Pe urmele dacilor liberi

Suntem aici de mii de ani
Pământ, dospind părinți și frați,
Nuntind cu tracii prin Balcani,
Horind cu dacii prin Carpați
S.C. Răduică

Destinul dacilor sub stăpânirea romană  i-a preocupat în mod constant pe istoricii români, ceea ce a făcut ca numeroase lucrări de calibru să cunoască lumina tiparului. Prin studiul de față ne dorim să dăm atenție acelei părți a populației dacice care a făcut tabără separată față de dacii aflați sub stăpânirea ori supravegherea romană, anume dacii liberi, urmărind să subliniem care sunt granițele teritoriale rămase sub conducerea autohtonilor, tipul de viață, interacțiunea cu alte popoare migratoare, influențele și relațiile cu romanii.

În primul rând, denumirea „daci liberi” este una modernă, definind grupurile de populații înrudite care locuiesc în afara provinciei romane Dacia, spre deosebire de dacii (daco-romani) care populau provincia. Procesul de creare a provinciei romane Dacia lasă astfel în afara Imperiului Roman o mare parte dintre daci, care au continuat să trăiască pe teritoriul lor de baștină. Izvoarele literare și descoperirile arheologice arată că dacii liberi din secolele II-IV e.n., au conviețuit în anumite regiuni cu sarmații și unele neamuri germanice și au fost continuu influențați de romani, însă în ce condiții s-au exercitat aceste influențe, vom afla pe parcursul expunerii de față.

În cele dintâi rânduri este necesar să specificăm zonele de graniță care făceau trecerea de la teritoriul dac liber la cel aflat sub ocupație. În vara anului 106 războiul daco-roman era încheiat iar regatul lui Decebal își înceta existența. După ce înglobase Dobrogea, Imperiul Roman se întindea acum și în Muntenia, sudul Moldovei, vestul Olteniei, Banat și cea mai mare parte a Transilvaniei. Celelalte teritorii nord-dunărene cucerite, Crișana, Moaramureș, nordul și centrul Moldovei, rămân neînglobate imperiului [1]. Astfel, limita nordică a teritoriului dacic este marcată de descoperirile de tip Lipița care ajung pe malul stâng al Nistrului superior, până aproape de Lvov [2], zonă care ne vorbește, prin numeroasele descoperiri arheologice de la Poienești, Moldoveni, Pădureni, Văleni, Poiana Dulcești și Gălinești, despre cultura dacilor liberi de la est de Carpați, costobocii din bazinul superior și mijlociu al Nistrului și bazinul superior al Prutului și carpii ce locuiau în zona subcarpatică în Podișul Central Moldovenesc și în Basarabia [3]. La vest trebuie atribuit dacilor liberi tot lanțul muntos. Neputând controla și stăpânii efectiv munții, romanii s-au văzut nevoiți să-i lase dacilor care le cunoșteau toate căile de acces și ascunzișurile. Astfel, dacii liberi din vestul și nord-vestul provinciei romane locuiau în Câmpia Aradului, în Crișaan, Sătmar, Maramureș, Oaș, pe cursul superior al Tisei, până în Ucraina ciscarpatică, în nord-estul Ungariei și în Slovacia de est. În est se dezvoltă cultura Militari-Chilia a daciclor liberi din Muntenia și Câmpia Română [4].

Articolul întreg se găsește în ediția din aprilie 2022, mai jos.

---

---