Voievodatele și cnezatele muntene în spațiul balcanic al evenimentelor anilor 1233 – 1285 – prima parte

Fragment din Intemeierea Tarii Romanesti Radu Negru Voda intre legenda, mit si adevar

Vezi a doua parte aici: https://istorieveche.ro/2021/06/25/voievodatele-si-cnezatele-muntene-in-spatiul-balcanic-al-evenimentelor-anilor-1233-1285-a-doua-parte/

Intemeierea Tarii Romanesti Radu Negru Voda intre legenda, mit si adevar

Expansiunea maghiară in Muntenia a început să se intensifice printre anii 1228-1233, în timpul regelui maghiar Andrei al II-lea (1205-1235) prin întemeierea unei “marci” de apărare în fortăreața Severinului, construită pe fundațiile unui vechi castru roman. Această marcă de graniță avea rolul de aparare al Regatului Maghiar, împotriva unei posibile expansiuni a Imperiul Valaho-Bulgar al lui Ioan Asan II (1218-1241).  Cu timpul această intruziune maghiară în spațiul muntean, avea să ducă la creerea unui Banat al Severinului, care în decursul timpului avea să se extindă și a unei marii părți a Olteniei.

În partea estică a Munteniei, din zona de curbura a Buzăului, și partea sudică a Moldovei, regatul maghiar crease un stat, artificial, al cumanilor, înființând pentru aceștia, la Milcov în 1227 si a unei episcopii a Cumaniei Negre.

Singurele voievodate muntene care și-au păstrat o oarecare independență față de Regatul Maghiar, acceptand statutul de vasalitate, erau  Țara Lytua a voievodului Litovoi, situată în dreapta râului Olt, Tara lui Seneslau, voievodul olaților, în stanga Oltului, și cnezatele lui Ioan și Farcaș, zona Vâlcei.

Anul 1241 aduce asupra Ţărilor Române dar şi a  Europei de est, una dintre cele mai catastrofale invazii din decursul istoriei, cea mongola.

Razboinici mongoli – miniatura din Rashīd al-Dīn’s Istoria Lumii 1307 – prezenta in libraria Universitatii din Edinburgh

Dar să vedem ce spun cronicile vremii despre această invazie în Muntenia : ’’ În anul acesta (1241) armata fără de număr a tătarilor, trecu peste munţii ce le înconjurau ţara şi prăvălind stâncile grele ( ale Caucazului ) se răspândiră ca demonii (. .. ). Mereu setoşi de sânge, căci cu sânge se adapă ei, sfâşie şi înfulecă cu lăcomie carne de câine şi de om.’’, ’’Ordul (.. ..) trecând prin ţara Ilaut a întâlnit pe Bezerenbam şi l-a bătut. <şi în continuare> (Budjek) trece Munţii Sassanilor <muntii saşilor transilvăneni> ca să intre în Kara – Ulag, înfruntă popoarele karaulaghilor, trece munţii Babac – Tuc (Yapraq Taq) la hotarul lui Mislau unde bate pe duşmanul care se afla acolo gata de lupta.’’ ( Cronică Persană ).

Muntenia a fost atacată şi prădată de Ordul care îi infrânge rând pe rând pe voievozii munteni, ajungând în incursiunea lui până în Banat.

Atacul mongolilor, în Transilvania şi Ungaria, a fost atât de rapid şi de devastator încât extermina în mare măsură armatele regelui maghiar Bela IV, obligându-l pe acesta să fugă şi să se refugieze într-o insulă din Adriatica, pentru a-şi salva viaţa.

Rămaşi singuri în faţa puterii mongole, conducătorii Munteniei, Banul Severinului şi Miselav (Seneslau), încearca să opuna rezistentă acestora. După luni de hărţuieli şi multe pierderi umane, aceştia reuşesc să infranga ostile mongole şi să-i alunge. 

Filip Mousket în „Cronica” lui rimata menţioneaza, in anul 1242,  marea victorie a „regelui din tara vlahilor” asupra mongolilor, dealtfel singura victorie europeana in luptele duse cu mongoli la acei ani.

Din fericire pentru Europa, mongolii se vor retrage în cursul anilor 1242 şi 1243, urmare morţii Hanului Ogodai, în urma unei beţii cumplite, în luna decembrie 1241. Conducatorii şi oastea mongolă se vor indrepta spre ţinuturile Asiei Centrale pentru a putea participa la alegerea noului han

Parte a oştilor tătare, conduse de Batu – Han, se vor aşeza în nordul Mării Negre, întemeind un stat cunoscut sub numele de Hoarda de Aur, de unde vor lansa timp de 500 de ani expediţii de pradă asupra Rusiei, Poloniei, Regatului Maghiar, Imperiului Bizantin, Imperiului Vlaho-Bulgar, a Țaratului Sârb dar şi a Ţărilor Române. Până la sfârsitul secolului al XIII-lea, Muntenia va rămâne sub dominația mongolilor, în timp ce Moldova va rămane în sfera de influență a acestora până la mijlocul secolului al XIV-lea.

Unul din  aspectele pozitive al invaziei mongole în ţinuturile româneşti îl constituie faptul că dominatia mongolă a oprit expansiunea maghiară spre sud, în Muntenia şi est, în Moldova, și a distrus stăpânirea cumanilor la sud si est de Carpaţi.

Cumania Neagră odată cu intervenția mongolilor avea să dispară la anul 1241 din istorie, cumanii scăpați cu viața, refugiindu-se în Pannonia, Transilvania și la sud de Dunăre în Imperiul Vlaho-Bulgar.

În anul 1247, regele Ungariei Bela al IV-lea (1235-1270) va încearca să-si recapete dominația asupra Munteniei, folosindu-se de Cavalerii Ioaniți. Dar conform părerii majorității istoricilor, Cavalerii Ioaniți nu au acceptat această provocare, conștientizând faptul că intrau în sfera de dominație a mongolilor, iar o confruntare cu aceștia era peste măsura puterilor lor militare.

Profitând de “pax mongolica”, Litovoi devenit supus (vasal) al mongolilor va recuceri până în anul 1247 Banatul Severinului și probabil și cetatea Severinului, eveniment dovedit prin lipsa nominalizării în calitatea de ban al Severinului, a vreunui nobil  de către coroana maghiară între anii 1247 si 1254.

Proprietatea Banatului Severinului precum și neacceptarea vasalității față de coroana maghiară va genera și în decursul ulterior al timpului, conflicte între Litovoi și regii maghiari.

În această perioadă va intra în scenă unul din marile personaje ale istoriei, care va controla pentru o perioadă de 42 de ani destinele Hoardei de Aur, și a tuturor statelor balcanice, inclusiv, Imperiul Bizantin, în propriul sau interes

Emirul Nogai (n.1232-d.1299), numit si Kara-Nogai, respectiv, Câinele Negru

Emirul Nogai (n.1232-d.1299), numit si Kara-Nogai, respectiv, Câinele Negru, s-a născut în jurul anului 1232, tatăl său fiind Teval Han, fiul lui Jochi. Se pare că Jochi a fost ucis chiar de către tatăl său Ginghis Han – Temüügin (n.1162-d.1227), pe considerentul că nu ar fi fost fiul său.

Nogai era în același timp și nepotul lui Batu-Han (1208 – 1256), inițiatorul invaziei mongole de la 1241 și întemeietorul Hoardei de Aur. Batu-Han a fost la rândul său fiul lui Giuci, fiu a lui Börte Ujin și a lui Ginghis Han, având încă trei frați: Orda, Siban și Berke.

În jurul anul 1254, Batu-Han îi va da ca feuda lui Nogai regiunile de la Nipru la gurile Dunarii, cu un numar  mare de războinici și urias de animale mari si mici.

La aflarea morții  lui Batu-Han, în anul 1256, înecat în râul Volga, valahii munteni se vor răscula împotriva dominației mongole. Deoarece fiul lui Batu era minor, regența fiind asigurată de soția lui Batu, Boragtcin Uladji, tânărul Nogai preia comanda trimițând trupe de călăreți, în anul 1257, pe ambele maluri ale Dunării în Muntenia și Vlaho-Bulgaria. În expediția lor de pacificare a ținuturilor, mongolii ajung până în Banat și la gurile Tisei, provocând mare spaimă regelui Ungariei, Bela al IV-lea. Însă o forță militară alcătuită din oștile maghiare, aliate cu oștile lui Litovoi, îi vor ataca pe mongoli la confluența Tisei cu Dunărea, nimicindu-i, invadatorii lăsând pe câmpul de luptă un număr foarte mare de morți și răniți.

În anul 1266, emirul Nogai și noul Han al Hoardei de Aur, Mangu-Timur (1266-1280) ca răpuns atitudinii ostile a lui Mihai al VIII-lea Palelologul (1259-1282), Impărat al Imperiului Bizantin, în fruntea oștilor mongole devasteaza Tracia și ajung să înconjoare Constantinopolul. Mihai al VIII-lea și-a salvat tronul și soarta imperiului oferindu-i lui Nogai de soție pe propria sa fiică, Eufrosina.

Pentru a-și crește dominația între Carpați, Dunăre și până la Constantinopol, Nogai trece Dunărea în Dobrogea, în anul 1270, cu 40.000 de războinici, întemeindu-și o nouă capitală, la Isaccea. Dobrogea aparținea la acea vreme de Imperiul Bizantin, dar Mihail al VIII-lea nu a  reacționat în virtutea înrudirii sale cu Nogai, și mai ales, că nu dorea să se repete evenimentul de la 1266, cu urmări mai catastrofale.

Batalia de la Terek – Nogai il infrange pe Hulegu – sursa Wikipedia

Este interesant că Nogai, “făcătorul de hani”, eminența cenușie a Hoardei de Aur, fără de care Hanii Berke, Mengu sau Tuda, nu au luat nici-o decizie militară, a ales, în loc să se impună ca han suprem al hoardei, să înființeze un nou hanat mongol în Dobrogea, de unde putea să-și supravegheze toți “supușii”.

În anul 1273 se iscă un nou conflict între Litovoi și maghiari. Maghiarii conduși de către Voievodul Transilvaniei, Nicolae Geregye (1265 – 1270, 1272-1273) sunt surprinși în stilul caracteristic tehnicii militare romanești într-o vale foarte îngustă unde sunt aproape în totalitate măcelăriți. Însuși Voievodul Transilvaniei este ucis în această bătălie. O altă luptă se va purta în zona Dunării, în apropierea cetății Severinului, unde Nicolae de Gara, banul de Macsó, în fruntea unei oștirii regești va reusi cu greu să scape de urmăritorii valahi și a potopului de săgeți îndreptat asupra lor.

1 thought on “Voievodatele și cnezatele muntene în spațiul balcanic al evenimentelor anilor 1233 – 1285 – prima parte”

  1. Pingback: Voievodatele și cnezatele muntene în spațiul balcanic al evenimentelor anilor 1233 – 1285 – a doua parte - Istorie Veche

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.