Veselă romană din sticlă la Covasna Cetatea Zânelor

Veselă romană din sticlă la Covasna Cetatea Zânelor

Acest fragil fragment de sticlă azurie are aproape 2000 de ani și a fost descoperit pe un pisc stâncos, la peste 900 m altitudine! Provine de la un bol – un mic castronel, cu un diametru al gurii nu mai mare de 11 cm, folosit cel mai probabil drept cupă de băut, produs în unul dintre numeroasele ateliere de sticlărie ale Imperiului Roman, din secolul I p. Chr., ajuns apoi, pe drumuri lungi și dificile, tocmai în cetatea dacică din punctul Cetatea Zânelor, de lângă localitatea de azi – Covasna.

Tipul de vas de la care ni s-a păstrat fragmentul nostru este denumit de specialiști bol decorat cu coaste – datorită nervurilor paralele ce coboară vertical pe corpul vasului, imediat de sub buză. Astfel de castroane cu pereți arcuiți erau produse prin turnare în forme și finisare ulterioară prin polișare pe roată. A fost un model de vas larg manufacturat și comercializat în Antichitate, fiind descoperit din Asia Mică, în Europa Centrală sau în Crimeea.

Cam așa ar fi arătat vasul de la care provine fragmentul descoperit la Covasna, aflat în depozitul MNCR.

Principalele tipuri de boluri cu coaste din sticlă romane (stânga – sticlă mozaic, centru – sticlă colorată natural, dreapta – sticlă colorată prin adăugare de pigment), imagine cu artefacte din colecțiile Metropolitan Museum.

Deși transparentă, sticla de la Covasna are o frumoasă nuanță albăstrie; aceasta provine de la oxidul de fier aflat în mod natural în nisipul folosit la obținerea materialului. Așadar, nu e rezultatul adăugării unui pigment. De fapt, în Antichitate, o sticlă cât mai puțin colorată era mai apreciată și mai greu de obținut.

Mai multe despre descoperirile de vase din sticlă cu coaste din România puteți citi aici: Țârlea, Al., Cliante, L. 2021, Crystal Clear. Two Early Roman Ribbed Bowls from Tomis in the Collections of the Museum of National History and Archaeology Constanța

Descoperirea acestui fragment, în 2007, de către un colectiv condus de arheologul Viorica Crișan de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, ne arată că, în secolul de dinainte de cucerirea romană, dacii aveau acces (prin comerț, daruri sau pradă) la produse romane pe care le foloseau în viața lor de zi cu zi. Urmele arheologice descoperite în punctul fortificat cu ziduri de piatră de la Cetatea Zânelor sunt cele mai semnificative pentru perioada secolelor II a. Chr.-I p. Chr., din toată Depresiunea Brașovului.

Prin poziția sa, aceasta putea controla tranzitul prin trecătorile montane care legau sud-estul Transilvaniei de zona orașelor grecești de pe litoralul Mării Negre – una din posibilele piețe de desfacere a acestor vase din sticlă. Alte fragmente de sticlă de tip similar au fost descoperite în davele de pe Siret (Poiana, Brad, Răcătău), locuri centrale ale populației getice legate, de asemenea, prin trecători montane (Oituz, de exemplu) de Depresiunea Brașovului. Numeroase descoperiri de piese la Covasna își găsesc, de altfel, cele mai bune analogii în spațiul extra-Carpatic.

Imagine aeriană a sitului fortificat de la Covasna – Cetatea Zânelor înregistrată în 2016 de colegul nostru Dan Ștefan.

Citește mai mult despre descoperirile dacice de la Cetatea Zânelor aici: Crisan V., Pupeza P. 2016, Dacian fortresses (almost) without weapons. Covasna – Fairies Fortress