Month: June 2020

Umbouri de scuturi de parada dacice

Cele două umbouri de scut din fier, piese extrem de rare și extrem de valoroase, au fost recuperate în de către autoritățile române în primăvara anului 2011, după repatriere intrând în colecția Muzeului Național de Istorie a României.

Sursa fotografii: http://www.capodopere2019.ro/umbo-de-scuturi-de-parad-dacice.html

Scutul nr 1 (cu reprezentare zimbru) – realizat dintr-o tablă de fier cu diametrul maxim actual de 42 cm prin prelucrare în tehnica au repoussé, sau mai curând prin batere la cald, având o grosime de 1-1,8 mm şi o înălţime maximă de 5 cm. şi o greutate de circa 1,5 kg. Pe toată circumferinţa exterioară este reprodusă o bandă gen şnur sau funie răsucită, în relief, lată de 5 mm, ce delimitează la exterior o margine plată (“borul”) a piesei, lată de 5 cm şi perforată în zona mediană cu 12 orificii rotunde, cu diametrul de 6,7-7,1-7,8-8,75 mm., uneori deformate din cauza vechimii şi a restaurării, situate la distanţe relativ egale între ele (8,95-10,11 cm din centrul orificiului). Această margine plată (bor) delimitează umboul propriu zis al scutului compus din trei registre, toate decorate:registrul nr. 1 (decor Eierstab) se compune din ove mici (1,5-0,93 cm) ce au partea rotunjită spre exterior iar partea dinspre interior este dreaptă, sprijinindu-se pe o bandă gen funie răsucită, în relief, lată de 5 mm. Ovele sunt înconjurate pe trei părţi de o linie ovală, paralelă, în relief. Între ove se află câte 2 linii paralele, în relief. Lungimea ovelor, pe o linie oblică, este de 1,87 cm. iar lăţimea unei ove este de 1,62 cm.Registrul 2, lat de 4,5 cm, este delimitat de două benzi gen funie răsucită, în relief, late de 5 mm. Funia exterioară este cea ce delimitează acest registru de cel anterior, iar funia interioară marchează delimitarea de registrul 3, medalion central. Cele două funii au înfăşurarea în acelaşi sens dinstre exterior stânga spre interior dreapta sus. Întreg registrul 2 este decorat cu două şiruri imbricate formate din câte 19 frunze triunghiulare cu nervură mediană şi cu marginile de asemenea marcate în relief. În planul secundar se văd doar vârfurile frunzelor triunghiulare, ce au şi ele nervurile mediane şi marginale. Frunzele stratului superior se văd integral; ele sunt tangente la bază, spre centrul scutului, iar spre exterior au vârfurile distanţate la 4,6-4,8 cm. Registrul 3 sau “medalionul central” are un diametru de 18,5 cm. Întreg spaţiul acestui medalion central este ocupat de decorul animal şi vegetal ce se descrie mai jos. În centru se află reprodus, în relief, un zimbru văzut în profil spre dreapta. Capul zimbrului, cu ureche, ochi, nas şi bot, de asemenea în profil, are coarnele văzute din faţă. Sub bărbie se afle o barbă triunghiulară cu vârful în jos. Corpul este decorat cu şiruri de linii scurte incizate, paralele, ce redau blana (părul). Pe picioare liniuţele sunt orientate dreapta sus – stânga jos, în conformitate cu conturul piciorului. Părul de pe coadă, ce atârnă în jos, este redat ca un sfredel. Picioarele sunt în mers, unul în faţa celuilalt – doar piciorul stâng din spate fiind îndoit. Picioarele de pe partea stângă sunt înspre înainte, iar cele de partea dreaptă sunt întinse spre înapoi. La picioarele din spate se observă o dublură a liniei de contur spre spate sub formă de adâncitură şi crestături. Copitele sunt despicate – mai vizibil la picioarele posterioare. În spatele şi deasupra zimbrului se dezvoltă o iederă lungă, ondulată, din care se separă alte trei ramuri terminate cu trei frunze de dimensiuni diferite ornate prin haşurare. O a patra ramură se termină cu un cârcel, în spirală. La coada taurului se află, foarte probabil, tulpina vrejului, reprezentată tot ca un sfredel, ea fiind paralelă cu coada. O altă ramură, tot cu trei frunze, porneşte din faţa piciorului stâng anterior, ondulându-se prin spaţiul de sub şi din faţa botului animalului, terminându-se în dreptul coarnelor. După prima curbă, sub botul animalului, atârnă o frunză de iederă ornată cu linii adâncite, haşurate. Zona din dreptul frunţii animalului este prost conservată – rugină şi porţiuni lipsă. Zimbrul calcă pe o plantă cu trei tulpine înflorate – florile de pe tulpinele exterioare, amplasate între picioarele din spate sau sub proiecţia în jos a picioarelor din faţă, fiind redate printr-o eflorescenţă de câte 6 puncte în jurul unui punct central (pistil), iar tulpina centrală, sub burta zimbrului, are o eflorescenţă de 6 petale ovale. Tijele sunt spiralate şi au câte o ramură fără floare. Toate cele trei tulpini pleacă dintr-o tufă reliefată şi ornată cu striuri verticale. Pe spatele piesei, pe margine se observă o şanţuire ce reprezintă negativul marginei reliefate de pe exterior. La fel funiile ce separau registrele 1, 2 şi 3 apar sub forma unor şanţuiri. Se observă, de asemenea adânciturile (negativul) întregului decor. Relieful (înălţimea) elementelor decorative măsurate de la baza de fixare a “borului” plat: Umărul zimbrului : + 4,62 cm. Adâncimea şnurului sau funiei ce separă registrul 2 de 3 : + 2,79 cm. Adâncimea şnurului sau funiei ce separă registrul 1 de 2 : + 1,77 cm. Adâncimea fondului registrului 3, în câmp deasupra animalului : + 2,87 cm. Citeste mai mult

DOCUMENTAR: 545 de ani de la prima menţiune documentară a Craiovei

Prima menţiune documentară a Craiovei datează de la 1 iunie 1475.

Pe teritoriul actualului municipiu Craiova este atestată locuirea neîntreruptă încă din neolitic, după cum indică lucrarea “Enciclopedia geografică a României”, autor Dan Ghinea (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002). Au fost identificate astfel, în perimetrul actualului oraş, vestigii neolitice (între care se remarcă ceramica pictată policrom), precum şi urmele unei aşezări datând din perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului aparţinând culturii Coţofeni (2.500-1.800 î.Hr.).

În acelaşi areal au fost descoperite urmele unei importante aşezări geto-dacice datând din secolul al IV-lea î.Hr. numită Pelendava. La marginea oraşului, pe terasa Jiului, au fost descoperite urmele unei aşezări civile romane şi ale unui castru roman din secolele II-III, plasate pe drumul roman ce venea de la Drobeta la Romula.

Originea numelui actual al oraşului este subiectul multor controverse şi pluteşte în legendă, se arată pe site-ul https://www.primariacraiova.ro. Singurul lucru care se poate spune cu certitudine este că numele vine de la slavonescul “kralj” (rege, crai), mai indică acelaşi site.

La sfârşitul secolului al XV-lea, Craiova era un târg, întins pe moşia puternicilor boieri Craioveşti, moşie de la care provine şi numele oraşului, potrivit https://www.primariacraiova.ro. Citeste mai mult