A doua epocă a fierului, secolului I a. Chr.
Autori: Mitran Gheorghe Expert M.C. patrimoniu- DJC. BV
Postolea Raluca- consilier superior DJC BV
CONTEXTUL DESCOPERIRII
La începutul lunii decembrie, 2021, un pasionat căutător, dl. Adrian Chițea, posesor autorizat de detector metale, din localitatea Cuciulata, jud. Brașov a făcut una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din jud. Brașov, predate institutiei Direcția Județeană pentru Cultură Brașov, ca și bun arheologic descoperit întâmplător de către un amator – un grup de podoabe, în nr. de trei – brațări – realizate din argint, găsite în aceeași locație, pe teritoriul localității, Lupșa (com.Hoghiz, jud. Brașov), zona Pădure – deal- versantul sudic , la o adâncime de aproximativ 45 cm, sub două lespezi de piatră.
În sol, în general, piesele metalice – obiecte de argint, sunt acoperite de produși de coroziune ai acestuia, au culori variate, patina diferind de la un obiect la altul, dând pieselor nuanțe diferite, fie slab roșiatice, cu reflexe verzui.
Piesele descoperite prezintă un aspect metalic gri. Această patină este considerată patină nobilă si ea nu trebuie îndepărtată. La o prima evaluare a acestora de către Direcția Județeană pentru Cultură Brașov, s-a stabilit că brățarile sunt în stare foarte bună de conservare, fiind întregi, cu decor deosebit și reprezintă o descoperire arheologică foarte importantă, mai ales prin plastica protoamelor antropomorfe și raritatea artefactelor identificate pe teritoriul județului nostru.
Dimensiuni :
1 Brățară Ag. în torsadă, : Diametru : 10,6 – 11cm; Greutate: 95,208 g
2 .Brățară Ag. simplă: Diametru: 8,8cm; Greutate: 40,21g
3. Brățară Ag. simplă: Diametru:7,9cm; Greutate:20,05g
CONTEXTUL ISTORIC ȘI ARHEOLOGIC
Satul Lupșa este situat într-o zonă montană, cu forme armonioase, dealuri și vai, străbătute de râuri limpezi și repezi, care se constituie într-o unitate geografică asemănătoare tuturor localităților învecinate: Cuciulata, Fântâna, Comăna de Jos și Comăna de Sus, Veneția de Jos și Veneția de Sus, aliniate pe aceleși drum de acces, căi forestiere de comunicare între ele printre dealuri , văi și păduri. În evul mediu activitatea comunităților este bine cunoscută datorită Urbariilor Țării Făgărașului, sistemului de recensământ și impozite. Această salbă de vechi localități sunt răsfirate de-a lungul drumului de legătură între Făgăraș și Rupea, de la Șercaia, la Hoghiz. Cercetările arheologice efectuate de Muzeul de Istorie Brașov prin arheologii dr. Florea Costea și Ioan Pop în această zonă au relevat la Cuciulata, în punctul Pleșița Pietroasă o așezare aparținînd culturii Schnȁckeneberg, o așezare dacică (sec. II-I î. Chr.). În punctul „Stogul lui Coțofan“, așezare Schnȁckenberg, așezare dacică (sec.I î. Chr.- I d.Chr.). La poalele promontoriului denumit Pleșița Pietroasă a fost identificată o posibilă așezare daco-romană atestată prin fragmente ceramică sec. II-III d.Chr. În cuprinsul localității a fost găsit un tezaur de monede poloneze. (Bibl.: AMN, III,1966, p.198 și p. 202).
În satul Fântâna a fost identificată o așezare civilă a castrului roman de la Hoghiz, fapt atestat prin cărămizi, fragmente ceramice, câteva monede romane de argint și o necropolă a castrului.
În comuna Comăna de Jos, în punctul Gruiul Văcarului a fost reperată așezarea civilă Schnȁckenberg-Glina III și așezarea dacică sec. II î. Chr.- I d. Chr.
