archaeology

AIESEE și sabia lui Ștefan cel Mare


În iulie 1966, Virgil Cândea, director al Secretariatului Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene (AIESEE), întocmea o Notă referitoare la bunuri culturale românești de interes deosebit aflate în Turcia:
„Relațiile variate stabilite în decurs de peste șase secole între Țările Române și Turcia au prilejuit și o serie de schimburi culturale în urma cărora, în prezent, se găsesc în Turcia bunuri culturale de importanță deosebită, create de români. În prezent aceste bunuri, păstrate în majoritatea lor în Istanbul, sunt distribuite între instituțiile de cultură ale comunității grecești și instituțiile de cultură turcești. Menționăm o serie de piese muzeale de mare însemnătate pentru istoria culturii românești:
1. Spada lui Ștefan cel Mare. Păstrată în tezaurul mănăstirii Putna, spada lui Ștefan a constituit un simbol al eroismului și neatârnării Moldovei. Luată de cazacii lui Bogdan Hmelnițki către mijlocul secolului XVII (tradiție consemnată de Ion Neculce în „O samă de cuvinte”), spada a fost vândută la mezat în Istanbul împreună cu alte săbii moldovenești, ajungând astfel în Muzeul Seraiului. Căutată de cercetători români, spada a fost identificată în 1933. Încercările de recuperare întreprinse de statul român între 1933-1935 nu au dat rezultate. (Muzeul Eski serai = Muzeul vechiului Serai, sala armelor, nr. inventar 2636).
2. Șase săbii de nobili moldoveni din secolul XV. Aceeași proveniență. (Muzeul vechiului Serai, nr. de inventar 2633, 2635, 2637, 2638, 2639, 2643).
3. Trei săbii de paradă ale lui Constantin Brîncoveanu, de factură orientală, din oțel de Damasc. Au făcut parte din bunurile domnului muntean vândute la mezat cu prilejul executării sale la Constantinopol în 1714. (Muzeul vechiului Serai, nr. inventar 2682, 2683, 2684).
4. Relicvariul lui Neagoe Basarab (1512-1521), lucrat în Țara Românească cu motive de artă populară și medievală. Este făcut din aur împodobit cu circa 100 pietre prețioase. (Același muzeu, sala tronului, nr. inventar 2743).”
Sursa: Arhivele diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, fond Dosare Speciale Citeste mai mult

Vasul cu inscripția DECEBALVS PER SCORILO la MNIR

👀🏺Curios să vezi vasul cu inscripția DECEBALVS PER SCORILO, sfârșitul secolului I. p. C., descoperit la Sarmizegetusa Regia? Te așteptăm la Muzeul Național de Istorie a României!

🔬Restaurat din fragmentele ceramice descoperite în săpăturile coordonate de Constantin Daicoviciu, în 1954 și 1955, împrăștiate în centrul unei clădiri cu plan circular de mari dimensiuni, alături de un bogat inventar datat la finalul secolului I p. Chr., acest vas este prin forma neobișnuită, dimensiunile considerabile și prezența unor cuvinte scrise cu litere latine imprimate în lutul crud, pe exteriorul pereților, un „unicum” în repertoriul descoperirilor din epoca târzie a fierului din Dacia preromană, dar și în spațiul mai larg greco-roman.

Nu doar că forma sa nu are analogii în repertoriul ceramic, dar pare greu de explicat ca funcționalitate. Având în vedere deschiderea gurii (126 cm diametru) raportată la baza foarte îngustă, ascuțită, de doar câțiva centimetri, o înălțime de 70 cm, precum și masivitatea pereților, acest vas nu se putea susține de unul singur, cu gura în sus. Ar fi trebuit în schimb să fie fixat într-o cavitate (care nu a fost găsită în săpătură) sau suspendat. Nu este exclus nici ca el să fi fost, de fapt, un capac, o formă de acoperire, poate a unui altar. Un set de orificii perforate sub buză, cu un diametru de aproximativ 1 cm, și încă alte două individuale dispuse pe aceeași linie de diametru a vasului (dar care puteau face parte din alte perechi – descompletate de fragmentele ceramice lipsă) nu pot fi considerate puncte de susținere pentru că nu sunt dispuse simetric. Ele par mai degrabă a fi reparații antice, ce încadrează traseul unor mari fisuri longitudinale.
Ștampilele ce au rezultat în litere latine vizibile relief pe suprafața vasului au fost grupate în patru perechi compuse fiecare din două cartușe imprimate pe exteriorul pereților, sub buză. Unul din cartușe conține numele DECEBALVS și al doilea formula PER SCORILO. În forma actuală, restaurată a vasului au fost cuprinse două astfel de perechi și încă un cartuș cu DECEBALVS. Un fragment ceramic cu inscripția PER SCORILO a fost identificat undeva în zona Dealului Grădiștii la începutul secolului al XIX-lea, în timpul cercetărilor de teren organizate de Fiscul Austriac. Fragmentul ceramic respectiv nu s-a păstrat și de descoperire nu s-a aflat decât în 1968, atunci când s-au publicat rapoartele austriece din 1803.

În ceea ce privește semnificația ștampilelor, și chiar limba în care ele au fost scrise, s-au propus mai multe interpretări, raritatea situației generând ample discuții. Constantin Daicoviciu citea inscripțiile ca fiind în limba dacă și însemnând „Decebal fiul lui Scorilo”, făcând în așa fel legătura cu sursele antice care menționau regi daci cu astfel de nume, „per” fiind deci un cuvânt dacic ce ar însemna copil, înrudit cu latinescul „puer”.
Ion Horațiu Crișan și I.I. Russu au propus o interpretare mult mai apropiată de ce se cunoaște a fi sensul altor inscripții de pe vase, de lut sau metal, din lumea antică și anume că i-ar indica pe proprietarul vasului și pe olarul care l-a făcut, inscripția fiind în latină: (vasul lui) Decebalvs (făcut) prin Scorilo. O variantă a acestei teze îi aparține lui C.C. Petolescu care a recunoscut tot limba latină și a interpretat ștampila ca o dedicație – „de la Decebal pentru Scorilo” – caz în care numele ar putea, din nou, să reprezinte personaje regale.
Unicitatea recipientului face ca întrebările legate de utilitatea acestuia, vas sau capac, cultică – vas de libații (?), sau una practică, vas de provizii/stocare (?), identitatea proprietarului sau semnificația mesajului transmis de ștampile să rămână încă deschise.
Informație științifică: Emil Dumitrașcu, Maria-Magdalena Ștefan (MNIR)
Bibliografie: Crișan 1977, 442-443; Daicoviciu et alli, 1955, 195-204; fig. 3-9. Daicoviciu et alli, 1957, 261; Glodariu 1986-1987, 93-97; Jakó 1968, 435; Petolescu 2016, 49, IDR III/3, 272.

Sursa: MNIR Citeste mai mult

Mormântul unui războinic dac, descoperit în judeţul Giurgiu

Scriam acum ceva vreme de descoperirea din judetul Giurgiu facuta de detectoristi in colaborare cu arheologul Ana Ilie. TVR a filmat momentul descoperirii. Detalii mai jos.

Sursa: Captura Youtube TVR

Pe 22 februarie, câţiva amatori cu detectoare de metal au descoperit pe un câmp din apropierea localităţii Letca Veche din Giurgiu obiecte şi arme bogat ornamentate care i-au dus cu gândul la un mormânt de incineraţie al unui nobil sau războinic dac.

Căutătorii de vestigii istorice, care nu sunt la prima astfel de descoperire, au anunţat autorităţile. Citeste mai mult

Gropi cu oseminte și monede foarte vechi au fost descoperite pe șantierul drumului expres Craiova – Pitești

Drumul expres Craiova – Pitesti – sursa: captura Youtube – canalul MND

Gropi cu oseminte au fost descoperite pe șantierul drumului expres Craiova – Pitești. În plus, tot acolo au fost găsite și monede foarte vechi. Istoricii Muzeului Național al Unirii Alba Iulia fac acum cercetări pentru a stabili din ce perioadă provin toate acestea.

Sunt lucrări anevoioase pe drumul expres dintre Pitești și Craiova. Asociația Pro Infrastructură susține că lucrările pe tronsonul 1 până la Balș se desfășoară mult prea lent, iar în ritmul acesta nu vor putea fi gata în 2023, atunci când a anunțat constructorul. Citeste mai mult

A War Diary Soars Over Rome

The story of Emperor Trajan’s victory over a mighty barbarian empire isn’t just one for the books. It’s also told in 155 scenes carved in a spiral frieze on a monumental column.

trajan_column

Source

In back-to-back wars fought between A.D. 101 and 106, the emperor Trajan mustered tens of thousands of Roman troops, crossed the Danube River on two of the longest bridges the ancient world had ever seen, defeated a mighty barbarian empire on its mountainous home turf twice, then systematically wiped it from the face of Europe. Citeste mai mult

Scrierea danubiană

De ceva vreme se vorbește din ce în ce mai mult despre „Scrierea danubiană” care, așa cum susțin cercetători precum italianul Marco Merlini sau germanul Harald Haarman, precede scrierea sumeriană. Despre tăblițele de la Tărtăria, Harald Haarman spune că au fost realizate „înainte ca sumerienii să devină sumerieni”(despre tăblițele de la Tărtăria am făcut un rezumat al articolului lui Marco Merlini aici, iar articolul original poate fi consultat aici).

Tot Marco Merlini lansează o nouă direcție de cercetare a semnelor de pe artefactele din preistorie, susținând faptul că semnele ce compun scrierea danubiană pot fi formalizate matematic. El propune astfel cercetarea acestora atât din punctul de vedere a semioticii (ramură a logicii simbolice (matematice) care se ocupă cu studiul general al semnelor) cât și a arheologiei. Mai jos este  redată introducerea din articolul „Introduction to the Danube script” (Introducere în scrierea danubiană): Citeste mai mult

Seria de articole C.S. Nicolăescu Plopșor

nicolaescu plopsorMai jos aveți cele 5 articole din seria dedicată marelui arheolog român C.S. Nicolăescu Plopșor, care a descoperit la Bugiulești, astăzi Tetoiu, resturi umane ce au fost datate cu vechimea de 2 milioane de ani.

1) În prima parte sunt prezentate detalii despre activitatea lui Plopșor și respectiv despre lucrările sale.

2) În partea a 2-a sunt prezentate informaţiile unor cercetători români, referitoare la paleoliticul României în general, și la fosilele umane descoperite de Nicolăƒescu Plopșor. Citeste mai mult

C.S. Nicolăescu Plopșor și Bugiulești – partea V

Partea I | Partea II | Partea III | Partea IV

Citești în 10 minute!

nicolaescu plopsorDupă ce am aflat în articolele anterioare detalii despre descoperirile de la Bugiulesti, este momentul să redăm informații despre metoda de cercetare a lui Plopșor, precum și despre lucrările sale.

One could say that in the 1960s the new phase of understanding and knowledge of the Paleolithic in Romania was due primarily to Plopsor. As for research methods and interpretation of the Paleolithic, Plopșor was the first to organize the complex system of interdisciplinary research. At Baia de Fier, Ohaba Ponor, or Bugiulești , and later at Bicaz or Portile de Fier, archaeologists concerned with problems of the Paleolithic worked in the same group with archaeologists specializing in later periods – Ancient or Medieval History – and with anthropologists, paleontologists, geostratigraphers, ethnographers, and folklorists.He was first to see that only this type of research could reconstruct stages of social development from vanished historical periods. Citeste mai mult

C.S. Nicolăescu Plopșor și Bugiulești – partea IV

Partea I | Partea II | Partea III | Partea V

Citești în 10 minute!

Activitatea și descoperirile lui Plopșor descrise în articolele precedente sunt confirmate de către Lucian Roșu, un student al cărui mentor era Plopșor, și care avea să devină la rândul său un alt important cercetător al României, bineînțeles necunoscut azi. Iată ce spune despre profesor:

Plopșor was active not only with studies in in specialized journals, but also a participant at international congresses like the one on pre- and proto-historical sciences in Prague in 1966, at which, together with Dardu Nicolăescu Plopșor, he presented his theories concerning the discoveries at Bugiulesti. He also presented on the same theme at the international Congress of Anthropological and Ethnological Sciences in Moscow, and played host to the great scholar Raymond Dart from Johannesburg (South Africa), the original discoverer of remains of Australopithecus in 1924, and the one who defined and defended the existence of a Paleolithic characterized by human use of the bones and teeth of animals and of naturally-worked stones as tools and weapons. Citeste mai mult

error: Continutul este protejat!