Domnia lui Mircea cel Bătrân

Mircea, “principe între creştini cel mai viteaz şi cel mai ager”, după cum ȋl numea istoricul german Leunclavius are o domnie lungă, care ȋnsumează 32 de ani. Urcă pe tronul Ţării Româneṣti după moartea fratelui său, Dan, la data de 23 septembrie 1386 cu care a fost coregent până atunci. Ţara se găsea la sfârṣitul secolului XIII ȋn plină dezvoltare datorită politicii promovate de către ȋnaintaṣii lui. Mircea va continua să consolideze economia ṣi principalele instituţii ale țării: Administraţia, Armata ṣi Biserica.

Sursa foto – Romania in Creion

Ȋn planul politicii interne, Mircea ajunge a stăpâni un teritoriu vast pe care ȋl va organiza sub autonomia domniei sale, care îṣi are sediul la Argeṣ. După ce ȋl asociază pe fiul său, Mihail, la domnie, acesta ȋṣi stabileṣte sediul la Târgoviṣte. Administraţia este orânduită centralizat ṣi va fi formată ȋn principal din Sfatul Boieresc, care era alcătuit din principalii dregători ai Curţii. Totodată, creṣte numărul funcționarilor care au rolul de a aduna taxe ṣi de a judeca pricinele mărunte. De asemenea, ia măsuri pentru ȋntărirea economiei ţării prin crearea unui sistem de taxe ṣi impozite, emite monedă, stimulează schimburile comerciale cu ţările vecine cu care ȋncheie diverse tratate ȋn acest sens. Prin deschiderea minelor de aramă, creṣterea producţiei de animale ṣi cereale, precum ṣi prin exploatarea sării, reuṣește să aducă noi forme de venit ȋn vistieria ţării. Din punct de vedere militar, armata este alcătuită din “Oastea cea mare” compusă ȋn principal din ţărani ṣi din “Oastea cea mică” ce este formată din curtenii ṣi oamenii apropiați domnitorului. Va înzestra oastea cu arme, fortifică cetăţile existente ṣi construieṣte cetăţi noi ȋn punctele strategice ale ţării.  Mircea este recunoscut de asemenea, ca un ctitor de lăcaṣuri de cult, deoarece construieṣte mânăstiri ṣi biserici pe tot cuprinsul ţării. Aceste lăcaṣuri vor deveni cu timpul adevărate centre culturale unde ȋṣi vor desfăṣura activitatea copiṣtii ṣi grămăticii. Ȋn anul 1401, mitropolitului Ţării Româneṣti i se atribuie titlul de “exarh al plaiurilor” ceea ce va face să aibă jurisdicţie ṣi asupra credincioṣilor din Transilvania.

Mircea cel Batran. Colectia Centenarul Marii Uniri, Cristian Mosneanu

Ȋn ceea ce priveṣte politica externă, Mircea cel Bătrân ȋncheie alianţe cu regele maghiar Sigismund de Luxemburg, alianţe care ajută la consolidarea independenţei ţării. Pentru Sigismund, alianţele cu Mircea ȋi sunt necesare, deoarece dorea să pună stavilă expansiunii otomane. Deṣi toate tratatele sunt făcute pe picior de egalitate, totuṣi Mircea ȋi devine vasal regelui maghiar (nu există nici un document oficial ȋn acest sens, doar trimiteri). Acest lucru este ȋn avantajul lui Mircea, deoarece este recunoscut de către Sigismund ca stăpân peste Făgăraṣ, Amlaṣ ṣi Banatul de Severin, primeṣte de la acesta castelul Bran ṣi domeniul Bologa care cuprindea 18 sate. Ȋn anul 1389 domnitorul muntean ȋncheie un tratat de alianță cu Petru I al Moldovei. Domnitorul moldovean îl ajută pe Mircea să ȋncheie un tratat de alianţă cu regele Poloniei Vladislav al II-lea (1389), alianţă care prevedea faptul că, ȋn situaţia ȋn care regele Ungariei ar fi atacat vreuna din cele două ţări, cealaltă era obligată să intervină ṣi să o ajute militar (tratatul va fi reȋnnoit ȋn anul 1404). Relaţiile dintre Ungaria ṣi Ţara Românească intră pe un făgaṣ descrescător ȋn anul 1406 când, după ȋntrevederea de la Severin, Sigismund ȋi cere principelui muntean să ȋi cedeze cetatea Licostomo. Ȋn anul 1410 Mircea ȋncheie un nou tratat de alianţă cu polonezii, care are ca scop, ȋn accepțiunea lui Mircea, primirea unui ajutor militar ȋn cazul ȋn care regele maghiar ar fi iniţiat o campanie militară ȋmpotriva lui.

Ȋn anul 1400 Mircea ȋl alungă de pe tronul Moldovei pe Iuga Ologul ṣi ȋl pune ca domn pe Alexandru cel Bun, lucru care va face ca relaţiile dintre cei doi să fie foarte strânse până ȋn momentul decesului lui  Mircea ȋn anul 1418.

           Un lucru foarte important care “urmăreṣte” ȋntreaga domnie a lui Mircea este reprezentată de conflictul pe care ȋl are cu Imperiul Otoman. Deoarece se implică ȋn independenţa statelor din josul Dunării,  Mircea ajunge să intre ȋn conflict cu sultanul Baiazid, fapt care este urmat de ciocnirea armată de la Rovine, ciocnire care se ȋncheie cu o victorie relativă a lui Mircea. Ȋn anul 1396 participă la Cruciada anti-otomană de la Nicopole alături de regele maghiar ṣi de aliaţii din vestul Europei, cruciadă care se soldează dezastruos pentru creṣtini. Ȋn anii 1397 ṣi 1400, turcii organizează două incursiuni la nord de Dunăre,  ajung până ȋn Transilvania, la ȋntoarcere Mircea reușeṣte să ȋi învingă. După bătălia de la Ankara din anul 1402 când Baiazid este ucis de către Timur Lenk, Imperiul Otoman este cuprins de anarhie. Mircea reușeṣte să profite de acest lucru ṣi ȋn anul 1404 recuperează Dobrogea. Ȋn anul 1410 ȋl sprijină pe Musa Celebi, conducător al Rumeliei, ȋn preluarea tronului, iar după uciderea acestuia ȋl sprijină pe Mustafa Celebi, fratele lui Musa ṣi pe ṣeicul Bedr-ed-Din. Din păcate, Mahomed I reușeṣte să ȋṣi anihileze toţi oponenţii ṣi doreṣte a organiza o campanie de pedepsire a principelui muntean. Pentru evitarea acestui lucru, Mircea semnează ȋn anul 1415(1417?) un tratat cu turcii, prin care aceṣtia se obligau a respecta graniţele Ţării Româneṣti ȋn schimbul unui tribut de 3000 “piese”  ȋn aur.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.