Biblioteca Secretă a Vaticanului nu mai e secretă

Începând cu 28 octombrie 2019, Papa Francisc a decis schimbarea numelui Arhivei Secrete a Vaticanului în Arhiva Apostolică a Vaticanului. Mai jos redăm un fragment din această scrisoare:

Sursa foto

The term Secretum, which has become the institution’s proper name and which has prevailed in recent centuries, was justified because it indicated that the new Archive, created at the behest of my predecessor Paul V around 1610-1612, was none other than the Pope’s private, separate, reserved archive. This is how all the Popes always intended to define it, and this is how scholars still define it today, without any difficulty. This definition, moreover, was widespread, with similar meaning, in the courts of kings and princes, whose archives were defined indeed as secret.

As long as there was still an awareness of the close link between the Latin language and the languages that derive from it, there was no need to explain or even justify this title of Archivum Secretum. With the progressive semantic changes that have however occurred in modern languages and in the cultures and social sensibilities of different nations, to a greater or lesser extent, the term Secretum in relation to the Vatican Archive began to be misunderstood, to be coloured with ambiguous, even negative nuances. Having lost the true meaning of the term secretum and instinctively associating its value with the concept expressed by the modern word “secret”, in some areas and environments, even those of a certain cultural importance, this term has taken on the prejudicial meaning of secret, as in not to be revealed and reserved for a few.

In traducere:

Termenul latin Secretum, care a devenit numele propriu al instituției și care a prevalat în secolele anterioare, a fost justificat de faptul că noua Arhivă, creată la dorința predecesorului meu Paul al V-lea în jurul anilor 1610-1612, conținea arhiva personală, separată și rezervată doar Papei. Acesta este modul în care Papii au definit mereu această arhivă, precum și modul în care cercetătorii încă o definesc astăzi, fără mare dificultate. Această definiție a fost extinsă cu același înțeles și la curțile regilor și prinților, ale căror arhive erau definite într-adevăr ca fiind secrete.

Atâta timp cât s-a știut de legătura dintre limba latină și limbile care derivă din ea, nu a fost nevoie de explicarea sau justificarea titlului Archivum Secretum. Odată cu schimbarea semantică din diferitele limbi și culturi moderne precum și sensibilitățile sociale ale diferitelor națiuni, termenul Secretum a fost mai mult sau mai puțin neînțeles atunci când a fost pus lângă Arhiva Vaticanului, fiind colorat cu nuanțe ambigue și pe alocuri negative. După ce a s-a pierdut înțelesul inițial al termenului secretum și asociindu-i instinctiv valoarea cu conceptul exprimat de cuvântul modern „secret”, în anumite medii, chiar și în cele de importanță culturală, acest termen a prejudiciat imaginea arhivei, dându-i înțelesul că aceasta trebuie ținută ascunsă sau că este rezervată unui grup restrâns de oameni.

De menționat faptul că Arhiva Apostolică a Vaticanului este deschisă oricărui cercetător dorește să o consulte, gratis. Singurele cerințe sunt completarea unui formular online în care să transmită diploma de la o universitate acreditată și un document de identitate, precum și detalii despre ce documente vrea să studieze și timpul de studiu (nu mai lung de 3 luni consecutive).

Acest formular se găsește aici:
http://asv.vatican.va/content/archiviosegretovaticano/en/consultazione/admission-request.html

De asemenea, tot prin Internet, pot fi cerute fotografii ale documentelor. De asemenea, pot fi cerute fotografii de la personalul bibliotecii în timpul studiului.
Detalii aici:
http://asv.vatican.va/content/archiviosegretovaticano/en/consultazione/fotoriproduzioni.html

În concluzie, Vaticanul nu ține ascunse documente. Arhiva aparține de fapt Papei și doar Papa poate decide accesul la anumite documente, dacă acestea au cel puțin 75 de ani. În momentul de față, pot fi studiate toate documentele și cărțile publicate până în 1939 inclusiv. Conform informațiilor de pe website-ul oficial al bibliotecii, există 85 de kilometri de a rafturi într-un loc numit „Buncărul”: un seif pe 2 etaje aflat sub Cortille della Pigna de sub Muzeele Vaticanului. Sunt 600 de fonduri de arhivă care se întind pe 12 secole (sec 8 – sec 20).
Detalii aici:
http://asv.vatican.va/content/archiviosegretovaticano/en/l_archivio.html

Pe 2 martie 2020, Papa Francisc o să facă publice documentele din timpul pontificatului lui Pius al XII-lea (1939 – 1958). 
Detalii aici:
http://asv.vatican.va/content/archiviosegretovaticano/en/news/news/pontificate-Pio-XII.html

Trebuie doar să existe cercetători să le cerceteze. Nu costă nimic. Doar timp de studiu.

Surse:
1. https://www.theguardian.com/world/2019/oct/28/vatican-secret-archives-no-longer-officially-secret-renaming-pope-francis
2. http://asv.vatican.va/content/archiviosegretovaticano/en/news/news/Motu-Proprio-AAV.html
3. https://www.dw.com/en/pope-francis-vaticans-archives-will-no-longer-be-secret/a-51020958
4. http://asv.vatican.va/content/archiviosegretovaticano/en/news/news/pontificate-Pio-XII.html
5. http://asv.vatican.va/content/archiviosegretovaticano/en/consultazione/accesso-e-consultazione.html
6. http://asv.vatican.va/content/archiviosegretovaticano/en/l_archivio.html