Marea strategie a Imperiului Bizantin este o carte scrisă de Edward Luttwak, care explorează strategiile și tacticiile militare utilizate de Bizanț. Edward Luttwak este un analist politic și militar bine cunoscut, cu origini românești. S-a născut la Arad, în 1942, într-o familie de evrei. În 1947, a părăsit România împreună cu familia, a crescut în Italia şi Anglia şi a lucrat la Londra, Paris şi Ierusalim. În anul 1972, s-a mutat în Statele Unite ale Americii, unde are o carieră de succes ca politolog şi expert internaţional de strategie militară, fiind şi consultant pentru preşedinţia americană.
Luttwak începe prin a prezenta contextul istoric al Imperiului Bizantin, inclusiv istoria sa și rivalitățile cu alte imperii din regiune. În continuare, el analizează strategiile militare ale bizantinilor, inclusiv utilizarea cavaleriei, artileriei și fortificațiilor, precum și strategii politice cum ar fi fidelizarea vasalilor și utilizarea diplomației.
Cartea explorează, de asemenea, dezvoltarea și adaptarea tacticiilor militare bizantine în fața amenințărilor din lumea islamică și din Europa de Est. Luttwak dezvoltă o teorie conform căreia Imperiul Bizantin a supraviețuit timp de mai mult de o mie de ani datorită unei strategii militare ingenioase și adaptabile, care a permis imperiului să se adapteze la schimbările constante din lumea politică și militară.
Persuasiunea și dialogul au fost elemente cheie în strategia de supraviețuire a Imperiului Bizantin, unul dintre cele mai longevive și influente imperii din istoria lumii. Aflat într-o poziție strategică vulnerabilă, Imperiul de răsărit a trebuit să se confrunte cu o serie de inamici puternici, cum ar fi hunii, avarii, pecenegii și cumani, care au invadat frontiera sa din marea stepă eurasiatică. Deși geografia sa nu era favorabilă, Bizanțul a supraviețuit prin adaptarea strategică și utilizarea diferitelor forme de persuasiune și influențare a dușmanilor săi.
Comparativ cu Imperiul Roman din trecut, Bizanțul a pus mai puțin accent pe forța militară și mai mult pe persuasiune, recrutarea de aliați și descurajarea inamicilor. Bizantinii erau mai puțin dornici să își distrugă dușmanii și mai degrabă încercau să îi îngrădească și să își conserve puterea. Deși forțele armate terestre și navale s-au schimbat profund de-a lungul secolelor, exista o continuitate clară în ceea ce privește comportamentul strategic de ansamblu.
Imperiul Bizantin a avut o geografie diferită față de Imperiul Roman din trecut, cu majoritatea teritoriilor sale fiind prea aproape de o frontieră amenințată pentru a avea o adâncime strategică. Acest lucru a făcut din Bizanț unul dintre cele mai vulnerabile imperii. Cu toate acestea, conducătorii săi au fost capabili să se adapteze la circumstanțe noi și să inventeze noi modalități de a face față vechilor și noilor dușmani.
Primești 2 ediții Istorie Veche premium dacă achiziționezi această carte NUMAI de pe acest link sau dacă dai click pe poza de mai jos. Trebuie adițional să validăm împreună că ai primit cartea de la partenerul nostru. După ce dai comanda, scrie-ne un email pe contact@istorieveche.ro și îți dăm mai multe informații.
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris