Aromânii – scurt istoric
Aromânii, denumiți în unele scrieri din Evul Mediu și vlahi, sunt o populație ce s-a situat inițial la sud de Dunăre. Istoria lor, așa cum o cunoaștem azi, începe în vremea împăratului Traian care a atacat și cucerit poporul dac condus de Decebal. Romanizarea acestor popoare va da naștere mai multor grupuri: românii – popor situat la nord de Dunăre și în Dobrogea, aromânii, meglenoromânii și istroromânii – popoare situate la sud de Dunăre.
Despre originea românilor din balcani, inclusiv perioada în care poporul s-a aflat sub stăpânirea Imperiului Roman, putem citi în scrierile din secolul al XI-lea ale unui demnitar bizantin, Kekaumenos. În legătură cu aromânii, acesta relatează cum poporul de lângă Dunăre și râul Sava, o zonă greu accesibilă, s-a prefăcut supus poporului roman ce tocmai sosise pe teritoriul dac. În realitate însă, au prădat așezările romanilor, motiv pentru care aceștia din urmă au întors armele împotriva lor. Înfrânți, vlahii nu au avut altă scăpare decât să-și părăsească teritoriul, împrăștiindu-se în teritoriile cunoscute la vremea aceea ca Epir, Macedonia și Elada.