Cetatea Zaldapa și Vitalian

Cum te ajuta Istorie Veche? Completeaza chestionarul de mai jos si poti castiga „Documente privitoare la Zalmoxis”, de Dan Dana

Cetatea Zaldapa – izvoarele identității noastre / una dintre cele mai mari cetăți din regiunea istorică Dobrogea

Cetatea Zaldapa, localizată între orașele Abrit și Dobrin din nord-estul Bulgariei, a fost una dintre cele mai mari așezări fortificate din regiunea istorică Dobrogea, regiune care cuprinde atât județele Tulcea și Constanța din România, cât și o bună porțiune din partea de nord-est a Bulgariei. Datorită așeării lângă orașul Abrit, arheologii au crezut de-a lungul timpului că această cetate reprezintă vechiul oraș antic Abritus, până când rămășițele acestuia au fost descoperite la aproximativ 100 km sud-vest, lângă orașul Razgrad, în anul 1953.

Primul explorator al cetății a fost arheologul de origine ceho-bulgară Karel Skorpil, unul dintre fondatorii arheologiei bulgare moderne. Cercetările acestuia asupra cetății Zaldapa au durat aproximativ 4 ani, din 1906 până în 1910. După anul 1910, cercetările arheologice din zona respectivă s-au rezumat la simple observații arheologice ale terenului. 

În anul 2014 au fost realizate primele săpături în adevăratul sens al cuvântului. Acestea au fost conduse de arheologi de la muzeele naționale de istorie ale regiunilor Silistra, Dobrici și Varna. Din păcate, începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, cetatea antică Zaldapa a fost  luată cu asalt de vânători de comori, pierzându-se astfel obiecte cu o valoare arheologică extraordinară. 

“Zaldapa (meaning “yellow water”) was originally an Ancient Thracian settlement founded in the 8th century BC. It is located on a large peninsula-shaped plateau with a length of 1.2 km and a width of 500 meters (totaling 0.6 square km). Archaeological observations indicate that Zaldapa was densely built-up and populated. The entire settlement covered an area of 35 hectares (app. 86 acres). Zaldapa’s fortress wall appears homogenous meaning it was probably constructed in a single campaign, without major reconstructions in subsequent periods. It has a lot of straight sections as well as a total of 32 fortress towers of various shape and size, as well as 3 main and 2 smaller gates. The type of the fortification indicates that it was built in the Late Antiquity, i.e. the Late Roman period, most probably in the second half of the 4th century AD” [1].

Cetatea Zaldapa, sursa audiotravelguide.ro

Cetatea a fost ridicată în secolul al VIII-lea î.Hr. Observațiile arheologice din ultimul deceniu indică faptul că Zaldapa a fost extrem de populată. Zidurile cetății au fost ridicate într-o singură campanie, dovedindu-se îndeajuns de rezistente astfel încât să nu necesite reconstrucții majore în perioadele imediat următoare. Acestea includ 32 de turnuri de apărare de diferite dimensiuni. 

Zona înconjurată de ziduri este de aproximativ 30 de hectare, conținând 18 castele. Această vastă întindere a reprezentat pentru o lungă perioadă de timp unul dintre cele mai importante centre federale din provincia Scitia. Printre cele mai importante construcții din interiorul cetății întâlnim două bazilici, așezate una lângă alta. Aici s-au descoperit mai multe straturi arheologice, ajungându-se până la straturi tracice, care includ vase din lut datând încă din secolul VI î. Hr. [2].

De asemenea, cetatea Zaldapa dispunea de un rezervor de apă, situat în nord-estul acesteia, în afara zidurilor. Bazinul a fost descoperit în anul 1949 de către arheologul bulgar M. Mirchev. Săpăturile arheologice din jurul cetății au adus la iveală o adevărată ingeniozitate inginerească – un tunel cu înalțimea și lățimea de 3 metri care făcea legătura între interiorul cetății și bazin. Având în vedere faptul că rezervorul de apă se afla într-o zonă nefortificată, în exteriorul cetății, arheologii au ajuns la concluzia că cel mai probabil tunelul de legătură a fost acoperit cu pământ imediat după construirea acestuia.

Vitalian – omul care a pornit răscoala împotriva împăratului bizantin

“Începutul secolului al VI-lea găsește o stare de nemulțumire și agitație în rândul populaţiei ortodoxe din imperiu, ajungându-se chiar la un şir întreg de revolte. Între cele mai importante mişcări contestatare se numără şi cea condusă de Vitalian, între anii 513-515. Acesta era originar din cetatatea Zaldapa, în sudul Dobrogei, unde îndeplinea şi funcţia de comes foederatorum, adică comandant al trupelor de foederati, alcătuite în majoritate din barbari” [3].

Vitalian s-a născut în Zaldapa. Originea acestuia este deseori disputată de către istorici, fiind numit got, scit sau trac de către aceștia. În opera sa, Cronologia, Ioan Malasas îl numește “Vitalian the Thracian” (Vitalian Tracul).

Prima mențiune istorică a lui Vitalian datează din anul 503, la câteva decenii după decăderea Imperiului Roman. În acest an, Vitalian l-a acompaniat pe tatăl său în Războiul Anastasian împotriva perșilor.

În anul 513, acesta ajunsese deja la rangul de comes foederatorum, conducând mari armate de barbari. Din acest rang, Vitalian s-a răsculat împotriva împăratului Anastasius I (491-518), având ca avantaj nemulțumirea poporului, a armatei și a Bisericii cu privire politicile împăratului.

“Annoyed, the king punished many of the Alexandrines for having usurped the authority of their magistrate. In this reign Vitalian the Thracian usurped power on a pretext, saying it was on account of the exiled bishops, and seized Thrace and Scythia and Mysia as far as Odessos and Anchialos, having a host of Huns and Bulgars with him. The King send Hypatius the stratelates of Thrace, who confronted it. He was betrayed and captured by Vitalian, and returned to the Romans after much money had been paid. Hypatius was succeeded, after his return to Constantinople, by Kyrillos the Illyrican, who was promoted stratelates in his place. Leaving straightaway, he confronted Vitalian. They fought and many fell on both sides. Kyrillos prevailed and entered Odessos city and remained there, Vitalian having departed from those parts. By distributing money, Vitalian bought off those who were guarding the gates of Odessos, having sent money and certain promises to the gate-guards via relatives of theirs. Through this treachery, Vitalian entered Odessos at night, captured Kyrillos the stratelates of Thrace, and killed him” [4].

Dioceza Traciei în timpul lui Vitalian, sursa en.wikipedia.org

După ce împăratul Anastasius refuză să trimită provizii în regiunea în care Vitalian era comes foederatorum, acesta din urmă câștigă încrederea trupelor staționate în Tracia, Moesia II și Scythia Minor, în defavoarea lui Hypatius, care era la momentul acela în funcția de magister militum per Thracias. Comandanții din subordinea lui Hypatius fie au fost înlăturați, fie s-au alăturat rebeliunii conduse de Vitalian. În același timp, Vitalian câștigă și încrederea populației locale, mărindu-și astfel potențialul de război. 

În fruntea unei armate de aproximativ 50.000 de soldați, Vitalian ajunge până la poarta Constantinopolului. Având în vedere faptul că Vitalian se baza în principal pe motivația oamenilor de a restaura Biserica Calcedoniană, împăratul Anastasius a ordonat amplasarea pe zidurile Constantinopolului a unor cruci de bronz pe care să fie inscripționată versiunea sa a întregii povești, sperând să încheie astfel propaganda lui Vitalian. 

Ajuns în Constantinopol, Vitalian este deschis negocierilor. În fața ambasadorului Patricius, acesta își dezvăluie dorințele: restaurarea Bisericii Caledoniene și să încheie suferințele militarilor din provincia Tracia. În următoarea zi, oamenii lui Vitalian se prezintă în fața împăratului Anastasius, care-i tratează ca pe niște adevărați diplomați, oferindu-le daruri și negociind deschis. Întorși la Vitalian, aceștia îl conving pe conducătorul lor să accepte promisiunile împăratului de a îmbunătăți viața militarilor și de a trimite cererile ce țin de Biserică Papei de la Roma. Vitalian nu are altă soluție decât să se întoarcă cu armata sa în Moesia.

În anii ce urmează, Vitalian a dus mai multe bătălii împotriva Armatei Imperiale, reușind chiar să-l captureze pe inamicul său Hypatius. În cele din urmă, acesta a fost răscumpărat pentru bani și obiecte cu o valoare echivalentă a peste două tone de aur. 

Una dintre cele mai usturătoare înfrângeri suferite de Vitalian a fost pe mare, în anul 515, în Cornul de Aur, un mic golf care împărțea Constantinopolul în două. Aici, navele acestuia au fost scufundate de Marinus, care a primit conducerea armatei de la Anastasius. Conform scrierilor lui Ioan Malasas, Marinus a folosit compuși chimici pe bază de sulf inventați de filozoful Proclus din Atena, compuși asemănători cu focul grecesc. 

Marinus, as the philosopher told him that the ships would catch fire and sink with all hands, ordered them to throw. They set forth toward Pera against Vitalian and his men. They encountered the ships of Vitalian, and they were nearest each other opposite St. Thekla in Sykai in the part of the stream called the Bytharis. The sea battle took place in the third hour of the day. Suddenly all the ships of the usurper Vitalian caught fire and sank in the depth of the stream, and the Goth and Hun and Scythian soldiers went with them. Vitalian and those in the other ships noticed what happened, how the fire suddenly burned their ships, and fled and returned to the Anaplous. Marinus the eparch crossed to Sykai and killed whoever of Vitalian’s people he found in the suburbs or the houses, pursuing them to St. Mamas. When evening fell, Marinus and his army remained there guarding the area. Vitalian fled by night from the Anaplous with his remaining force, traveling 60 miles in a single night. When morning came, no one of Vitalian’ party could be found at Pera, and the Savior Christ was victorious, and the King’s Fortune. King Anastasius made a processus to Sosthenes in the [church of] the Archangel Michael, giving thanks for many days. The philosopher Proclus the Athenian was allowed to leave, at his own request ”[5].

Obiectivele lui Vitalian s-au încheiat odată cu moartea lui Anastasius, în 518. Acesta este succedat de Justin I, care îl cheamă pe Vitalian la Constantinopol, numindu-l magister militum in praesenti și consul onorific. Jucând un rol extrem de important în restaurarea doctrinei calcedoniene, Vitalian primește premiul de consul al anului în 520.

Câștigând din ce în ce mai multă popularitate, Vitalian atrage invidia împăratului și a nepotului său Justinian. Acesta este ucis, cel mai probabil, de Justinian, în luna iulia a aceluiași an, deoarece acesta era un potențial succesor la tronul tatălui său. 

Vezi mai jos un documentar despre cetatea Zaldapa

Bibliografie

[1] http://archaeologyinbulgaria.com/background-infonotes/fortresses-cities/zaldapa-fortress-abrit-dobrin-bulgaria/, accesat la 20.05.2021.
[2] https://youtu.be/oAT-B1cObOw, accesat la 20.05.2021.
[3] Ziarul ZIGZAG român-canadian, nr. 185, aprilie 2015. 
[4] Ioan Malasas, Cronografia, XVI, pag 402, disponibil online https://topostext.org/work/793 
[5] Ioan Malasas, Cronografia, XVI, pag. 405

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.