Lună: decembrie 2020

Războaiele purtate de Mircea cel Bătrân – a doua parte

Bătălia de pe râul Argeş (1395)

Conştient de posibilitatea unui nou atac turcesc asupra sa, Mircea va încheia la data de 7 martie 1395 la Braşov, o alianţă militară, de sprijin reciproc, între el şi regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg.
Răspunsul lui Baiazid nu se va lăsa mult așteptat. În primavara anului 1395, acesta lansează o nouă campanie împotriva Ţării Româneşti. Armata turcă de circa 40.000 de oşteni va fi susţinută şi de circa 8.000 de oşteni sârbi conduşi de către regele Marko Kraljevic (1371-1395) şi nobilul acestuia Constantin Dragas Dejanović (n. 1365 – d.1395). Armata turcă invadează ţara pe la Orşova, de unde se vor deplasa, terorizând ţinuturile, spre Curtea de Argeş, capitala ţării la acea vreme. Oştile lui Mircea vor hărţui neîncetat armata turcă, aplicând şi strategia pământului ars. După mai multe ciocniri, la data de 17 mai 1395 se dă bătălia de pe râul Argeş, undeva în aproprierea capitalei. După o luptă grea, cu mari pierderi de ambele părţi, Mircea se vede nevoit să se retragă spre munţi. Se pare că ajutorul solicitat lui Sigismund nu a sosit la timp sau nu a sosit deloc. În acelaşi timp Baiazid îşi retrage oastea, în mare parte decimată şi se repliază la sud de Dunăre. În bătălia de pe râul Argeş îşi vor pierde viaţa şi regele Marko Kraljevic, eroul legendar al sârbilor şi supusul lui, Constantin Dragas Dejanović.
Nereuşind să transforme ţara în paşalâc, Baiazid vă gasi o situaţie de compromis, numindu-l domn al ţării pe Vlad I, cel care va fi sprijinit în domnie de facţiunea boierilor opozanţi politicii lui Mircea. Vlad I acceptă suzeranitatea otomană şi se obligă la plata unui tribut anual.
Situaţia devine ciudată în ţară, Mircea şi Vlad I vor fi domni în acelaşi timp (dualism al puterii).
Sigismund de Luxemburg intervine cu întârziere, abia în cursul lunii iulie 1395, când se angajează într-o serie de lupte, împotriva turcilor cantonaţi în ţară. Cu acest prilej cucereşte cetatea Turnu, unde va instala o garnizoană maghiară.
La sfârşitul anului 1395, pentru a-şi reface oastea epuizată, Mircea se retrage în Ţara Bârsei. Acum va avea loc primul atac turcesc asupra Transilvaniei, atac conceput în ideea capturării sau uciderii lui Mircea. Ar fi interesant de ştiut dacă Vlad I, a participat la această acțiune, documentele timpului tac asupra acestui fapt.
În primăvara şi vara anului 1396, Mircea, ajutat de către un corp de oaste transilvănean, va duce lupte împotriva lui Vlad I, sprijinit de contingente turce, dar fără nici un rezultat. Citeste mai mult

Marea Unire sub oblăduirea regelui Ferdinand

Fragment din cartea Ferdinand I. Colectia Centenarului Marii Uniri – autor Cristian Mosneanu

Perioada 1916 – 1918 este plină de grele încercări pentru întreaga Europă. Războiul, apariţia războiului, care la începutul secolului XX era de neconceput, a făcut mai multe victime decât orice conflagraţie de până atunci din istorie. Totuşi, în această vâltoare, o rază de speranţă se întrezărea.

Ferdinand I – sursa foto ColoRostariu

Marile imperii ale Austro-Ungariei, Rusiei şi Turciei, precum şi Regatul Prusiei s-au prăbuşit. Ca atare, dreptul popoarelor la autodeterminare va înlocui deciziile politice ale Marilor Puteri impuse de fiecare dată injust şi cu arma. Marea Unire de la 1918, cel mai important eveniment din istoria milenară a românilor, s-a realizat sub oblăduirea regelui Ferdinand I care a sacrificat aproape tot din viaţa personală în detrimentul realizării idealului poporului român, popor care l-a adoptat şi care l-a iubit atât de mult. Sub ocârmuirea acestui conducător atât de loial poporului său, românii din Vechiul Regat au trecut prin urgia celei mai înfiorătoare desfăşurare armată din câte se văzuseră până atunci în istorie. Regele Ferdinand angrenează ţara într-un război contra ţării sale natale, sfârtecându-şi inima, sperând ca la sfârşitul lui din trupul ţării să facă parte alte teritorii locuite dintotodeauna de români. Vorbim aici de Transilvania, Banat şi Bucovina. Nici regele şi nici un alt român nu visa ca la sfârşitul războiului, România să se întregească cu toate teritoriile istorice româneşti. Ne referim aici şi la alipirea Basarabiei. Unirea tuturor teritoriilor s-a făcut sub stindardul şi supravegherea lui Ferdinand care, fără excepţie, a luat doar decizii care aveau în prim plan pe români. Citeste mai mult