Constantin Cantacuzino despre Radu Negru Vodă

Fragment din Istorie Furata – Intemeierea Tarii Romanesti – Radu Negru Voda, intre legenda, adevar si mit. 

Poti cumpara editia de centenar din 2018 de aici: https://istorieveche.ro/magazin-online/radu-negru-voda-de-cornel-birsan-si-cristian-mosneanu/ 

Vezi cartile noi in magazinul online!

La baza acestui capitol stau scrisorile schimbate între Constantin Cantacuzino și contele italian Luigi Ferdinando Marsigli (1658 – 1730), publicate de către Nicolae Iorga în „Manuscripte din biblioteci străine relative la istoria românilor, Analele Academiei Române, Seria a II-a, Tomul XXI,1898-1899, Memoriile secțiunii Istorice, Institutul de arte grafice Carol Gobl, furnizor al Curții regale, București, 1900”. Conținutul scrisorilor, în limba italiană, sunt traduse pentru prima data în limbă română în prezenta lucrare.

Marsigli,  savant, om de știință și militar de profesie a fost autorul a două lucrări cu subiecte referitoare la istoria țărilor române: „Dunărea panonico-misiacă„ lucrare cu caracter geografic și „Starea Militară a Imperiului Otoman”.

Între anii 1690 și 1691 contele italian va vizita în repetate rânduri provinciile românești, sub auspicii diplomatice, fiind mesager de „taina” al Imperiului Austro-Ungar cu scopul de a schimba orientarea politică a  Domnitorului Constantin Brâncoveanu spre austrieci, în detrimentul turcilor și a rușilor.  

Cu această ocazie, Marsigli l-a cunoscut și pe stolnicul Constatin Cantacuzino, căruia îi va adresa în anul 1694, pe când  lucra la un “trattato istorico-naturale-geografico delle Dacie”, o scrisoare prin care solicita informații despre istoria românilor. În primul rând însă contele italian era interesant de persoana lui Negru Vodă și originea acestuia, despre care citise în analele lui Pietro Giacomo di Lucarri. Între cele două personalități vor urma un schimb de scrisori, spre lămurirea informațiilor solicitate de către Marsigli.

SCRISOAREA LUI L.F. MARSIGLI (fragmente de scrisoare)

“Dacă se consideră populația valahă un avanpost al coloniilor aduși de la Roma, transmuțati în Dacia, și aceștia, abandonați de imperiul lor și hărțuiți de barbarii cuceritori, au fost obligați să-și abandoneze casele pe care le aveau de la împărații lor mergând în locuri mai puțin plăcute ale provinciei și să se retragă în păduri și pe vârfurile munților carpatici ai Maramureșului și ale altora din Transilvania. Aceștia, crescând ca număr, au găsit sub conducătorii lor de-a lungul timpului, oportunități variate în alte țări fertile, instituind două noi principate: una a Valahiei și alta a Moldovei.

Pentru populația și principatului Valahiei, primul domnitor, se spune, a fost Negrul (în textul scrisorii, în partea dreaptă, s-a completat, de către cineva ulterior, numele domnului, Radulo, n.n), care a întemeiat în zona muntoasă a Valahiei, Câmpulungul și alte orașe puternice, cum se menționează pe pietrele de temelie a multor mânăstiri, fiind înmormântat în cea numită …(lipsește denumirea localității, dar în partea dreaptă a pagini scrisorii, s-a completat de către cineva ulterior, numele localității, Argeș, n.n).

Vă rugăm să ne transmiteți cele mai importante și concise informații despre acest Negrul, despre locul lui de naștere și evenimente, și un portet care este în toate mănăstirile lui.

Am dori să știm, dacă e adevărat, dacă întreaga Valahie de dincolo de Dâmbovița, a fost locuită de tătari, pe timpul domniei lui Negrul.

Dorim un catalog cu numele tuturor principilor, Voievozi ai Valahiei, de la Negrul, până la cei din timpurile noastre. …”

Constantin Cantacuzino îi va trimite mai multe date lui Marsigli: două liste, hronologii, a domnilor din Țara Românească și Moldova,  și o serie de informații privind lămuriri asupra provinciilor românești, a istoriei românilor și a limbii românești.

SCRISORILE LUI CONSTANTIN CANTACUZINO (fragmente de scrisori)

“Bineinteles că după cum știți,… cum se povestește în analele acestei provincii (nu știm la ce fel de documente sau cronici se referă C.Cantacuzino ?, n.n.), Radu Negru, primul domnitor care a fost în acest principat, cum regăsiți în catalog, numit Principe, venea din Transilvania, cu o anumită armată și nobili în această provincie, se zice, prin defileul în care curge răul Dâmbovița și primul său scaun care a fost întemeiat a fost Câmpulung și apoi Argeș, etc., unde a murit și a fost înmormântat.

El a construit și cetatea care este pe munte, în vecinătatea râului (Ialomița, n.n.) care trece prin Târgoviște, … în prezent în ruine, având numele în limba valahă de Cetatea Negrului Vodă.

Anul de naștere a acestui Negru, în analele Valahiei nu este menționată: dar el s-a născut în acea parte a Azagului (Hațegului, n.n.), de unde este și originea lui Giovanii Corvino Uniad (Iancu de Hunedoara, n.n.) , tatăl lui Matthia, regele Ungariei ( Matei Corvin, n.n.), …

Valahia care fusese locuită de Tătari în timpul lui Negru, ne spun aceste Anale (nu știm la ce fel de documente sau cronici se referă C.Cantacuzino ?, n.n.), cu precizare exactă ca dată (?, subl.n), chiar dacă nu există dovezi (ale stăpânirii tătare, n.n)…

Catalogo dei principi della Wallahia:

Il di cui principe fu nell’anno di Christo 1290: Radu Negrul; di questo nome, e nel principato, il primo.”  

Urmează lista domnitorilor Țării Românești, menționați de către C.Cantacuzino:

„Mihail I, Dan I, Alexandru I, Mircea I, Vlad I, Vladislav I, Radu II, Laiotă I, Țepeluș I, Ștefan I, Radu III, Mircea II, Vlad II, Nagul Bassaraba primul.

Notă: Questo e il vero Bassaraba, da dove viene l’origine e del presente regnante Prencipe. (Acesta este adevăratul Basarab, de unde se trage originea actualilor Principi!)

“N.B. Trebuie să știți, câte familii nobile se găsesc în prezent în această provincie și în Moldova, nici una nu este adevărată și curată valahă sau moldovenească, dacă se găsește vreuna, e josnică și aproape necunoscută; dar cele ce sunt astăzi nobiliare sunt toate provenite din Greci și din Bulgari.  

Din Greci, ca și nobilele familii Paleolog și Cantacuzini, care după ce a căzut imperiul grec în mâinile necredincioșilor, s-au răspândit în diverse regate și provincii. … 

Basarabii sunt nobilii proveniți din Împărații și Principii Bulgariei, care, surprinși de tirania otomană, la fel s-au răspândit prin diverse regiuni ale lumii și au venit și în aceste părți (Țara Românească, n.n.)

Se mai găsesc și alte familii nobiliare în această provincie din cei cu descendență Bulgară, ca și Craioveștii, și alții din care foarte puține mai sunt și acum, și dintre acestea au fost din alte familii nobiliare ca și Buzești, Calofirești și Fărcășani, etc. care au cumpărat cu prețul propriului lor sânge acele nobilități, care prin natura firii nu le aveau. Pe scurt, toate aceste familii, care sunt în prezent în acesta provincie sunt de origine locali sau din descendență grecească sau bulgară, fiind certe vechimea acestora de sute de ani.”

Constantin Cantacuzino își continuă lista domnitorilor Țării Românești, după adnotările făcute mai sus:

„Radu IV, Radu de la Afumati, Vladislav II, Radu VI, Moise I, Vlad III, Vintilă I, Radu VII, Paisie, Mircea III, Radu IX, Patrascu I, Petru I, Alexandru II, Vintilă II, Mihnea I, Radu X, Petru Cercel II, Mihnea II, Ștefan Surdul II, Alexandru III, Mihai II (Mihai Viteazul, n.n.), Șerban Bassarabă I, supranumit Radu, Radu cel Mare, Ștefan III, Alexandru Ilias  IV, Gavrilă I, Leon I, Matei Bassarabă I, Constantin Bassarabă, fiul lui Șerban primul Bassarabă, Mihnea III, Ghica I, Grigore I,  Radu Leon  XII, Antonie I, Duca I, Șerban Cantacuzeno Bassarabă II, Constantin Bassarabă II.”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.