Meglenoromânii

Meglenoromânii sunt una din cele patru ramuri ale românilor alături de aromâni, dacoromâni și istroromâni. Pe teritoriul României sunt cunoscuți și sub denumirea de machedoni, însă nu trebuie confundați cu macedonenii, care sunt locuitorii regiunii Macedonia.

Istoria lor este puțin cunoscută. Ei nu au avut niciodată un stat al lor și în majoritatea locurilor unde au trăit, au fost în bună parte asimilați de localnici. La fel, nu s-a putut stabili exact perioada și teritoriul unde s-a format poporul meglenoromân.

Reduceri la istorie in mai!

Posted by Istorie Veche on Monday, May 3, 2021

„O părere comună asupra perioadei și teritoriului de unde au venit acești români nu există. Pe baza mai multor cercetări lingvistice (mai relevante decât cele istorice) s-a stabilit că strămoșii meglenoromânilor au coborât în Meglen prin secolele X-XII. S-a emis și părerea că aceștia ar proveni de pe teritoriul Banatului sau Olteniei.” [1]

În prezent se estimează că există aproximativ 8800 de meglenoromâni, majoritatea în Grecia, unde se găsește regiunea istorică Meglen. Mai găsim meglenoromâni și pe teritoriul României, al Republicii Macedonia și al Turciei. Numărul exact este însă greu de estimat întrucât nu sunt recenzați ca meglenoromâni în niciunul din statele în care trăiesc. Limba meglenoromână mai este vorbită de doar aproximativ 3000 de persoane. [2]

Istoria meglenoromânilor este în mare parte strâns legată de a popoarelor printre care au trăit. Putem totuși distinge câteva evenimente notabile atât în Evul Mediu, cât și în secolele XIX și XX.

Harta satelor megleno-romane din Grecia si Macedonia de Nord – sursa Wikipedia

Evul Mediu

Începând cu secolul V, avari și slavi pătrund la sud de Dunăre, cucerind și asimilând mare parte din populația de aici. Cei neasimilați s-au refugiat în munți, apărând astfel primele diviziuni între locuitorii regiunii de la sud de Dunăre.

Următoarea perioadă este neclară în ceea ce privește istoria meglenoromânilor. Se știe că datorită vieții în munți s-au întors la ocupația strămoșilor din acele zone – păstoritul.

O ipoteză interesantă, însă imposibil de confirmat, este că aceștia ar fi printre fondatorii Țaratului Vlaho-Bulgar.

”Nu este exclus ca aceștia să fie tocmai acei români care, la sfârșitul secolului al XII-lea, sub dinastia Asăneștilor au întemeiat statul vlaho-bulgar.” [1]

Un moment de răscruce în istoria meglenoromânilor îl constituie cucerirea, în secolul XIV, a teritoriilor Imperiului Bizantin de către Imperiul Otoman. Otomanii s-au dovedit toleranți cu creștinii, dându-le voie să-și păstreze religia. Exista însă un preț: au avut mereu o situație inferioară musulmanilor. Cu toate acestea, populația creștin-ortodoxă, și-a putut păstra o relativă autonomie, până în secolul al XIX-lea.

Încetul cu încetul, are loc totuși o convertire la islam a unei părți a populației. Nu este un fenomen brusc, ci se întinde pe parcursul a mai bine de 200 de ani, însă aduce cu sine o altă problemă: dezbinarea și mai puternică a meglenoromânilor, care vine cu diverse conflicte, de ordin economic dar și religios.

În ceea ce privește ocupația lor din acești ani, mulți meglenoromâni renunță la păstorit în favoarea agriculturii.

Secolele XIX-XX

Începând cu secolul al XIX-lea, puterea Imperiului Otoman slăbește din ce în ce mai mult. Astfel, își fac loc diverse răscoale anti-turcești și mișcări naționale. Mulți istorici sunt de acord că meglenoromânii se numără printre popoarele ce participă la aceste revolte. Deși multe din ele, precum cea din 1903 sunt înfrânte de otomani, aceștia se văd nevoiți la presiunile externe să acorde vlahilor – aromânilor și meglenoromânilor deopotrivă – mai multe drepturi culturale, religioase și politice.

Altfel spus, începând cu 1905, meglenoromânii câștigă dreptul de a-și folosi limba în biserici, în școli, dar primesc și drepturi electorale.

Unii istorici oferă însă și un alt punct de vedere asupra acestor revolte, punctând faptul că meglenoromânii au stat departe de aceste lupte în marea majoritate a timpului. Asta deoarece aveau un trai decent sub Imperiul Otoman și nu au avut speranțe că ar putea avea beneficii din ieșirea de sub stăpânirea acestuia. [1]

Temerile lor par să se adeverească o dată cu izbucnirea Primului Război Balcanic în 1912 când Meglenul devine o zonă principală de război. Ajunge prima dată la Bulgaria, iar apoi în urma celui de-al Doilea Război Balcanic, în 1913, la Grecia. Extremiștii greci vor avea astfel momentul prielnic pentru a săvârși noi atrocități împotriva meglenoromânilor care se opuneau asimilării.

Meglenoromânii nu au timp să se bucure de pace, pentru că o dată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Meglenul e transformat din nou în câmp de luptă, locuitorii de aici fiind evacuați în teritorii grecești, sârbești, respectiv bulgărești. După război, meglenoromânii sunt din nou divizați, o parte ajungând în Grecia, iar cealaltă parte în ceea ce avea să devină Iugoslavia. Dacă meglenoromânii din Grecia s-au bucurat de mai multe libertăți, cei din viitoarea Iugoslavia au fost lipsiți de drepturi și le-au fost confiscate terenurile.

Viața meglenoromânilor din Grecia nu a fost însă lipsită de probleme. Între 1919 și 1922 are un loc un conflict militar între Turcia și Grecia în urma căruia 1.5 milioane de greci au fost mutați cu forța în din Turcia în Grecia, respectiv 400.000 de musulmani au fost mutați din Grecia în Turcia. Se estimează că printre aceștia s-au numărat și aproximativ 6000 de meglenoromâni.

Asta nu doar că a divizat și mai mult comunitatea meglenoromână, dar a schimbat structura etnică a regiunii Meglen, o dată cu așezarea grecilor veniți din Turcia. Politica de asimilare a devenit mai asiduă, motiv pentru care mulți meglenoromâni și aromâni își pun problema emigrării în România. Emigrația începe în 1925, meglenoromânii fiind așezați în Cadrilater. Din păcate însă, procesul a fost dificil, aceștia ajungând cu greu la pământurile ce li se promiseseră.

Cu toate acestea emigrația continuă până în 1938 când, din cauza situației internaționale complicate, unii meglenoromâni nu mai pot ajunge în România. Începerea celui de-al Doilea Război Mondial, precum și cedarea Cadrilaterului în 1940 aveau să complice și mai mult lucrurile pentru meglenoromâni.

Terminarea războiului nu a însemnat pace pentru ei deoarece, în 1946, Meglenul este din nou martorul unui conflict militar, de această dată un război civil între guvern și comuniști.

În prezent

Din cauză că nu apar în recensăminte ca meglenoromâni, e foarte greu să aflăm numărul real al acestora în prezent. În studiul publicat în 2014, Atanasov estimează că există aproximativ 5500 de meglenoromâni în afara României. [2]

În ceea ce privește situația lor din România, cea mai recentă estimare este din 1996: „Pe baza cercetărilor de teren efectuate în anul 1996, am constatat că în România mai existau aproximativ 2.500 meglenoromâni, respectiv 820 de familii, dintre care circa 230 mixte. În marea lor majoritate, acestea se află în localitate Cerna județul Tulcea, familii izolate întâlnind la București, Constanța, Tulcea, Brăila, Galați, Cluj, Călărași, Medgidia, Poarta Albă, Măcin, Cluj, Variaș, Biled, Jimbolia, ș.a.” [3]

Dialectul meglenoromân este pe cale de dispariție, motiv pentru care este înscris în „Cartea roșie a UNESCU despre limbile în pericol”, la secțiunea „Limbi în pericol grav”. Aceasta se datorează nu doar faptului că poporul a fost mereu asimilat de cei în rândul cărora a trăit, dar și de faptul că idiomul nu are aspect scris, deci nu are literatură. Există de altfel foarte puține organizații culturale meglenoromâne care să se dedice păstrării limbii și a tradițiilor, așa cum există în cazul aromânilor și chiar al istroromânilor. Limba mai este cunoscută doar de cei mai bătrâni, care s-au născut în Meglen și care încearcă, atât cât pot, să transmită generațiilor tinere tradițiile meglenoromânilor.

Bibliografie

[1]

D. Lozovanu, „Meglenoromânii – Aspecte istorice, geografice, etnoidentitare și etnodemografice,” 2012.

[2]

P. Atanasov, „The Current State of Megleno-Romanians. Megleno-Romanian, an Endangered Idiom,” Memoria Ethnologica, no. 52-53, 2014.

Cărțile de istorie nelipsite din biblioteca ta!

Posted by Istorie Veche on Wednesday, April 28, 2021

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.