Omul de taina al Maresalului. Volumul I. Destinul unui mare roman

SSI a fost o instituţie, concepută şi îndrituită prin lege să apere siguranţa naţională, şi nicidecum să o trădeze. Dacă greşelile inerente într‑un asemenea domeniu, sunt criticate atât de aspru şi plătite atât de scump, atunci se cuvine ca în lumina adevărului şi a dreptei judecăţi să‑i recunoaştem cu onestitate şi reuşitele. Să acordăm, aşadar, mai multă atenţie şi încredere dezvăluirilor pe care Eugen Cristescu a înţeles să le facă, nu neapărat în faţa tribunalelor care l‑au judecat ori a exigenţilor săi anchetatori care l‑au chinuit cu întrebări indiscrete, ci în faţa „neamului său, ca să rămână şi să se ştie“.

A trudi în domeniul intelligence-ului, așa cum a făcut Eugen Cristescu în întreaga sa carieră profesională, înseamnă înainte de toate de a fi interesat de apărarea și securitatea acestui popor, a spațiului pe care-l ocupă ca țară, dar mai ales a valorilor și tradițiilor sale. Cristescu a dovedit din plin tenacitate și temeritate în a înfrunta toate riscurile unei epoci deloc liniștite în care a trăit. A luptat în două războaie mondiale.

Primul s-a soldat cu o victorie: realizarea Marii Uniri național-statale, iar al doilea cu o amară înfrângere, care a însemnat pierderea unei părți din teritoriul țării. Eugen Cristescu, la fel ca și Mareșalul Ion Antonescu, căruia i-a fost sfătuitor de taină prin informațiile secrete furnizate se numără printre acei învinși care au tot dreptul să ne privească de acolo, de sus, mândri că s-au născut români și trecând în eternitate cu datoria împlinită. Au trăit, au luptat și au murit pentru România.