Istorie si istorii. Simona Preda in dialog cu istoricul Matei Cazacu

Bine-cunoscut medievist, cu excelente contributii in domeniul istoriei moderne si contemporane, Matei Cazacu se dovedeste a fi si un povestitor cu mult umor. In dialogul cu Simona Preda, istoricul consacrat in Franta evoca slujitori importanti ai muzei Clio din Romania interbelica si comunista (Petre P. Panaitescu, George D. Florescu, Constantin C. si Dinu Giurescu, Ion Nestor, Emil Condurachi, Dumitru Tudor, Mihai Berza, Andrei Otetea, Dan Berindei, Stefan Stefanescu, Serban Papacostea, Florin Constantiniu, Paul si Dan Cernovodeanu, Nicolae Stoicescu, Aurel Decei) si din strainatate (Marc Bloch, Alexandre Bennigsen, Jacques Le Goff, Pierre Chaunu, Albert Soboul).

Urmarit de Securitate, cel cunoscut in documentele politiei secrete drept „obiectivul «Englezul»” si-a largit orizonturile spirituale si intelectuale prin contacte cu diplomati si istorici straini. Iar legaturile cu lumea libera l-au convins treptat sa viseze la o cariera in afara tarii. De la Paris, s-a alaturat reprezentantilor vocali ai emigratiei – Mihai Sturdza, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Mihnea Berindei, Vlad Socor, Marie-France Ionesco, Maria Bratianu, Sanda Stolojan, Theodor Cazaban, Nicolae Stroescu-Stanisoara, Vlad Georgescu – si a devenit, in anii 1980, unul dintre criticii duri ai regimului Ceausescu, prin interventiile sale la emisiunile posturilor de radio Europa Libera, BBC, Vocea Americii si RFI.

Dezvaluind principalele sale teorii referitoare la cateva personaje istorice invaluite in mister, precum baronul Gilles de Rais (Barba Albastra), domnitorii Vlad Tepes (Dracula) si Ioan Basarab, carturarul Antim Ivireanul, cancelarul rutean Iatco Tautu (Toth), diaconul tipograf Dimitrije Ljubavić ori impostorul moldo-vlah Jean Michel Cigala din secolul al XVII-lea, Matei Cazacu aduce la viata o lume fascinanta.

„A fi si a scrie ca un istoric echilibrat inseamna, in primul rand, consultarea si cantarirea, evaluarea tuturor izvoarelor scrise si / sau orale, pe de o parte, si a lucrarilor altor autori pe o tema data, pe de alta parte. Faza urmatoare consta in definirea subiectului si redactarea intrebarilor pe care istoricul le va pune surselor. Intervine aici competenta sa in aprecierea valorii lor: limba, natura lor (cronici, scrisori, documente oficiale, inscriptii, monumente etc.), modul cum ne-au parvenit – originale, copii, rezumate – si, evident, valoarea lor istorica.” (Matei Cazacu)

„Pornind de la amintirile din Sinaia (candva regala), mergand pe firul copilariei, rememorand figurile pline de blandete ale parintilor si bunicului, primii ani de scoala, colegii si prietenii de altadata, alegerea drumului de istoric, anii de facultate si de la institut, discutia aluneca apoi catre abuzurile din perioada comunista, catre dificultatile intampinate de un tanar cercetator, catre riscurile pe care si le asuma cand decide sa plece din Romania, catre persecutiile asupra familiei ramase in tara si se incheie cu activitatea publicistica remarcabila, cu implicarea civica de la posturile de radio din diaspora, cu apropierea de sotii Lovinescu si cu vocea pe care a reprezentat-o cu mult curaj si eleganta de la Paris. Firul conducator al dialogului a fost marcat de pasiunea pentru profesie, dragostea fata de familie si fata de Romania, respectul pentru valorile democratiei si libertatea de exprimare.” (Simona Preda)