Lună: septembrie 2020

Castelul Bran – scurt istoric

1211 – Cavalerii teutoni, „Ordo domus Sanctae Mariae Theutonicorum Hierosolimitanorum“, ordin religios catolic înfiinţat de cruciaţii germani în Palestina, la sfârsitul secolului al XII-lea, primesc de la regele Andrei al II-lea al Ungariei Țara Bârsei (Terra Borza ori Burzenland – un district denumit astfel după tribul cuman al burcilor). Darul urmărește stabilirea în regiune a teutonilor și apărarea graniței de sud-est a Transilvaniei de cumani și pecenegi.

Teutonii ridică o fortăreaţă la Bran (denumirea slavonă a cuvântului „poartă”); în 1226 ei sunt izgoniţi din regiune. Citeste mai mult

Egipt – 27 de sarcofage ingropate acum 2500 de ani au fost descoperite la Saqqara

27 de sarcofage ingropate acum 2500 de ani au fost descoperite de arheologi intr-o necropola egipteana antica.

Au fost descoperite in interiorul unei fantani descoperite recent la situl sacru de la Saqqara, la sud de capitala Cairo.

13 sarcofage au fost descoperite la inceputul lunii, iar inca 14 au urmat dupa acestea.

Descoperirea este considerata de catre experti una din cele mai mari de acest gen.

Imaginile oficiale arata sarcofage pictate colorat pe sicrie de lemn foarte bine pastrate, precum si alte artefacte mai mici. Citeste mai mult

Craioveștii, Constantin Cantacuzino și transformarea istoriei

Fragment din cartea „Radu Negru Voda – Intre legenda, mit si adevar”

Spre deosebire de Moldova în Țara Românească se pot identifica doar șase cronici care tratează istoria Munteniei de la “Descălecat” și până în a doua jumătate a secolului al XVII-lea:

  • Istoria Țării Rumânești. De când au descălecat preavoslavnicii creștini, atribuită de către istorici stolnicului Constantin Cantacuzino, dar și lui Stoica Ludescu, sluga credincioasă a familiei Cantacuzino, numită și Letopisețul Cantacuzinesc;
  • Istoriile Domnilor Țării Românești (1290-1688), scrisă de Radu Popescu, numită și Cronica Bălenilor, dar atribuită inițial de Nicolae Iorga lui Constantin Căpitan Filipescu;
  • Letopisețul Țării Rumânești din descălecătoare și de unde au venit românii de s-au așezat în Țara Românească, semnată de Tudosie Dascălul, manuscris găsit de St.Nicolaescu în biblioteca profesorului Grigorie G.Tocilescu;
  • Letopiseţul de la descălecarea cea dintâiu a românilor și așezarea lor în ţara Românească, atribuita lui Radu Greceanu, cronicădin păcate pierduta;
  • Letopiseţul ȚăriiRomânești (1292-1664) în versiunea arabă a lui Macarie Zaim;
  • Cronica de la Blaj a protosinghelului Naum Râmniceanu, scrisă de către Naum Râmniceanu pe baza unei cronici întocmite de Pârvu Cantacuzino.

Din păcate toate aceste cronici, sunt filtrate în decursul timpului, prin copieri și recopieri, procesul implicând tăierea unor pasaje sau cenzurarea altora. Practica obișnuită a cronicarilor este evidențierea rolului personal al familiilor conducătoare, strecurarea de elemente fictive ori senzaționale. O altă caracteristică este introducerea unor capitole cu tendințe moralizatoare și/sau de factură bisericească, care nu au legătură cu evenimentele istorice. Astfel încât, din păcate nu avem o imagine reală despre evenimentele petrecute în decursul timpului sau cursivitatea cronologiei domnitorilor Țării Românești. Citeste mai mult

Variațiuni istorice pe tema anului „Descalecatului Țării Românești”: 1080, 1185, 1215 sau 1241?

Fragment din cartea „Radu Negru Voda – Intre legenda, mit si adevar”

Anul „Descalecatului” Țării Românești, în concepția unor istorici și cronicari români dar și străini fluctuează, în funcție de evenimentele considerate de ei ca determinante, ori de informații preluate din scrieri alterate de patima vechimii lor.

Miron Costin, în virtutea demonstrării vechimii statului moldovenesc consideră că descălecatul lui Dragoș Vodă și cel a lui Negru Vodă s-a făcut în același an 1080. Citeste mai mult

Boierii Craiovesti (1475 – 1714)

Fragment din cartea Doamne si domnite, jupanite si amante ale domnitorilor romani – de Cornel Birsan

Voievodul Neagoe Basarab din familia Craiovestilor – sursa foto

Boierii Craiovesti  (1475 – 1714)

La sfarsitul secolului al XV-lea, in Tara Romaneasca avea sa inceapa cresterea puterii unei familii provenite din Strehaia, care va fi cunoscuta in istoria ulterioara sub numele de Craiovesti. Acestia vor schimba cursul istoriei si a domniilor prin impunerea ca si conducatorii ai Tarii Romanesti a numerosi reprezentanti ai familiei lor. Prin inrudirea lor cu familia Brancovenilor (familia sarba Branković ) si a familiei Cantacuzinilor, Craiovestii vor inlocuii treptat si elimina cele doua spite descendente din Radu Negru Voda si Basarab cel Mare, Draculestii si Danestii. Citeste mai mult

Documentar despre Vlad Tepes realizat de straini

De ceva vreme gasesc pe internet tot mai multe documentare despre istoria Romaniei, in special despre conflictele armate si contextul international ce a dus la acele conflicte, realizate de straini, de o calitate si un detaliu ireprosabil.

Acum ceva vreme va faceam cunoscute alte 2 documentare realizate de canalul de Youtube HistoryMarche, despre Vlad Tepes si Stefan cel Mare:

1. https://istorieveche.ro/2020/01/11/batalia-de-la-vaslui-10-ianuarie-1475/
2. https://istorieveche.ro/2020/01/12/ascensiunea-lui-vlad-tepes-mini-documentar-partea-i/
3. https://istorieveche.ro/2020/01/12/ascensiunea-lui-vlad-tepes-atacul-de-noapte-de-la-targoviste-partea-ii/ Citeste mai mult

CARTE AUDIO – Dacia Hiperboreana – de Vasile Lovinescu

In ultima perioada am studiat un pic mitologia si simbolistica romanilor, preluate si mostenite din vremuri imemoriale. Asa am dat peste cartea Dacia Hiperboreana, scrisa de Vasile Lovinescu.

Ce mi s-a parut interesant a fost faptul ca prezentul eseu nu a fost publicat initial in Romania. Apare in 1936-1967 in publicatia Etudes Professionnelles din Paris si ramane cunoscut doar apropiatilor scriitorului. Interesant este si pseudonimul cu care Lovinescu a publicat: Geticus. In 1984, un cercetator italian pe nume Claudio Mutti l-a gasit, prefatat si publicat. Citeste mai mult

Asezari dacice descoperite pe santierul autostrazii A0 – noua Centura Bucurestiului

Arheolog: Aici am intrat pe lotul 2 al viitoarei Autostrăzi 0 (centura Capitalei – n.red.). Suntem în drum spre situl 1, un sit identificat în urma unui diagnostic arheologic în luna august. Aici este tronsonul unde este liber pentru constructor să facă terasamentele, unde este excavatorul, acolo este situl de cercetare.

Sursa foto: Digi24

Pe primul lot în care au început lucrările au și apărut primele provocări. Descoperirile arheologilor au dus la oprirea construirii pentru câteva sute de metri pătrați vreme de aproape o lună. Citeste mai mult

Rhythonul traco-getic de la Poroina Mare (Romania) si rhythonul tracic de la Panaghyuriste (Bulgaria)

Aceste 2 artefacte antice au fost studiate de istoricul si arheologul roman Dumitru Berciu, care le-a datat la sfarsitul sec IV – inceputul sec III i.Hr.

Obiect de cult, folosit în cadrul ceremoniilor cu caracter religios, acest tip de vas de libaţie, în formă de corn cu o protomă zoomorfă la capătul inferior şi prevăzut cu o a doua deschidere pentru scurgerea lichidului, îşi are origini îndepărtate în lumea mediteraneană din mileniul al III-lea a. Chr., apoi în arta hitită din secolele XIV – XIII a. Chr. Mai târziu, rhytonul, foarte răspândit în lumea persană, şi frecvent întâlnit, încă din secolul al V-lea a. Chr. în toreutica greacă, a fost preluat în secolele IV-III a. Chr. şi în arta traco-getică. Rhytonul din argint, parţial aurit, de la Poroina Mare, judeţul Mehedinţi, a fost descoperit întâmplător şi a intrat în colecţia fostului Muzeu Naţional de Antichităţi în anul 1883. În anul 1917 a fost evacuat împreună cu restul tezaurului ţării în Rusia şi a fost restituit României de către U.R.S.S. în anul 1956, odată cu tezaurul de la Pietroasa şi alte obiecte cu valoare istorică şi arheologică. În prezent face parte din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României. Citeste mai mult

Despre cavaleri şi ordinele cavalero-iniţiatice din Dacia

Fragment din cartea „Ordinul Cavalerilor Basarabi” – autori Petre Buneci, Stefan Dumitrache, Bogdan Galculescu, Cristian Mosneanu

O teorie inedită şi bazată pe argumente ştiinţifice, ne spune că originea cavalerilor este pelasgă. Dar cine au fost aceşti pelasgi? Deşi se vorbeşte destul de puţin despre ei, au fost cei care au dat naştere primului mare imperiu al omenirii, iar mărturiile în acest sens sunt de netăgăduit. Lucrul acesta este recunoscut de faraonii egipteni şi chiar de izvoarele greceşti antice. Pelasgii au fost primii legiuitori ai lumii, iar conducătorii lor au fost euxemerizaţi ulterior, devenind zeităţi ale altor civilizaţii. Grecii recunosc că legile, o parte a Panteonului de zeităţi şi chiar multe obiceiuri sunt luate de la pelasgi. Aceştia aveau capitala sau centrul politic în zona spaţiului carpato-danubiano-pontic (identificat cu Hiperboreea), deoarece era zona cea mai fertilă şi mai propice pentru dezvoltare economică, culturală sau religioasă la fel cum s-a întâmplat şi cu civilizaţia construită pe cursul Nilului. Ei sunt identificaţi în unele scrieri cu enigmaticele popoare ale mărilor. În prezent grecii recunosc că fundamentele lor sunt făcute pe perceptele pelasge, popoarele balcanice cum ar fi albanezii şi-i revendică ca strămoşi direcţi. În ceea ce ne priveşte, avem dovezi clare că pelasgii sunt strămoşi ai dacilor, însă e greu de identificat dacă dacii reprezintă o transformare directă peste secole a pelasgilor sau s-au format prin contopirea unor triburi cu aceştia. Cert este că partea de mitologie, tradiţii, obiceiuri moştenite din vremuri imemoriale, în spaţiul ţării noastre sunt conservate cel mai bine din tot arealul cunoscut că s-au întins pelasgii. Acest lucru este de netăgăduit, iar argumente avem din mai multe surse care se întrepătrund cum ar fi arheologie, de simbolistică, tradiţii, obiceiuri populare, basme, mituri etc. Pelasgii erau cunoscuţi şi cu denumirea de hiperboreeni, iar o dovadă în plus a legăturii directe dintre daci şi pelasgi este dată chiar de poetul Ovidius, cel exilat la Constanţa, care făcând referire la cetele de daci războinici îi numea pe aceştia hiperboreeni. Citeste mai mult