Comuna Hoghiz: prezintă urme din epoca bronzului, urme din prima jumătate a epocii fierului (săgeți din bronz). Pe malul stâng al Oltului, e cunoscut castrul roman și o așezare civilă. Castrul era cel mai mare din S-E Transilvaniei, controlând Valea Oltului, trecerea râului, drumurile comerciale și strategice. El avea două faze de construcție, cu val de pământ și zid dublu din piatră și este reprezentat prin material arheologic, epigrafic, numismatic. Unitățile militare atestate: o unitate din legiunea XIII Gemina, ala I Asturum, cohors III gallorum, numerus Illyricorum (notele arheologilor, Ioan Pop și Costea Florea).
Aproximativ la 8 – 10 km de Lupșa, arhg. dr. Fl Costea de la Muzeul de Istorie Brașov, împreună cu o echipă de entuziaști studenți și locuitori ai Racoșului au dezvoltat o săpătură arheologică sistematică în punctul Tipia Ormenișului, pe un promontoriu deasupra Văii Oltului , între Mateiaș și Ormeniș, vis-a-vis de Racoș, în perioada 1979-2005, descoperind planurile a două tipuri de sanctuare dacice: circulare și cu aliniamente. „Așadar, pe Tipia Ormenișului se construiesc de-a lungul timpului cel puțin patru sanctuare cu aliniamente de plinte din piatră, unul cu temelii continui și două sanctuare circulare, enumerare care ridică totalul acestora la minimum șapte“, consemna Fl. Costea. Cea mai veche dintre acestea este construcția dreptunghiulară. Întregul deal avea un caracter sacru pentru toate comunitățile dacice din zonă, inclusiv din Lupșa. Ceramica din sanctuar datează din sec. III-II î. Chr. ceea ce datează construcția în prima jumătate a secolului al II-lea î. Chr., cu etapele următoare spre finele sec. II și primele decenii ale sec. I î.Chr. Părerea conf. căreia Tipia Ormenișului și Sarmizegetusa sunt două centre religioase, cvasiegale ca amploare în Dacia, pe care e firesc să le atribuim unor formațiuni politice cvasiegale ca prestigiu și putere a fost formulată de către Alex. Vulpe, dar și de Fl. Costea în lucrarea de doctorat în 1979.
Importanța sanctuarelor de pe Tipia Ormenișului constă nu mumai în nucleul de putere politică, militară și administrativă a comunităților tribale din zonă dar și în forța spirituală, conferită de credințele magico-religioase ale dacilor, încă neelucidate complet. Fenomenul religios urmărit pe o perioadă îndelungată în această capitală a dacilor conferă calitațile unui centru religios pandacic care ia naștere cu peste un secol înaintea reformei religioase din vremea lui Burebista și Deceneu, scria Fl. Costea. Pe Tipia Ormenișului ne aflăm în fața unei concentrări de sanctuare, cu preoțime numeroasă și instituțional ierarhizată…asemănările permit includerea Tipiei Ormenișului în rândul centrelor religioase pandacice. Preoțimea era recunoscută de regalitate și conformă cu politeisnul religiei daco-getice, dintre zei, se pare că pe Tipia Ormenișului au fost venerați în primul rând Marte și Zeul Soarelui.
(Bibl.: Costea Fl., Centrul Religios pandacic de la Augustin, județul Brașov, Brașov-2018, p. 53 – 64).
