile materiale provenite din punctul denumit de către localnici “Valea lui Grăunceanu”. În acel loc, pe o suprafaţă restrânsă de numai circa 80 metri pătraţi, s-au “recoltat”, un impresionant număr, (câteva sute) de oase lungi (ale unor animale mari), toate rupte la ambele extremităţi, pentru a se extrage măduva din interiorul acestora. Aproape tot pe atât de numeroase erau diferite cranii de animale, prezentând perforaţii prin care s-au scos din cutia osteologica creierii în vederea consumării lor ca hrană. Fapt deosebit de important, în punctul denumit “Valea lui Grăunceanu”, pe lângă oasele sparte cu scopul deliberat al extragerii măduvei, erau prezente o serie de oase lungi (femure) provenite de la picioarele animalelor ce fuseseră transformate în unelte prin spargerea lor dirijată, aplicându-se lovituri cu pietre ascuţite şi tăind oblic osul pe la mijlocul lungimii. Totodată, în lotul pietrelor locale folosite la spargerea oaselor s-au identificat şapte bolovani dintr-o rocă aparte, mai dură, necesari în procesul de rupere a capetelor oaselor aduse de pe Dealurile Slătioarei. Citeste mai mult

C.S. Nicolăescu Plopșor și Bugiulești – partea II

Partea I | Partea III | Partea IVPartea V

Citești în 10 minute!

În articolul anterior am prezentat informații generale despre personalitatea și activitatea intensă a arheologului C.S. Nicolăescu Plopșor. Fiindcă descoperirea de la Bugiulești nu este prezentă sub formă de citare în lucrări științifice ale cercetătorilor străini, vom arăta informaţiile unor cercetători români, referitoare la paleoliticul României în general, și la fosilele umane descoperite de Nicolăƒescu Plopșor. Citeste mai mult

C.S. Nicolăescu Plopșor și Bugiulești – partea I

nicolaescu plopsor

Partea II | Partea III | Partea IVPartea V

Citești în 10 minute!

Cele două articole despre hominizi, Primii hominizi – partea I și Primii hominizi – partea II, au avut scopul principal de a reda un context internațional privitor la studiul vechilor oameni din paleolitic și a uneltelor pe care aceștia le foloseau. De asemenea, am arătat și o lista cronologică de fosile umane recunoscute la nivel mondial. Astăzi lansăm o serie de articole referitoare la un cercetător și la rezultatele studiilor sale, ce sunt foarte puțin folosite ca referință în articole științifice. Citeste mai mult

To whom does Transylvania belong?

10 minutes read!

An interesting conflict which involved Romanians from actual Petriș village and the Saxons(Germans) from actual Satu Nou (New Village) took place in 1366. The conflict is about the ownership of a forest. The most important thing to note is that king Ludovic I (1342 – 1382) himself went to Bistrița and asked judge Ubeldus Tumels to resolve this litigiation. The document that contains the decision of the court was published in 1884, in „Familia” magazine, by the academician Atanasie Marian Marienescu, document that was extracted from the „Documente privitoare la Istoria Românilor(Documents regarding the history of Romanians) book, published by Romanian Academy, vol. I, 2nd part, pag. 112-118. Here is the content of this document (this is an approximate translation, because the document was written into a 19th century Romanian language, slightly different from the one spoken today, with words that are not used anymore): Citeste mai mult

error: Continutul este protejat!