Fragment din lucrarea “Istorie Uitată, Ţara Românească în perioada 1500-1600” (lucrare în pregătire), autori: Adrian Anghel, Cristian Moşneanu, Cornel Bîrsan
Petru Dimitrie Cercel, ”frumosul ce fermeca lumea cu darul cuvântului” după cum afirmă Alexandru Vlahuţă, este descendent, pe linie paternă, al dinastiei Basarabilor fiind fiul legitim al lui Pătraṣcu cel Bun şi frate vitreg cu Mihai Viteazul iar pe linie maternă se trage din marea familie de boieri Slătioara, mama lui numindu-se Voica.
(…)
După ce stă câteva luni la Genova, Petru Dimitrie Cercel merge la Roma unde poposește timp de opt luni. Aici este primit de către papa Grigore al XIII-lea ce îi dă şi o recomandare pentru regel Franţei şi tot aici ȋṣi face relaţii printre cardinalii. Ȋn schimbul ajutorului acordat Petru face promisiuni de trecere la catolicism. Sosește în Franţa ȋn ianuarie 1579 fiind foarte bine primit de către Henric al III-lea și regina mamă Caterina de Medicis. Rămâne la curtea regală timp de un an ṣi cinci luni (după Nicolaie Iorga doi ani ȋntregi) având traiul asigurat de către rege ṣi este tratat ca unul de-al curţii. “De la Paris, Petru Cercel poartă o intensă corespondenţă cu oricine îl poate ajuta pe lângă sultan în vederea acordării domniei. Scrie dogelui veneţian, cardinalilor şi ducilor italieni, regelui Spaniei Filip II, trimite pe De Saint Bonnet la Londra pentru atragerea reginei Elisabeta, cu al cărei ambasador la Paris era în strânse relaţii, determină pe Henric III şi pe Caterina de Medicis, interesaţi de existenţa unei Ţări Româneşti supuse influenţei franceze, în apropierea Poloniei, la a cărei coroană regele Franţei nu renunţase, să intervină în folosul său la Veneţia şi Constantinopol etc.” (Constantin Rezachevici, Cronologia critică a Domnilor din Ţara Românească ṣi Moldova, 1384-1881, Editura Enciclopedica Bucreṣti, 2001, p.285).
În primăvara anului 1580 îi scris lui John Wolley, membru al parlamentului britanic. Scrisoarea poartă un sigiliu cu ȋnscripţie românească (prima de acest fel ce se cunoaște) și este posibil chiar să fi întreprins o călătorie la Londra (I. Chiper, Cel mai vechi sigiliu cu legenda în limba română. în „MI”, XII ,1980, nr. 2).
Între aprilie 1579 și septembrie 1580, regele Franţei şi mama sa exercită un adevărat “bombardament” diplomatic asupra cercurilor conducătoare turceşti prin scrisori şi prin ambasadorul francez la Poartă(de Germigny). Oportunitatea apare când moare marele vizir Mehmet Sokollu (11 octombrie 1579) ce era potrivnic lui Petru și avea o mare influenţă pe lângă padiṣahul semilunei. Astfel că, la data de 15 iulie 1580, prin intermediul regelui Franţei Sultanul ȋl ȋnṣtiinţează pe Cercel căȋl aṣteaptă la Constantinopol. “Ȋnarmat cu un număr impresionant de scrisori de recomandare din partea regelui Franţei şi a reginei mamă către conducătorii locurilor pe unde trebuia să treacăşi către autorităţile otomane, în frunte cu Petru Cercel, însoţit de Berthier, secretarul ambasadei franceze la Poartă, care i-a fost ataşat până în Ţara Românească, a părăsit la 6 februarie 1581 Parisul, după doi ani de şedere la curtea Franţei. Trecând, în jurul datei de 18 februarie, pe la curtea ducelui de Savoia de Ia Torino, apoi pe la la 3 martie ajunge la Veneţia” (Constantin Rezachevici, Cronologia critică a Domnilor din Ţara Românească ṣi Moldova, 1384-1881, Editura Enciclopedica Bucreṣti, 2001, p.288).
În Veneţia este primit cu mare fast, organizândui-se o somptuoasă ceremonie de primire. Principele român, în timpul ceremoniei, stă lângă Dogele Veneţiei exact ȋn mijlocul adunării de “seniori” și rostește un discurs pompos în limba italiană. (“Ceremonie fatte nella venuta in questa cited per passazo del Principe della Gran Valleechia MDLXXXI adi XII wino”. Ceremoni făcute la venirea ȋn acest oraṣ a Marelui Principe al Valahiei – 1581, 12 Martie”).
“Principele român este introdus în Eccelentisimul Colegiti la 7 ale aceleaṣi lună, însoţit de ambasadorul Franţei și de un secretar, a nume Bertier, trimis de Regele Francid Enric III și Regina muma Caterina de Medicis ca să-l asiste să explice mai bine Serenisimei Signorii ce urmărește Principele român, de a fi ajutat de Veneția ca se fie pus pe tronul Valahiei. Piesa aminteṣte de scrisorile lul Enric III și Caterin de Medicis trimise Republicii ȋn favoarea Principelui, de interventia nunţiului Papal ṣi de Grigoriu XIII, de expunerea pe larg a celor zise în această afacere precum și de deliberarea Senatului, în urma câruia se pune la dispoziţia Principelui o galenă, ca să fie condus la Ragusi precum și 1000 de talere. În tot timpul ceremoniei, Principele român stă la stânga dogelui ṣi, atât la intrarea cât și la ieṣirea lui, Dogele se ridică în picioare ṣi salută fără însă să-ṣi scoată de pe cap cornul său ducal.” (C. Esarcu, Documente descoperite ȋn arhivele Veneţiei, Ceremoniali della Serenissima Republica di Venezia.”)
Având ȋn vedere că importanţa acestor scrisori pentru istoriografia noastră, vom reda ȋn continuare conţinutul lor integral:
Scrisoarea lui Henric al III-lea:
„Dragi şi distinși prieteni aliați și confederați,
Prinţul Marii Valahii, Petru Dimitrie, dragul nostru văr şi scump prieten, a plecat de la Curtea noastră pentru a ajunge la poarta Marelui Domn (Sultan) sub paza şi protecţia noastră, în condiţii de siguranţă pe care Domnul (Alteţa sa) i le-a acordat la rugămintea şi recomandarea noastră de a merge la Poartă pentru a fi reinstaurat şi restabilit în drepturile Ţarii Româneşti; noi l-am însărcinat pe secretarul Berthier de a-l însoţi în calatoria sa pentru ca apoi să ne aducă la cunoştinţă detaliile succesului acestei cauze.
Am fost deosebit de încântat de faptul că am avut plăcerea de a primi promisiunea făcută de Le Grand Seigneur (Marele Domn), cu atât mai mult cu cât aceasta este un lucru sfant, bun şi indicat în general tuturor Prinţilor şi pe deplin demni de compatimire pentru a-i ajuta moral pe Prinţii indureraţi, pustiiţi şi deposedaţi de ţara lor, noi ne-am angajat (obligat) să înfăptuim această cauză folosindu-ne de întreaga noastră putere, influenţa şi autoritate şi mijloacele noastre.
Am vrut să constitui prezenta în favoarea sa, în scopul de a vă ruga, aşa cum o facem cu afecţiune, şi având în vedere nenorocirea sa şi în speranța că în curând, cu ajutorul lui Dumnezeu, se vor sfârşi problemele lui, cu bunăvoinţa de a-l ajuta şi susţine cu generozitatea (mărinimia) dumneavoastră specifică şi cu toate lucrurile pe care le consideraţi utile pentru a înlesni şi grăbi realizarea expediţiei (călătoriei) sale. Astfel, îi veţi demonstra compasiunea şi prietenia pe care i-o purtaţi.
Vă pot asigura că, pe lângă faptul că este un lucru frumos faţă de Dumnezeu şi întreaga Creştinătate şi în special faţă de noi (mine), este un lucru pentru care vă voi râmâne pentru totdeauna recunoscător pentru că avem o mare dorinţa de a-l apăra şi de a-l ajuta până la întoarcerea lui pe tron (înscăunare). Va fi cea mai plăcută veste pe care o putem (pot) aştepta, aşa cum vă va putea să v-o confirme şi Seigneur du Ferrier şi totodată secretarul Berthier, căruia va rog să îi acordaţi aceeaşi încredere ca mie.
Dragi, distinşi mari prieteni, aliaţi si confederaţi, mă rog lui Dumnezeu, să vă aibă în pază.
Scrisa la Blois, 06.01.1581 (a 6-a zi din ianuarie 1581)
Henri „.
Scrisoarea Caterinei de Medici:
“Scumpi şi Distinş prieteni aliaţi şi confederaţi,
Regele, Domnul nostru drag şi fiu, vă scrie în favoarea şi recomandarea Prințului Marii Valahii, Petre Dumitru, dragul nostru văr, care pleacă acum la poarta Marelui Domn (Sultan) sub protecţia Coroanei în condiţii de siguranţă pe care Alteţa sa i le-a acordat la rugămintea şi cererea Regelui, scumpul nostru Domn şi fiu, pentru a fi instaurat din nou în Valahia, şi i-a încredinţat secretarului Berthier misiunea de a-l însoţi în călătoria sa pentru a-l ajuta în această cauză. Ceea ce am dorit să adaug la prezenta, ca urmare a marii dorinţe pe care o avem de a-l ajuta pe Print până la redobândirea drepturilor sale depline, a vă ruga cu afecţiunea cu care sunteţi obişnuit de atâta timp, a ne satisface doleanţa de a propune în favoarea noastră acest Prinţ, beneficiind astfel de generozitatea dumneavoastră caracteristică şi de toate lucrurile pe care le consideraţi utile pentru a înlesni călătoria sa.
Astfel, veţi înfăptui un lucru foarte frumos în faţa lui Dumnezeu şi a întregii Creştinătăți, având milă de nenorocirile care ar putea să i se întâmple. De asemenea, vom simţi o mare bucurie şi satisfacţie şi vă vom fi pentru totdeauna recunoscători, ceea ce vă vom arăta (demonstra) cu fiecare ocazie, cât şi pentru cei pentru care ne cereţi.
De asemenea, şi Seigneur du Ferrier, consilierul şi Ambasadorul Regelui, Domnul nostru drag şi fiu, care locuieşte aproape de dumneavoastră, vă va garanta mai în amănunt, şi în mod similar şi secretarul Berthier, în care vă rog să aveţi încredere aşa cum aveţi în mine.
Scumpi prieteni şi mari aliaţi şi confederaţi, mă rog Domnului să vă aiba în pază.
Scrisă la Chenonceaux, în 6-a zi a lunii ianuarie .”
(…)
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris