Radu Negru Voda intr-un document emis de Stefan Cantacuzino in 1714

Ce poate fi mai evident si mai edificator pentru un anume subiect decat un document oficial emis de un domnitor? Interpretarile si analizele istoricilor trec in fundal si nu se mai aud asa puternic!

Stefan Cantacuzino si sotia sa in Manastirea dintr-un lemn – sursa foto: Wikipedia

Pe 1 mai 1714, Stefan Cantacuzino intareste dreptul de proprietate pentru satul Badesti Manastirii Campulung (actuala Manastire Negru Voda din orasul Campulung). Acest document se afla in Arhivele Nationale, in colectia din fondul personal al lui Dumitru Bajan:

…sfintei Mănăstiri Câmpulung şi cuviosul egumen Teofan ca să stăpânească tot satul Bădeşti pre Râul Doamnei, şi cu rumânii, pentru ca a fost dat şi a fost închinat la sfânta mănăstire încă de mai înainte, vreame de răposatul Neculae Alexandru Voevod, feciorul răposatului, Basarab Voevod, nepotul Negrului Radu Vodă, ce le sunt trupurile lor ingropate la această sfântă mănăstire…”

D. Băjan, Documente de la Arhivele Statului, Bucureşti, 1908, p. 36- Actul lui Ştefan Cantacuzino din 1 mai 1714

In acest document este pomenita filiatia Negru Voda – Basarab cel Mare – Alexandru Nicolae Basarab.

Bineinteles, acest document, precum si altele pe care voievozii le-au emis pe parcursul anilor, au produs emotie si dezbatere, explicata de Laurentiu Radvan:

În 1747, din porunca lui Nicolae Mavrocordat, toate actele oraşului (Campulung,n.n) ce mai existau au fost strânse la un loc, fiind copiate pe un sul de câţiva metri numit Pânza oraşului Câmpulung (39 de documente). Primul act păstrat a fost emis de Mircea Ciobanul în 1559 şi conţine confirmarea unei scutiri de dări dată orăşenilor. Cele mai cuprinzătoare sunt însă confirmările din secolul XVII, în special cele date de Matei Basarab. Acestea menţionează nu numai prevederile privilegiului („obiceiul cel bătrân”, „aşezământul oraşului”), dar şi pe predecesorii care l-au dat sau confirmat: Radu Negru (1291/1292); Mircea cel Bătrân şi Mihail I (1391/1392), Vlad Dracul (1438/1439) şi Vladislav al II-lea (1451/1452); pentru fiecare act anii sunt daţi pe stil vechi. Toţi domnii de la Mircea inclusiv au existat, astfel că nu avem motive să ne îndoim de existenţa confirmărilor date de ei. Controverse a ridicat identificarea actului dat de Radu Negru. Anul 1291/1292 (6800 pe stil vechi) are legătură cu data întemeierii ţării din cronicile ţării. Letopiseţul Cantacuzinesc pune întemeierea sau „facerea oraşului” Câmpulung pe seama lui Radu Negru, în timp ce în Istoriile domnilor Ţării Româneşti, Negru Vodă doar s-ar fi aşezat pentru o vreme în acest oraş. Cei care pun sub semnul îndoielii existenţa reală a lui Negru Vodă cred că respectivul an a fost adăugat ulterior în privilegiu, pentru a fi pus în concordanţă cu tradiţia istorică.

În toate confirmările din sec. al XVII-lea sunt prezente câteva formule ce aşează începuturile oraşului în concordanţă cu cele ale ţării: „care este de la întemeierea ţării”; „de la întemeierea oraşului”; „pentru aşezământul oraşului”; „cum au fost mai dinainte vreme, tocmeala lor, după obiceiul cel bătrân, din zilele acelor bătrâni domni […]”. Sigiliul latin al oraşului Câmpulung arată că primii care au beneficiat de acest privilegiu au fost coloniştii saşi, pe care cronicile îi înregistrează ca venind împreună cu Negru Vodă. Chiar şi cu puţinele izvoare pe care le avem, credem că ipoteza acordării primului privilegiu de către acest domn stă în picioare.

Laurenţiu Rădvan – Oraşele din Ţările Româneşti în evul mediu, sfârşitul sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVI-lea

Alte documente emise de Matei Basarab in 1646, Mihnea III Radu in 1659, Gheorghe Ghica in 1660 , Grigore I Ghica in 1672, Gheorghe Duca in 1674, Serban Cantacuzino in 1681 amintesc de asemenea de Radu Negru Voda si documente emise de el.

Carte de mână a lui Matei Basarab, la 3 mai 1646:


„Cu mila lui Dumnezeu Creştinu, Mateiu Basarabu W. și Domn a totă Ţera Românească data’am Domnia mea această porunca a Domniei mele, oraşului Domniei mele, Campulungului, lui Stanu județulu cu 12 pîrgari, si preoțiloru orăsianiloru de la mare pînă la micu…… Pentru ca vezutu însumi Domnia mea multe cărţi bătrâne şi chrisoave vechi, tote făcute pentru această tocmire, precum şi mai susu este zisu: întaiu chrisovulu strămoşul Domniei mele alu reposatului Radu Negru Vodă cându au fostu cursului aniloru: 6800 (1292) şi chrisovulu lui Michail W. leat 6900 (1392) şi chrisovulu lui Vladu W. 6960 (1452) şi încă multe chrisoave, și multe cărți” ale tuturoru Domniloru…
… vezut’am Domnia mea biserica strămosiului Domniei mele, crestinului Radului Negru W. resipită și surpată, și mi-am adusu aminte către Dumnezeu ca sa un fie pomana Domniei lui întru in deșertu, ci iar’o înaltatu Domnia mea, și o am făcutu a doua oara din temelia ei, ca să fie Domniei mele și părințiloru Domniei mele, și moșiloru și strămoșiloru pomană în veci. “

Sursa – (”Magazin istoric pentru Dacia”, sub redacţia lui A.Treb. Laurianu şi Nicolae Bălcescu, Tomul V,Cu Tiparul Colegiului Naţional, Bucureşti, 1847).

Carte de mână a lui Mihnea III-lea Radu din anul 1659:


“Cu mila lui Dumnezeu Io Michail Radulu W. şi Domnu a toată ţera Românească, dat-am Domnia mea poruncă a Domniei Mele a oraşului câmpulungului : lui Andrei Judeţu, cu 12 Pârgari şi preoţiloru și tuturor orăşenilor de la micu până la mare, câţi sunt moşneni oraşului şi fecirilor luru câţi Dumnezeu le va dărui, ca să fie în pace găleată şi de slujbă domnească, şi de vama pârcalabiloru de oraşiuşi de vama pitarilor de la bâlciu Sf. Ilie Proorocu (…) pentru că am văzut Domnia mea multe chrisove betrâne şi vechi, tote făcute şi asezate oraşului: ântâiu chrisovul pre-luminatului şi blagocestivului şi de Christos iubitoriu răposatul Io Radu Negru Voievodu let. 6800 (1292) şi chrisovulu lui Michail W. cu let. 6900 (1392) şi crisovulu lui Vladului W. let. 6947 (1439) și chrisovul lui Vădislavu W. let.6960 (1452) și cartea reposatului Domnu părintele Domniei mele, Io Radulu W let.7123 (1615), și cartea reposatului Mateiu W. let 7144 (1636) și încă multe chrisoave (…)”
Sursa: (Magazin istoric pentru Dacia”, sub redacţia lui A.T Laurianu şi Nicolae Bălcescu, Tomul V,Cu Tiparul Colegiului Naţional, Bucureşti, 1847).

Carte de mână a lui Gheorghe Ghica, la 21 ianuarie 1660:

“Cu mila lui Dumnezeu Io Georgie Ghica W. și Domnu a totă Țera Românească, dat’am Domnia mea această poruncă a Domniei mele orașului Cîmpulungului: lui Andrea județulu ….. Pentru că a văzut Domnia mea multe chrisove betrâne şi vechi fecute totu de aşezamântul oraşului : întâiu chrisovul pre-luminatului şi blagocestivului şi de Christos iubitoriu răposatul Io Radu Negru Voievodu let. 6800 (1292) şi chrisovulu lui Michail W. cu let. 6900 (1392) şi crisovulu lui Vladului W. let. 6947 (1439) și chrisovul lui Vădislavu W. let.6960 (1452) și cartea Radului W.let.7123 (1615), și cartea reposatului Mateiu W. let 7144 (1636) și încă multe chrisoave…”

Sursa: (Magazin istoric pentru Dacia”, sub redacţia lui A.T Laurianu şi Nicolae Bălcescu, Tomul V,Cu Tiparul Colegiului Naţional, Bucureşti, 1847)

Carte de mână a lui Grigore I Ghica din anul 1672:

“Cu mila lui Dumnezeu Io Grigorie W. Domnu a totă Țera Românească, dat’am Domnia mea această poruncă a Domniei mele orașului Cîmpulungului: lui Andrea județulu… precum am vezut Domnia mea multe chrisove betrâne şi vechi făcute pe tocmeala orașului : întâiu chrisovul bunului şi de Christos iubitoriu reposatului creștinu Radulu Negru W. let. 6800 (1292) şi chrisovulu lui Michail W. let.6900 (1392) şi crisovulu lui Radului W. let. 6947 (1439) și chrisovul lui Vădislavu W. let.6960 (1452).”

Sursa : (Magazin istoric pentru Dacia”, sub redacţia lui A.T Laurianu şi Nicolae Bălcescu, Tomul V,Cu Tiparul Colegiului Naţional, Bucureşti, 1847)

Carte de mână a lui Gheorghe Duca din anul 1674:

“Cu mila lui Dumnezeu Io Duca W. Domnu a totă Țera Românească, dat’am Domnia mea această poruncă a Domniei mele orășeniloru câți sînt de la Campulungu, lui Andrea județulu… cumu am vezutu Domnia mea multe chrisove ale cinstițiloru Domni care au fostu inaintea noastră de această tocmeală a orașului : întâiu chrisovulu reposatului Negru W. let. 6800 (1292) şi chrisovulu lui Michail W. let.6900 (1392) şi crisovulu lui Radului W. let. 6947 (1439) și chrisovul lui Vădislavu W. let.6960. (1452)”

Sursa: (Magazin istoric pentru Dacia”, sub redacţia lui A.T Laurianu şi Nicolae Bălcescu, Tomul V,Cu Tiparul Colegiului Naţional, Bucureşti, 1847)

Mai multe informatii:

  1. Despre Dumitru Bajan – arhivelenationale.ro – pag. 40
  2. Laurenţiu Rădvan – Oraşele din Ţările Româneşti în evul mediu, sfârşitul sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVI-lea – academia.edu

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.