Arta orfevreriei traco-geto-scitică din sec. IV – III cunoscută prin tezaurele cercetate, publicate și etalate în expoziții care etalează imagistica animalieră de influență orientală, scitică și greacă, aparține regalității tribale, conducătorilor militari geto-daci sau traci. Lucrări din aur și argint excepționale au fost lucrate de meșteri argintari peregrini și locali aflați în preajma autorităților puterilor locale. In sec. I î. Chr. și sec. I d. Chr. , constatăm că tezaurele sunt mai modeste și o mare parte din repertoriul imagistic anterior nu s-a mai transmis. Diferențele culturale sunt semnificative între epoci și între zonele formațiunilor tribale. Cercul cultural din jurul capitalei lui Burebista și până la Decebal, Sarmizegetusa, se evidențiează pregnant prin arhitectura fortificațiilor, a sanctuarelor, ceramicii și moștenirea teazurelor din aur ale brățărilor spiralate. Mai numeroase sunt podoabele de argint: brățări simple și spiralate, fibule, colane, lănțicuri ornamentale a căror întrebuințare nu se cunoaște exact. Deși autenticitatea lor este disputată de istorici, totuși aceste producții excepționale de artefacte conferă prin imagistica lor o lume spirituală și artistică bogată a dacilor. Inteligența, capacitatea de abstractizare și stilizare a ornamenticii, abordarea unor motive decorative predilecte așezate într-o compoziție unică în antichitatea europeană vădește o cultură și civilizație superioară a unei societăți organizate și sedentare într-un habitat geografic și istoric bine definit. „Peste 100 de descoperiri de acest fel sunt atribuite sec. II î. Chr.- I d. Chr. Geometrismul autohton se împletește în decorul acestor podoabe cu modele de artă de inspirație greacă și cu imagini epigonice ale artei traco-getice din secolele precedente“. Proveniența podoabelor din argint par a parveni din același atelier datorită similitudinilor reprezentărilor decorative, predilectele palmete sunt împrumutate din arta clasică greco-romană.
(Bibl.: Arta din România din preistorie în contemporaneitate ed. Academiei Române și Ed. Mega, Buc. Cluj, 2018, Vol. I, omagial- 100 România, p. 67-69; Aurul și Argintul antic al României, ed. Conphys, 2014, Catalog de expoziție MNIR).
Analogii și similitudini ale brățărilor de la Lupșa cu tezaurele de brățări de la Șimleul Silvaniei, jud. Sălaj, sf. sec. I, î. Chr. Tezaurul aparține, prin amploarea descoperirilor unui important centru politic, economic și religios dacic din zona nor-vest a Transilvaniei. Similitudinile cu brățările din Lupșa sunt torsada, combinațiile tehnice de legături ale celorlalte brățări: capete petrecute, răsucite, spiralate cu cîte patru spire.(p. 307). Torsada se lucra încă din sec. II î.Chr., așa cum este etalată în compozițiile și tehnica podoabelor de aur ale tezurului de la Căpâlna, jud. Alba (p. 315,316). Brățările din argint din tezaurul de la Tilișca, jud. Sibiu, primul sfert al sec. I î. Chr.(p.360,361) și Gherla, jud. Cluj, sec. I î. Chr- I d. Chr. (p. 402), prezintă brățări în torsadă. Palmetele brățărilor se regăsesc în podoabele tezaurelor Peteni, Zăbala, jud. Covasna prima jumătate a sec. I î. Chr. (p. 318,319), brățările din tezaurul de la Rociu, jud. Argeș sec, I î. Chr. (p. 367-370), tezaurul de la Bălănești, jud. Olt, sec. I î. Chr. (p.373-377), tezaurul de la Măgura, jud. Teleorman, sec. II-I î.Chr. (p. 399,400). Tipul acesta de brățări se întâlnesc până în sec. II – III d.Chr., așa cum sunt brățările în torsadă dinTezaurul de la Bălcița, jud. Mehedinți (p. 469,470), brățările cu capete răsucite din tezaurul de la Dersca, jud. Botoșani.
(Bib.: Aurul și Argintul antic al României, ed. Conphys, 2014, Catalog de expoziție MNIR).
Recent au fost descoperite tezaure din argint și aur: In satul Solonețu Nou, jud. Suceava a fost descoperit în 2021, un tezaur din cinci brățări din argint, aparținând dacilor liberi; la Ernei, jud. Mureș, în 2018, de la jumătatea sec. I î. Chr., compus din 64 de piese și în 2014, la Mădăraș, format din 14 piese din argint, între care, colane, inele, verigi, cercei. In 1878 a fost descoperit la Senereuș, jud. Mureș un mare tezaur dacic din argint (Latene III) din monede și podoabe (brățară spirală cu protoame capete de șarpe stilizate, un colier în torsadă, inele din sârmă împletită cu capetele răsucite).
Descrierea piselor de la Lupșa: două brățări simple de argint confecționate dintr-o baghetă subțiate la capete și spiralate (o brățară cu câte cinci spire răsucite la capete și o brățară mai mare, cu câte opt spire și două bucle răsucite la capete); Brățara regină, dintr-o baghetă de argint răsucită în torsadă, decorată spre capete cu câte patru palmete ștanțate, terminate cu protoame figurale antropomorfe. Această brățară regină se descompune în trei motive decorative: Ornamentul în torsadă sau motivul decorativ brâul trăniciei, asemenea unui șnur răsucit; succesiunea de palmete, tip brăduț cu câte trei ramuri drepte pe un ax central, care prezintă la bază un buton sau un ochi; cele două protoame figurale, un chip antropomorf stilizat, executat cu mare finețe. Portretul este realizat din dimensiunea grosimii baghetei de argint, nasul și gura crestate, bărbia pronunțată, relieful nasului alungit și fin demarcat de pomeți, arcadele rafinate, arcuite, cei doi ochi supradimensionați, subliniază dimensiunea umană a personajului. Capul este acoperit cu o protuberanță semisferică, tip calotă, detașată prin proporțiile mai ample, incizată cu linii paralele despărțite la mijloc de o cărare, ceea ce induce ideea unei coafuri bogate a părului. Câmpurile palmetelor sunt bine amprentate prin matrițare la cald ? și decupare cu dăltița, evidentă fiind grija pentru detalii și maniera naturalistă a interpretării. Calitatea amprentelor vegetale și profunzimea structurală, lasă impresia unei disecții ample în substanța argintului sau materia spirituală, lăsând vizibilă anatomia evoluției naturii: succesiunea și alternanța anotimpurilor, ciclicitatea învierii naturii, pământului și recoltelor. Torsada, materia inițială a evoluției și trăiniciei din care se divid bobul, sămânța germinatoare și apoi vegetalul stilizat prin palmete-pomul vieții sunt într-o unitate armonioasă spirituală și materială. Câmpul liber, alveola netedă ce leagă torsada și palmetele de figura antropomorfă umană, pune în evidență materia spirituală, chipul materiei naturii personificată, umanizată, probabil atribuită unui zeități htoniene. Aceasta este expresia plastică a interpretării legăturii directe și profunde a mentalității spirituale ale omului secolului I î. Chr. cu natura căreia îi atribuia sentimentele și credințele sale magico religioase.
În peisajul descoperirilor tezaurelor pe teritoriul geto-dacic, brățările reprezintă un tip de artefacte al prelucrării istorice a metalelor nobile, însă figura antropomorfă a protoamelor brățării de la Lupșa este insolită, singura văzută și cunoscută. De aceea prin acest articol comunicăm cercetării de specialitate valoarea de raritate a reprezentării figurale în arta prelucrării metalelor nobile în lumea daco-getică a sec. I î – I d. Chr. Pe lângă valoarea istorică și documetară a artefactului apreciem valoarea artistică a reprezentării figurale, rafinamentul, stilizarea, capacitatea de abstractizare și ideea filozofică redată prin expresia plastică. Piesa este un mesaj al spiritualității și credințelor antichității lumii dacice, probabil a unui artist argintar dintr-un atelier apropiat polului de putere al șefilor tribali din zona sanctuarelor din Valea Oltului, Tipia- Ormenișului – Racoș.
Ornamentica în Epoca Regatului (sec I î.Chr. – I d. Chr.)
Această perioadă se caracterizează printr-un repertoriu decorativ animalier mai restrâns: berbecul, țapul, păsările hibride; simbolistica solară, reînnoirea anotimpurilor au rămas aceleași. Taurul, șarpele, grifonul, vulturii preluați din arta elenistică-romană, simbolul solar au fost abordate predilect pentru cultul imperial din capitala Daciei. Tezaurul de la Lupu, jud. Alba, sec. I î. Chr., atribuit unui atelier dacic etalează motivul păsării de pradă cu șarpele în ghiare, cavalerul cu scut, pe cal, personaje înnaripate, cu animale fantastice stilizate. Falerele din argint din tezaurul de la Surcea, jud. Covasna, sec. I î. Chr., analizate de cercetătorul L. Marghitan, etalează acvila rampantă, bust grifon, cavaler ecvestru cu sabie, surmontat de un vultur apotropaic, motivele secundare sunt geometrice: torsada, friză zig-zag-ată și denticulară. Falerele descoperite la Coada Malului și București Herăstrău, sec. I î. d. Chr., analizate de L. Marghitan, prezintă figuri antropomorfe. Brățările din tezaurul de la Coada Malului și Senereuși cercetate de același autor, provenind din aceeași perioadă, atribuite artei dacice sunt deosebit de valoroase prin motivele de palmete vegetale și capete de șerpi stilizați.
Plăcuțele de argint descoperite la Polovragi și Săliștea cercetate de Fl. Marinescu și I. H. Crișan sunt decorate cu motive antropomorfe, tema călărețului, păsări cu Kantharos, sunt o execuție provincială a unui atelier local.
Unul din cele mai frumoase tezaure descoperite arheologic este cel de la Sâncrăieni, jud. Harghita, sec. I î. d. CHr., atelier local, studiat și publicat de D. Popescu. Ornamentica este tradițională, traco-getică cu influențe elenistico- romane. Piesele etalează frize cu elipse, benzi punctate, frunze ovale striate, frunze de laur.
(Bibl.: I. Glodariu, V. Moga- Tezaurul dacic de la Lupu, în AMN, IV, 1994, p.33-49; V. Sârbu, Gelu Florea- Imaginar și imagine în Dacia Preromană, Brăila, 1997, fig. 35,43,89.)
În 1961, a fost descoperit la Pecica, jud. Arad un atelier dacic de prelucrare a argintului, sec. I î. d. Chr. Aici s-au descoperit tipare, forme de turnare, creuzete mici, nicovale, ștanțe, dăltițe, menghine, piese neterminate, aparținând unui meșter dac care lucra podoabe.” Dacii sunt meșteri iscusiți în prelucrarea argintului, artă ce ajunsese la o deosebită înflorire încă din sec. I î. d. Chr.”
(Bibl.: I. H. Crișan- Contribuții la problema lucrării podoabelor dacice, în A.M.N.;VI, 1969, p.93-106; Sanctuarul dacic de la Pecica, jud. Arad, A.M.N. III, 1966, p. 91- 101; Die Dacker, Arhäologische Funde aus Rumänien, Wien, 1981, p.45).
Aceste importante tezaure formează un tablou sugestiv al repertoriului ornamental abordat în creațiile metalelor prețioase în spațiul carpato-danubiano pontic al sec. I î. d.CHr. Tezaurul de la Lupșa, întregește cunoașterea repertoriului ornamental al artei metalelor nobile al culturii dacilor și o mai profundă înțelegere a credințelor spirituale.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Die Dacker, Arhäologische Funde aus Rumänien, Wien, 1981.
Gheorghe Mitran, Arta aurarilor în Transilvania, Braşov, 2003
Studia in honorem FLOREA COSTEA la a 80-a aniversare, ed. Foton, 2017.
I. H. Crișan, Contribuții la problema lucrării podoabelor dacice, în A.M.N.VI, 1969; Sanctuarul dacic de la Pecica, AMN III, 1966.
I. Glodariu, V. Moga- Tezaurul dacic de la Lupu, în AMN, IV, 1994.
V. Sârbu, Gelu Florea- Imaginar și imagine în Dacia Preromană, Brăila, 1997.
Aurul și Argintul antic al României, ed. Conphys, 2014, Catalog de expoziție MNIR.
Costea Fl., Centrul Religios pandacic de la Augustin, județul Brașov, Brașov-2018, p. 53 – 64).
Arta din România din preistorie în contemporaneitate ed. Academiei Române și Ed. Mega, Buc. Cluj, 2018.
Geto dacii – imagine și iconografie, Costea Florea, 2000
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris