Ipoteza kurganelor – culturi și valuri de extindere – a doua parte

Cum te ajuta Istorie Veche? Completeaza chestionarul de mai jos si poti castiga „Documente privitoare la Zalmoxis”, de Dan Dana

Vezi prima parte aici: https://istorieveche.ro/2021/05/08/ipoteza-kurgana-prima-parte/

Cultura kurganelor este un termen folosit pentru prima dată de Marija Gimbutas în 1956. Migrația populației din zona stepei Ponto-Caspiene începută în urmă cu aproximativ 6000 de ani, a dus la un proces de „kurganizare” ce a transformat nu doar obiceiurile popoarelor dar și limbile vorbite. [1]

După cum e de așteptat, un astfel de proces nu a avut loc repede, dimpotrivă, s-a extins pe parcursul câtorva mii de ani iar cultura kurgană în sine poate fi împărțită în patru etape.

Etapele culturii kurgane

Culturile proto-indo-europene – sursa nature.com

Astfel, valul 1, începe înainte de etapa Kurgan I și include expansiunea de la Volga la Nipru. Acest val duce la coexistența culturilor Kurgan I și Cucuteni-Tripole. Aceasta din urmă este una dintre cele mai vechi civilizații din Europa iar numele său vine de la satul din apropiere de Iași unde s-au descoperit primele vestigii în anul 1884. Totodată, repercusiunile migrației din valul 1 se resimt până în Balcani, respectiv până în Ungaria, la culturile Vinca și Lengyel.

Cel de-al doilea val, datat la mijlocul mileniului 4 î.Hr. determină înaintarea culturilor „kurganizate” până în nordul Europei în jurul anului 3000 î.Hr. Marija Gimbutas susține că acest val corespunde primei apariții a limbilor indo-europene în nordul și vestul Europei.

În fine, cel de-al treilea val, între anii 3000 și 2800 î.Hr., include extinderea culturii „Pit Grave” dincolo de stepă până spre România, Bulgaria și Ungaria. Apar totodată primele morminte caracteristice culturii gorganelor – mormintele cu fosă, cu puț. Această perioadă coincide și cu sfârșitul culturii Cucuteni-Tripole.

Diferențe notabile între culturi

Dintre culturile cunoscute în această perioadă, două au fost studiate mai amănunțit: Cucuteni-Tripole, ce a existat alături de cultura kurganelor și Yamnaya. Comparație dintre ele este practic comparația dintre o cultură bazată pe agricultură și una bazată pe păstorit.

Din punctul de vedere al originilor, cultura Yamnaya pare a se trage dintr-un amalgam de triburi proto-indo-europene din regiunea de sub a stepei Ponto-Caspiene. Cultura Cucuteni-Tripole pare a-și avea originile în cultura Boian, nume care vine de la prima așezare găsită în jurul lacului Boian în sudul Munteniei, în valea Dunării.

Din punctul de vedere al stilului de viață, cultura Yamnaya era caracterizată de păstori nomazi, pe când Cucuteni-Tripole de agricultură. Yamnaya cuprindea multe îndeletniciri: vraci, războinici, negustori, preoți și sclavi, alcătuind astfel o societate stratificată ierarhic și o organizare tribală clară. În schimb, cultura Cucuteni-Tripole nu avea o asemenea structură și nici niște meserii anume. Era o societate egalitară, în care fiecare gospodărie producea toate bunurile de care avea nevoie pentru un trai independent.

Cercetările arată că Yamnaya era o cultură militară, războinică, perfectând multe arme și construind adevărate fortărețe. Se presupune că aceștia au făcut multe raiduri, atacându-și vecinii și nu numai. La polul opus, cultura Cucuteni-Tripole pare a fi fost pașnică. Nu s-au găsit până acum dovezi că ar fi fabricat arme sau fortărețe. Abia spre sfârșitul perioadei par a fi început să construiască ziduri în jurul așezărilor lor.

Această diferență poate fi văzută și în religiile celor două culturi. Yamnaya se închina unui zeu al războiului și există indicii că aceștia ar fi realizat sacrificii umane. În schimb, cultura Cucuteni-Tripole se închina unei zeițe a fertilității. Fertilitatea era de altfel punctul central al ritualurilor lor și nu există dovezi că ar fi făcut sacrificii umane.

În fine, o altă diferență semnificativă găsim la nivelul modului în care se realiza comerțul. Cultura Yamnaya avea o rețea extinsă de comerț, din regiunile centrale și sudice ale Europei până în Kazahstanul de azi. Cultura Cucuteni-Tripole avea un comerț mult mai rudimentar, bazat doar pe câteva bunuri, în special sare.

Cele două culturi par a se fi întâlnit începând cu anul 4500 î.Hr. Probabil raidurile culturii Yamnaya au fost esențiale în a determina adunarea în așezări mai numeroase a celor din cultura Cucuteni-Tripole, precum și ridicarea zidurilor în scop de apărare.

Asimilarea graduală a culturilor

În viziunea lui Gimbutas, dispariția culturii Cucuteni-Tripole se datorează faptului că au fost cucerită complet de către cultura kurgană. Cucuteni-Tripole era, așa cum am văzut deja, o cultură agricolă, pașnică, ce nu deținea arme și nu pornea în raiduri. În schimb, cultura kurgană era exact opusul, ceea ce i-a permis să cucerească populațiile învecinate. [1]

Nu trebuie să uităm însă că cele două culturi au co-existat timp de mai bine de 2000 de ani. Această ipoteză este susținută atât de Marija Gimbutas cât și de J.P. Mallory într-o lucrare publicată în 1989. [2]

O altă teorie legată de modul cum cultura kurgană le-a asimilat pe celelalte este legată de schimbările climatice. Între anii 7000 și 3200 î.Hr., planeta s-a aflat într-un așa-zis optim climatic Holocenic. A fost o perioadă caracterizată de căldură și umiditate, una din cele mai bune perioade climaterice de la ultima eră glaciară până atunci. Era o climă perfectă pentru agricultură, ceea ce a făcut ca o cultură precum Cucuteni-Tripole să înflorească.

Începând cu anul 3200 î.Hr., lucrurile încep să se schimbe. Clima devine mai rece și mai secetoasă. Rezultă astfel o perioadă sub-boreală, care a dus la cea mai lungă și mai dură secetă din Europa de la ultima eră glaciară. O cultură preponderent agricolă nu avea cum să supraviețuiască în aceste condiții. Tocmai de aceea mulți speculează că această schimbare climatică a dat o reală mână de ajutor dispariției culturii Cucuteni-Tripole și asimilării ei de către cultura kurganelor.

Bibliografie

[1]

M. Gimbutas, The Kurgan Culture and the Indo-Europenization of Europe.

[2]

J. Mallory, In search of the Indo-Europeans: language, archaeology and myth, Londra, 1989.

1 thought on “Ipoteza kurganelor – culturi și valuri de extindere – a doua parte”

  1. Pingback: Ipoteza kurgană - prima parte - Istorie Veche

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.