Necropolă antică descoperită la Paris în timpul lucrărilor la rețeaua de transport feroviar

Aproximativ cincizeci de schelete, îngropate în secolul al II-lea la câțiva metri de intrarea în gara Port-Royal, pe malul stâng al Senei, au fost descoperite așadar la Paris. Situl rămăsese nedescoperit după numeroasele lucrări de infrastructură din zonă, inclusiv după construcția rețelei RER B în anii 1970.

Până la lucrările de acum, pentru crearea unei noi ieșiri pentru călători …. „Eram aproape siguri că vom găsi ceva, deoarece suntem foarte aproape de necropola sudică a Luteției”, a explicat Camille Colonna, coordonatoare a cercetărilor arheologice și antropologice de la Institutul național de cercetări arheologice preventive (Inrap), în timpul unei vizite a presei la fața locului.

Această necropolă, cunoscută sub numele de Saint-Jacques, cea mai mare din orașul galo-roman, era cunoscută pentru că a fost descoperită parțial în secolul al XIX-lea. Cu toate acestea, metodele de atunci au fost prea rapide și s-au concentrat asupra obiectelor prețioase, lăsând deoparte scheletele și toate celelalte date care ar fi permis înțelegerea mai bună a contextului.

De atunci, totul a fost acoperit, iar informațiile s-au pierdut. Din fericire, o mică porțiune din necropolă, care n-a fost niciodată excavată până acum, a fost păstrată. „Nimeni nu o mai văzuse din antichitate”, se entuziasmează Dominique Garcia, președintele Inrap.

„Am fost foarte fericiți: în timpul cercetării, am găsit un prim schelet cu o monedă în gură, ceea ce ne-a permis să datăm înmormântarea în secolul al II-lea d.Hr.”, spune Camille Colonna.

Săpăturile au început în luna martie. Cele cincizeci de cadavre au fost toate înmormântate și nu incinerate, așa cum se mai practica adesea în epocă.

Obolul lui Charon

Defuncții erau plasați în sicrie de lemn, aflate acum într-o stare foarte proastă, dar pe care arheologii au reușit să le restaureze datorită poziției cuielor, care s-au păstrat mult mai bine. Bărbații, femeile și copiii erau culcați pe spate. Potrivit lui Dominique Garcia, aceștia erau cel mai probabil ”parisii”, poporul galic care trăia în Luteția sub dominația romană.

Mai mult de jumătate dintre morminte conțin recipiente ceramice (ulcioare, pahare, vase etc.) sau de sticlă. Mai rar, o monedă era depusă în sicriu sau în gura defunctului, „o practică obișnuită în Antichitate, care constituia probabil obolul pentru Charon, spiritul care ghida morții spre lumea de dincolo”, potrivit Inrap.

„În mod recurent, am găsit pantofi pe care se află cuie mici care formau talpa. Aceștia se află fie pe picioarele defunctului, fie sunt plasați lângă el, ca o ofrandă”, descrie Camille Colonna.

Au fost găsite și alte obiecte precum bijuterii, agrafe de păr, curele, precum și gropi pentru ofrande : într-una se afla scheletul unui porc întreg, în altele schelete de animale mai mici, vase ceramice etc.

Toate aceste indicii vor fi luate – fără excepție de data aceasta – și trimise la laborator.

„Acest lucru ne va permite să înțelegem viața Parisilor prin riturile lor funerare, precum și starea de sănătate a oamenilor, pentru că le vom putea analiza ADN-ul”, explică antropologul.

Aceste săpături deschid „o adevărată fereastră spre lumea funerară a Parisului în antichitate”, pentru că istoria antică a capitalei „este în general puțin cunoscută”, subliniază Dominique Garcia. „Ceea ce găsim în morminte, făcea parte de fapt din habitatul lor, iar acest lucru ne va învăța mai multe despre felul în care trăiau pe vremea aceea”, a spus el.

Traducere de Axenia Dociu după articolul publicat de france24.com