Capitol din Istorie furata – Intemeierea Tarii Romanesti: Radu Negru Voda, intre legenda, mit si adevar – poti achizitiona versiunea de centenar de aici.
Cunoscând ținuturile muntene încă de pe vremea campaniei militare din 1285, în Muntenia și anii ulteriori, Negru Vodă, a trecut munții prin Valea Sincii în depresiunea Bârsei, ajungând până în depresiunea Câmpulungului. Însoțit de supușii lui cavaleri, nobili, meșteșugari, țărani de origine română, maghiară și săsească, se va așeza în imediata apropiere a Râului Târgului, în zona unde se află actuala Mănăstire Negru Vodă, unde își va stabili reședința domnească.
Alegerea locului trebuie pusă și în privința existenței unei comunități locale inițiale, a unei obști sătești care-l cunoșteau pe voievodul făgărășan și care l-au primit și acceptat, voievodul făgărășan și supușii săi fiind o forță redutabilă, la acea vreme, într-un spațiu muntean tulburat de conflicte. Astfel s-au pus primele baze ale unui oraș, în rapida dezvoltare datorită extinderii comunității prin aport uman, dar și a dezvoltării economice și militare.
Cartea „Istorie furata – Intemeierea Tarii Romanesti: Radu Negru Voda, intre legenda, mit si adevar” poate fi achizitionata de aici.
Trecerea Carpaților de către transilvăneni, supușii și aliații lui Radu Negru Vodă, s-a făcut în decursul unui timp mai îndelungat (luni de zile), fiind protejați de noul atac mongol din anul 1291 asupra Transilvaniei.
Radu Negru Vodă a acceptat vasalitatea față de mongoli, în schimbul asigurării de către aceștia a protecției în cazul unui atac maghiar. Emirul Nogai întrezărea în voievodul făgărașan un aliat de încredere, urmare a nesupunerii acestuia față de coroana maghiară.
Cutezanța lui Negru Vodă, vitejia lui în luptele cu mongolii, ridicarea sa împotriva regalității maghiare, diplomația negocierii și acceptării vasalității mongole i-au determinat, pe parcursul timpului pe cnezii și voievozii munteni, dar și a acceptului comunităților locale, să-l considere pe tânărul voievod drept conducător.
Conform obiceiului preluat din Transilvania, conducerea orașului a fost acordată unui jude, tradiție ulterioară în Campulung, dar în acest caz prin virtutea respectării capacității organizatorice și de autoritate a persoanei, a fost investit, în anul 1290, un greav sas, Laurențiu, care ulterior va fi cunoscut în istorie ca și Laurencius de Longo Campo. Greavul era conducătorul unei comunități săsești, funcție echivalentă cu rangul de comite, folosit de maghiari în Transilvania. Asemeni românilor care-și pierduseră privilegiile din anul 1280 și parte din sași Transilvaniei de sud, intraseră în conflict cu clerul maghiar începând din anul 1277, declasând revolte zonale, care au dus la chiar la incendierea Bisericii episcopale din Alba Iulia. Prezența unui conducător sas și a comunității sale, alături de Radu Negru Vodă, în condițiile stării conflictuale care existaseră în Transilvania și Ungaria, anilor 1280-1290, este pur și simplu justificată.
Greavul Laurentiu, după zece ani de slujbă în cadrul comunității, va trece la vesnice în anul 1300 la Câmpulung , fiind înmormântat în Biserica Sfântul Iacob din localitate.
Dezvoltarea orașului se va face în decursul timpului, construirea Curții Domnești, construirea caselor de locuit și a atelierelor meșteșugărești, construirea inițial a schitului Flămânda și începerea construirii bisericilor ortodoxe și catolice din localitate. Construirea unei biserici catolice trebuie văzută prin prisma comunităților maghiare și săsești care l-au însoțit pe Negru Vodă. Voievodul făgărășan trebuia să asigure supușilor săi ortodoxi și catolici, drepturi egale privind libertatea religiei, pentru a avea susținerea necondiționată a acestora.
Existența în zonă a rezervelor mari de sare, a posibilității practicării agriculturii și creșterii animalelor, a existenței meșteșugarilor, la început mai mult sași, aveau să asigure ulterior și prin comerț prosperitatea comunității locale.
Răspunsul lui Andrei al III-lea față de afrontul provocat de Radu Negru Vodă va fi convocarea la 22 februarie 1291, la Alba Iulia, a unei adunări generale, prin care îl împroprietărește pe Magistrul Ugrinus, cu parte a fostelor proprietăți ale lui Negru Vodă.
Documentul daniei lui Ugrinus este extrem de ciudat, dovedind caracterul dictatorial al regelui maghiar, Negru Vodă nu este pomenit, dar nu sunt pomeniți nici nobilii și reprezentanții obști care au participat la această adunare. Negru Vodă a fost sacrificat de către Roland Borșa, în virtutea păstrari rangului de Voievod al Transilvaniei, iar regele Andrei al III-lea „dovedise” tuturor că nu fusese implicat în regicid.
Andrei al III-lea nu a intervenit militar în Țara Românească pentru pedepsirea acțiunilor lui Negru Vodă din doua motive, amenințarea mongolă asupra Transilvaniei și Ungariei, și problemele grave legat de legitimarea domniei, cu care se va confrunta în tot timpul vieții.
În aprilie 1291, regina Neapolelui, Maria, sora lui Ladislau Cumanul, revendică coroana Ungariei pentru fiul ei Carol Martel de Anjou, iar după moartea acestuia, survenită în anul 1295, pentru nepotul său Carol Robert de Anjou. În vara anului 1291, Andrei al III-lea, intra în conflict cu ducele Albert I al Austriei, pretendent la rândul său la tronul Ungariei. Urmare unei confruntări militare, cei doi vor semna un act de pace la 26 august 1291, prin care Andrei se angajează față de Albert, să slăbească puterea clanului Kőszegi, care se implicaseră și în politica Austriei. Urmare acestui fapt, Miklós Kőszegi s-a revoltat găsindu-și si aliați, familiile Babonić și Frankopan, adepți ai reginei Neapolelui. În conflictul militar iscat, Andrei al III-lea v-a fi luat prizonier de către familia Kőszegi și obligat la plata unei mari sume de bani pentru a fi eliberat.
Până aproape de sfârsitul vieții sale, 14 ianuarie 1301, Andrei al III-lea se va confrunta cu pretendenții la tronul Ungariei. În anul 1298, situația lui Andrei se va acutiza, când o parte din nobilii și prelații maghiari vor începe să organizeze grupări pentru susținerea lui Carol Robert de Anjou.
Este posibil ca și datorită acestor evenimente, Andrei al III-lea și Radu Negru Vodă să fi cautat o cale de întelegere. Susținem acest lucru, prin virtutea faptului că până în anul 1295, a existat o diaceza catolică a Argesului condusă de un episcop. Desființare ei a fost urmare unor diferende apărute între Radu Negru Voda și clerul catolic.
Motivația deplasării spre vest a lui Negru Vodă, și a întemeierii orașului Curtea de Arges, la sfârșitul secolului al XIII-lea, trebuie înțeleasa prin mai multe aspecte.
În primul rând reputația lui Negru Vodă și creerea unui pol de putere economică și militară în zona Câmpulungului. Alianțele cu voievodatele și cnezatele învecinate au dus la o uniune a acestor formațiuni statale primare. Acceptarea ca și conducător a lui Negru Voda, se poate întelege prin prisma capacității militare a acestuia dar și a diplomației folosite în relațiile cu mongoli, fapt dovedit prin inexistența relatărilor privind invazile militare ale acestora în spațiul muntean în perioada 1290-1299.
Însă în anul 1299, situația se va schimba, apărând o nouă amenințare mongola.
După moartea lui Nogai, din anul 1299, Marele Han Toctai al Hoardei de Aur alungă pe fiul lui Nogai de la Isaccea, punându-l în locul lui pe unul din fii săi. În decursul a trei ani (1300-1303), mongolii au desființat thema bizantină din Dobrogea, au ars toate porturile de la mare și de pe Dunare, au îngrădit comerțul liber și au instaurat o noua dominație mongolă asupra Imperiului vlaho-bulgar. În fața acestei posibile amenințări, Radu Negru Voda, pentru a-și mări capacitatea militară a căutat o alianță cu voievozii și cnezii argeșeni, vâlceni și olteni. Din păcate nu avem informații despre urmașii lui Litovoi și Seneslau, precum nu avem nici despre cnezii și voievozii olteni. Dar este semnificativă constatarea din Letopisețul Cantacuzinesc, în care se spune ca toți acestia au venit și I s-au supus, cu sensul, acceptării lui ca Domn.
Mongolii nu au atacat însă Țara Românească, noul Han de la Isaccea preferând să și-l facă vasal pe Negru Vodă și aliații acestuia, dovadă că la anul 1301, mongolii împreună cu românii au atacat Transilvania. Despre acest eveniment avem informație într-o scrisoare a Papei Bonifaciu al VIII-lea (1294-1303) adresată regelui Boemiei, Wenceslaus al II-lea, în care se plangea că regatul Ungariei, e în ruină totală din cauza incursiunilor mongolilor, cumanilor și schismaticilor (românilor).
Atacul mongolilor aliați cu muntenii se produce imediat după moartea lui Andrei al III-lea, ultimul rege din familia arpadiană, la anul 1301. Nu avem cunoștiințe despre obiectul acestui atac al mongolilor aliați cu cumanii și romanii, a fost o motivație de jaf sau atacul a fost solicitat de către una din forțele implicate în succesiunea regală.
Va urma
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris