La sfârșitul lunii ianuarie Muzeul de Artă din Roman a deschis o nouă expoziție personală; este vorba despre retrospectiva de pictură a artistului romașcan Florin Mareș, care prezintă publicului un număr de 123 de lucrări de pictură, realizate în diverse perioade ale creației sale. Florin Mareș, născut la 5 octombrie 1947, este unul dintre cei mai activi creatori ai Romanului, cu o intensă putere de creație, făcând parte dintre veteranii plein-airului romașcan. A avut ca profesori pe Gheorghe Iliescu și Gheorghe Tonița, doi dintre profesorii și artiștii de marcă ai urbei mușatine, cei care au pus bazele formării a generații de artiști. Și-a completat studiile la Școala Populară de Artă din Bacău. A lucrat ca pictor la Fabrica de Zahăr din Roman, în perioada 1977-1997. Participant activ la expozițiile colective organizate de muzeu, cu peste 60 de prezențe, Florin Mareș a reușit să cucerească publicul iubitor de artă printr-un limbaj plastic propriu.
În expoziția prezentă sunt selectate 123 de lucrări realizate în ulei pe pânză sau pe carton, dar și în acrilic. Temele sunt diverse, cele pe care artistul le-a urmărit și le-a conturat în formule diverse de-a lungul timpului, concentrate pe pasiune și sinceritate, pe dragostea de frumos. Într-o dominantă specifică viziunii interioare a artistului, descoperim natura și omul, aflate într-o armonie existențială care cuprinde întregul spațiu pictural, în forme și formule pe care și le însușește în reprezentări contemplative, dinamice. Surprinde imagini ale unor trăiri trecute într-o dedublare a sufletului, în momente discrete dar intense, dincolo de frontiera prezentului, reușind să transmită o continuitate existențială supusă întruchipărilor de spirit și de trăire profundă. O supraviețuire plastică de amintiri atât de vii, de esențializări ale unor experiențe trăite din plin, cu simțul unui făuritor de vise pulsative cromatic și grafic. Ne oferă, în treceri de pensulație impresionistă, un adevărat pelerinaj plastic, în surprinderi clare de tensiuni expresioniste, pentru a se opri la constructivisme nonfigurative și la amplificări de simbolism, într-o prefigurare estetică unitară și echilibrată. Un univers pictural care dezvăluie sensibilitate și profunzime, o narațiune lirică a unui imaginar care ne cucerește în revărsări cromatice rafinate, în întruchipări simbolice de efect, cu derulări de secvențe concentrate.
În narațiuni cromatice de altitudine, lucrările lui Florin Mareș, devin momente de supraviețuire telurică, cu desfășurări de anotimpuri existențiale, care cuprind retina într-un complex univers de sentimente. Penelul mareșian ne oferă întruchipări echilibrate de lumi trecute, un remember nostalgic a unui ”a fost”, ce se revarsă prin cavalcade de suflet. În culori când strălucitore, visătoare, când în griuri grave, în epurări de liniștiri pământești, ne invită la căutări de sensuri și simboluri, în împărtășiri ideatice. O aventură într-o lume a culorilor și a formelor, într-o existență perenă, a unui dualism om-natură, teluric-ceresc, a unei coexistențe sinceră și profundă. Dinamice și spațiale, învăluie privitorul cu o atmosferă de calm, de liniște atemporală, în voalaje sensibile de lumină pură, pentru a ne opri, imaginar, în universuri de treceri și de tăcere, de desăvârșiri existențiale. Compoziții strălucitoare cu explozii florale, vegetale, în înlănțuiri delicate, oferă un spectacol muzical plin de grație, într-o îngemânare de simțuri, cu rezolvări de culoare care invită la contemplație. Peisaje lirice în acorduri de viori, violoncele, cu balerini și balerine, în unduiri de mesteceni și-n parfumuri florale, ne cuceresc cu un spectacol vibrant. Natura, umanizată, se revarsă interogativ, devenind partenera zborului și visului uman, într-o comuniune sinceră, revendicând bucuria caldă, solară, regenerativă, a unei dăinuiri de timp. În acorduri de poem, penelul artistului dezvăluie metaforice splendori, care devin manifestări de altitudine, cu un respiro profund al unei atmosfere încărcate de solemnitate. Sunt chemări de miraj, spre un înalt al trăirilor, spre o ființare a omului-natură sau a naturii-om, într-o rezonanță existențială interdimensională.
Arlechini și scene, bâlciuri și măști, sunt treceri spre o altă temă, ades și profund abordată de Florin Mareș. Pătrundem într-un univers al nedefinitului, al necunoscutului, supus continuu căutărilor și răscolirilor sufletești. Când vii și concentrate cromatic, când în diluări de movuri sau griuri, în dedublări de ființări, sporesc, parcă, un anume tragism al personajelor și al spațiului în sine, dincolo de rolurile jucate pe scena sau ”scenele” vieții. Încremeniri de lumi care îndeamnă la tăcere, la o profundă analiză psihologică a dezvăluirilor de cortină, a spectacolului de fațadă ce încântă trecător. Și descoperim lumea bâlciului de altădată cu ”biletele de papagal”, cu toneta de înghețată, cu iujurile amețitoare, cu mulțimea atât de colorată, cu ”ghicitoarea în palmă”, văzută prin ochii amintirilor, cu o anumită nostalgie, din perspectiva unei trăiri pure, într-o cromatică sensibil voalată. O trecerea ușoară, în culori vii, deschise, strălucitoare, vibrând în tonuri de renaștere, de speranță și viață, spre picturalul dedicat universului copilăriei, ne atrage retina printr-o nestăvilită intensitate a culorilor, care se revarsă printr-o bucurie copilărească. Redescoperim puritatea, inocența, naivitatea, simplitatea în formele cele mai pure, covârșitoare, în zboruri de fluturi, în mângâieri de căței sau pisici, de fericirea sinceră a descoperirii jocului, a curiozității, a farmecului lumii înconjurătoare, în aceeași nemărginită coexistență om-natură. Florin Mareș oprește în pânzele sale timpul. Cheamă, prin penelul său, la o povestire frumoasă, sensibilă, emoționantă, cu profund romantism, la o redescoperire a ”copilului” din noi. Reînvie, pictural, în culori mature și de esență, dinamice, ”trăitorii” vremurilor. Descoperim lăptăreasa, poștașul, măturătorul de străzi, florăreasa, cântăreții stradali… Ca o ancoră a unei definiri a existenței, a luptei pentru ”a fi”, ne oprim la poștașul îngreunat, de parcă toate suferințele lumii, toate speranțele, chemările și căutările, le poartă în geanta de pe spinare, într-un mers adâncit în pâmăntul reavăn, iar, ”însoțitorii” săi, într-o absolută scenă de intimitate, sunt casele ce se pleacă în calea sa, spre a-i a mai șopti ceva sau spre a-i afla ”vorbele” ce vin pe calea scrisului, sau, poate, pentru a-l mai ușura de toate acele poveri ale unui uman, mereu frânt de soartă. Îl așteaptă, îl cheamă cu nerăbdarea timpului și cu o grijă matriarhală, pe purtătorul de bune sau rele. Casele sunt înnegurate, se pierd într-o imaterialitate dominată de o tăcută așteptare. Penelul artistului poposește în mahalalele de odinioară, în cartierele pline de viață. Ne oprim în spații care devin plurale: loc de joacă, copii zvăpăiați alergând mingea, un câțel care aleargă, un poștaș grăbit, o gospodină care bate covorul multicolor.. un spațiu dinamic, viu, energic. Clădirile sunt concentrice, tind să se sprijine unele de altele, devin ca un scut, umanizate într-un tremor vizibil substanțializat. Sunt martori ”orbi” și ”muți„ la drama devenirii umane. Casele devin păstrătoare de trăiri, transformându-se chiar în paznicii sufletelor trecătoare. ”De-ar povesti” și zidurile suferințele, bucuriile, universul trăirilor, de dincolo de strada vieții… Observăm trecerea cromatică de la redarea universului strălucitor al copilăriei, la cenușiul tremurând, la siluetele conturate în încovoieri de maturitate, în treceri de senectute. Casele, satele se ițesc ca niște insule ale viețuirii, în cromatici sensibile, în înfiorări de densități, care se compun și se descompun, în îngemănări telurico-cerești. Iarna devine proteguitoare în peisaje dense, de pauză și odihnă spirituală, în secvențe de căutare interioară, pentru a se porni, din nou, la acea îndârjită luptă de supraviețuire, de data aceasta, alături de ”sfânta familie”, împreună, mamă, tată și copil, profund și definitiv uniți. În dialoguri de înălțime, poposim pe alte tărâmuri, pentru a admira un profetic Notre – Dame de Paris, pentru a ne liniști simțurile, pe ape liniștite, într-o Veneție de zenit. Floralul suav, delicat, discret învăluie totul într-un parfum de cristal.
Lucrările mareșiene ne invită într-un univers pictural profund sensibil și contemplativ. Oferă o creație de altitudine a viziunilor și a armoniei cromatice. Vorbim de universuri mareșiene care se completează, se succed, într-un iureș al formelor și culorilor și care devin însăși esența unei ființări întru frumos, spre un ideatic al infinitului. Și peste toată armonia și muzicalitatea lor, lucrările lui Florin Mareș, sunt vibrate de o spiritualitate aparte.
Expoziția este deschisă în perioada 23 ianuarie – 7 martie 2025
Curator Mihaela Ciobanu
Galerie foto
Vezi mai multe
Sursa: Complexul Muzeal Național Neamț – https://cmnn.ro/expozitie/retrospectiva-florin-mares/
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris