În această postare vom explora dezbaterea istorică privind existența unei limbi getice. Ideea a pornit de la o analiza a Svetlanei Yankieva, membra a Institutului de Studii Balcanice al Academiei Bulgare de Științe. Yankieva examinează ipoteza formulată de V. Georgiev și Boris Simeonov, care sugerează existența unei limbi getice distincte, separată de tracă și dacă-moesiană. Prin examinarea criteriilor socio-lingvistice și lingvistice interne, Yankieva își propune să aducă lumină asupra acestui puzzle lingvistic.
Yankieva începe analiza ei examinând dovezi socio-lingvistice furnizate de autori antici cu privire la vorbirea getă în comparație cu alte triburi trace. Ea observă că unii cercetători au sugerat existența a două limbi separate: tracă și dacă-moesiană. Această divizare a stârnit dezbateri între lingviști, istorici și arheologi cu privire la apartenența lingvistică și etnică comună a tracilor, getilor, moesienilor și dacilor.
Autorul subliniază ipoteza formulată de Boris Simeonov, care susține că limba getică este o limbă independentă, mai apropiată de tracă și frigiană decât de daco-moesiană. Cu toate acestea, Yankieva susține că autorii antici nu au oferit dovezi concludente pentru a susține ideea că geto-dacii ar fi constituit un etnos separat. Ea observă că autorii antici identificau geto-dacii atât ca geto-daci, cât și ca traci, sugerând că aceștia erau una dintre triburile trace, în loc să fie un etnos distinct.
Autorul se concentrează asupra relatărilor autorilor antici, cu accent pe observațiile lui Strabon privind limba getică. Strabon sugerează că geto-dacii și tracii vorbeau aceeași limbă, în timp ce daco-moesienii vorbeau aceeași limbă cu geto-dacii. Yankieva recunoaște că unii cercetători, inclusiv V. Georgiev și I. Duridanov, pun sub semnul întrebării fiabilitatea acestor surse antice. Cu toate acestea, ea susține că aceste relatări provin probabil din observațiile directe făcute de coloniștii greci de-a lungul coastei trace, care au avut contact cu diferite triburi trace.
limba comună împărtășită de geto-daci, traci și daco-moesieni se baza pe înțelegerea reciprocă, care era un criteriu crucial într-un context socio-lingvistic fără scriere sau limbă literară. Recunoscând limitările bazării exclusiv pe surse antice, Yankieva sugerează că observațiile lui Strabon nu ar trebui respinse în totalitate.
Pentru a explora și mai mult aspectul lingvistic, Yankieva analizează datele fonetice și lexicale. Ea examinează argumentele prezentate de Boris Simeonov, care subliniază tranziția vocalizei scurte [o] în vocaliza scurtă [a] în limba tracă și dacă, dar sugerează că multe nume getice păstrează sunetul [o]. Cu toate acestea, autorul consideră neconvingătoare exemplele furnizate de Simeonov, deoarece variațiile similare a/o se regăsesc în alte nume trace din diferite regiuni.
În plus față de analiza lingvistică, Yankieva examinează și numele personale ca sursă valoroasă de informații. Ea susține că examinarea numelor personale poate oferi indicii cu privire la afilierile lingvistice ale populațiilor antice. Yankieva observă că numele personale găsite printre geto-daci prezintă atât caracteristici tracice, cât și dacă-moesiene, susținând în continuare ideea de continuitate lingvistică și de limbă comună între aceste triburi. Prezența elementelor de nume comune, cum ar fi -aris, -as, -elaus și -zoos, sugerează conexiuni lingvistice atât cu tracii, cât și cu tradițiile onomastice daco-moese.
Aceste elemente comune de nume indică un anumit grad de schimb lingvistic și interacțiune culturală între triburi, consolidând ideea unui continuum lingvistic în locul unei limbi getice distincte. Prin luarea în considerare a numelor personale în contextul evidențelor socio-lingvistice și lingvistice interne, Yankieva oferă o analiză cuprinzătoare a existenței unei limbi getice separate. Ea concluzionează că datele lingvistice, relatării antice și numele personale susțin colectiv ideea unei limbi comune între geti, traci și daci. În timp ce ipoteza unei limbi getice distincte propusă de unii cercetători a generat dezbateri, analiza Svetlanei Yankieva evidențiază importanța luării în considerare a mai multor linii de dovezi în înțelegerea peisajului lingvistic al regiunii tracice antice. Concluzia de aici e că nu există suficiente dovezi pentru a susține ipoteza existenței unei limbi getice separate. Ea susține că datele lingvistice, atât fonetice, cât și lexicale, nu relevă diferențe semnificative între geto-daci și celelalte triburi tracice. În plus, relatării autorilor antici, deși nu lipsite de limitări, indică existența unei limbi comune între geti, traci și daci.
Mai jos gasiti o traducere a introducerii Svetlanei Yankieva si apoi si PDF-ul cu textul intreg in limba engleza.
Lucrarea dezbate ipoteza lansată cu privire la existența unei limbi getice diferite de limba tracă și de așa-numita limbă daco-moesa. Analiza s-a bazat pe două criterii: socio-lingvistic – dovezi ale autorilor antici cu privire la limbajul getilor în comparație cu ceilalți traci, și lingvistic – date referitoare la fonetică și material lexical în descoperirile onomastice din teritoriile getilor, în comparație cu onomastica din celelalte teritorii tracice. Din exemple devine clar că nu existau diferențe semnificative – fie fonetice, fie lexicale – între onomastica regiunii locuite de geti și cea din zonele locuite de celelalte „triburi tracice”, ceea ce nu oferă temei pentru a vorbi despre limba getică ca fiind independentă. Ipoteza lui V. Georgiev cu privire la existența a două limbi separate, tracă și daco-moesa (Теоргиев 1957; 1977; Georgiev 1971: 164-165; 1983 și alții), apărută în a doua jumătate a secolului al XX-lea, a împărțit cercetătorii limbii tracice în susținători înverșunați și sceptici – o diviziune care există și în prezent. În paralel cu aceasta, termeni precum traco-daci, traco-geti și daco-moesi circulă printre lingviști, istorici și arheologi (Russu 1969; Berciu 1974; Poghire 1976; Coman 1980; Vulpe, Zahariade 1987 și mulți alții), clar datorită ezitării cu privire la existența unei apartenențe lingvistice și etnice comune a tracilor, getilor, moesilor și dacilor. Ipoteza lui V. Georgiev despre cele două limbi separate a stârnit ideea despre ipoteza lansată de Boris Simeonov, care mergea chiar mai departe, afirmând că limba getică este o „limbă independentă, separată de limba tracă, dar mai apropiată de aceasta și de frigiană decât de limba dacă și moesa” (Simeonov 1980). Această concluzie a lui B. Simeonov se bazează pe două tipuri de date: dovezi ale autorilor antici care – în opinia sa – vorbeau despre apartenența etnică a getilor diferită de cea a tracilor și fapte lingvistice: onomastice și fonetice.”
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris