Crăciunul și Crăciuneasa


Poți să ne susții cumpărând cărți de la Librex, Libris, Compania de Librării București, Cartepedia, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:

  1. Librex
  2. Libris
  3. Compania de Librarii Bucuresti
  4. Cartepedia
  5. Anticariat-Unu
  6. Anticexlibris

Sărbătorile de iarnă sunt iubite de oamenii din întreaga lume, iar zilele de Crăciun sunt cele mai importante dintre toate. Nu numai că are o semnificație religioasă, Iisus S-a născut, dar este o zi în care ne vedem rudele, ne bucurăm de compania lor și încercăm să fim mai buni unii cu alții. Totuși, Crăciunul are o mulțime de legende, unele mai vesele, altele mai înfricoșătoare despre care vom vorbi în rândurile următoare.

Crăciunul în cartea “Mitologie Românească”

Se spune că un bărbat bogat, dar foarte rău din Nazaret se numea Crăciun, iar soția sa se numea Crăciuneasa. Aceasta se purta foarte urât cu familia sa și își pedepsea soția, dar și pe cele 3 fiice după cum îi venea să o facă. Femeile trebuiau să stea drepți în fața lui, altfel, le bătea și le tortura. De aceea, Crăciuneasa era plină de vânătăi și bube, iar fetele erau una ciungă, alta oarbă, alta fără un picior din cauza bătăilor primite de la tatăl lor.

În acea vreme, Maria pe care o știm din Biblie, Fecioara Maria a ajuns la poarta lui Iosif plângând și cerând adăpost și mâncare, plânsă și tristă. Făcându-i-se milă de ea, Iosif a primit-o și i-a propus să rămână să fie soția sa. Aceasta a acceptat.

Când i-a venit sorocul să nască, a plecat spre satul său natal, Nazareth. Aici a ajuns, dar nu a mai găsit nicio rudă din neamul său. A umblat pe la diverse case să ceară adăpost, dar nimeni nu a primit-o. Astfel a ajuns și la casa omului “tare bogat, dar zgârcit și aspru, cu inima de piatră”[1].

Aici femeile se osteneau să facă toate pregătirile pentru ca bărbatul Crăciun să fie mulțumit când vine acasă de la moară, unde plecase cu 12 care de cereale. De teamă să nu le schingiuiască mai rău, Crăciuneasa a refuzat-o pe Maria, nu o putea primi ca musafir, dar rugându-se mult de ea, a ascuns-o în grajd. Aici a ajutat-o să nască, prin cap, boii au aburit copilul să nu îi fie frig. După nașterea lui Hristos, pe cer au apărut stelele și marele Luceafăr. Până atunci nu existau pe cer nicio stea și nopțile erau întunecate.

Văzând mare lumină deasupra casei sale, crezu că soția și fetele au dat foc casei și se grăbi să ajungă înapoi. Intră repede în curte și țipă să i se înfățișeze femeile. Apărură toate și baba Iova, o femeie bătrână. Crăciuneasa se spăla pe mâini de sânge, iar el de furie că nu a venit înaintea sa mai repede, îi tăie cu barba ambele mâini de la cot.

De spaimă și durere, femeia a fugit direct în staul la Fecioara Maria pentru a-i arăta ce i-a făcut soțul amarnic.  Atunci, Maria i-a spus să aducă mâinile tăiate așa cum poate să i le lipească înapoi. Aceasta le-a adus și a primit mâinile lipite la loc, dar de această dată de aur.

Când Crăciun a văzut noile mâini ale femeii a rămas ca trăznit pentru că nu înțelegea cum se poate așa ceva. Atunci i-a povestit Crăciuneasa despre minunile femeii care a născut în grajdul lor și el a căzut în genunchi, inima i s-a înmuiat, a devenit milos și și-a cerut iertare pentru toate răutățile pe care i le-a făcut până atunci. A cerut să fie dus și el la acea femeie și aici a înțeles cine este copilul. L-a primit pe Dumnezeu în inima sa și a devenit om bun.

“Pentru că în casa lui și pentru că el a fost cel dintâi om care a crezut în Hristos, ziua în care s-a născut Domnul nostru Iisus Hristos s-a numit de atunci Crăciun”. [2]

În staul, animalele mâncau și se uitau la copilul abia născut. Vitele mâncau și se uitau, iar boii rumegau și suflau aer cald spre el. A întrebat-o pe mama sa ce animale sunt acestea care Îl încălzeau și apoi le-a binecuvântat. Pe de altă parte, caii mâncau tot ce prindeau, chiar și paiele de sub EL, de aceea, le-a blestemat să nu aibă niciodată senzația de sațietate, doar de ispas și atunci doar pentru o oră.

De altfel, mai mult, plopul fremăta din frunze și Maica Domnului alături de cel mic, nu au putut dormi din cauza sa. De aceea, l-a blestemat să i se miște frunzele mereu indiferent de condiții. După naștere, îngerii l-au înfășurat în scutece de mătase și L-au dus în cer la Tatăl Ceresc.

Trei magi de la Răsărit au văzut steaua din cer, au urmat-o și au mers să-l caute pe noul împărat al lumii, dar când au pierdut urma stelei, au mers la Irod să-l întrebe unde este copilul. Acesta s-a speriat și pentru că nu știa cine îi va fura tronul, a ordonat să fie uciși toți copiii de sub 2 ani din regat. Maica Domnului și copilul au plecat din Nazareth spre Egipt cu ceva timp înainte de această nouă lege și au scăpat.

Crăciunul în cartea “Mitologie Română”

În cartea “Mitologie Română” a lui Romulus Vulcănescu, Crăciun apare sub două forme: arheu și semizeu. Drept semizeu este înfățișat ca un bătrân “pe chipul căruia timpul a încremenit” [3]. Drept arheu este un personaj din galeria de “pseudosfinți tolerați de creștinismul tolerat” [4].

În limba latină Crăciun derivă de la creatio – nașterea naturii care în timp s-a transformat în nașterea lui Crăciun. Petru Caraman a vorbit despre originea cuvântului Crăciun susținând că apare doar în culturile învecinate cu slavii.

În această carte se vorbește despre mitul unui Crăciun zeu-moș, încă ne-creștinat, rău și zgârcit care își pedepsește soția pentru că a moșit-o pe Maica Domnului, mit despre care am vorbit anterior. De bucurie că a descoperit bunătatea și creștinismul, a aprins un rug de cioate de brad și să joace hora cu toate slugile sale. După joc a adus Fecioarei Maria daruri din gospodăria sa: lapte, urdă, caș, smântână, iar de aici a rămas ideea ca de Crăciun copiii să primească mai multe cadouri.

“Cântecele de bucurie adresate de slugile lui Crăciun cu prilejul minunii lipirii mâinilor bunei lor stăpâne Crăciuneasa s-au transformat în colinde ce glorifică în mitologia creștină nașterea lui Iisus.” [5]

Așadar, mitologia românească este mai interesantă decât am crede, dar este nevoie de atenție și răbdare pentru a-i desluși misterele. Aceste două cărți ne pot explica mult mai mult despre tradițiile și obiceiurile românești, dar și despre originile creștinismului, religia românilor înainte de creștinism și modul în care a fost înțeles de către daci.

Bibliografie

1 – M. Olinescu, “Mitologia românească”, p.133

2 – M. Olinescu, “Mitologia românească”, p.136

3 – R. Vulcănescu, “Mitologie română”, p.329

4 – Idem3

5 – R. Vulcănescu, “Mitologie română”, p.331


Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Continutul este protejat!