Fragment din Istorie Pierdută – Cronică Românească de Istorie Veche (lucrare în pregătire). Autori: Cornel Bîrsan, Adrian Anghel şi Cristian Moşneanu
Nu trebuie să ne mirăm că ochii lacomi ai turcilor erau aţintiţi către Ţara Românească deoarece exista belṣug ȋn toate ramurile de producţie. Ȋn anii buni “grâul dă plugarului de 25-30 de ori semânătura”. Dealurile erau pline de vii ce produc struguri din care se fac vinuri albe ṣi roṣii iar un butoi de vin de patru vedre se cumpăra cu 3-4 scuzi. De asemenea, pădurile Ţării Româneṣti erau pline de animale sălbatice: iepuri, căprioare, cerbi, mistreţi, vulpi, lupi, urṣi, potârnichi, fazani, gâṣte ṣi raţe sălbatice, prepeliţe ṣi sturzi (conform Franco Sivori, la o singură vânătoare s-au prins 270 de iepuri, 10-12 lupi, 60 de vulpi). Dunărea dădea peṣti de mărimi neobiṣnuite chiar ṣi pentru acea vreme, mai ales cegă ṣi morun din care se scoteau icre ce se găseau pe mesele boierilor munteni ṣi nu numai. După ce se topeau zăpezile, râurile (incusiv Dunărea) ieṣeau din matcă iar la retragere lăsau pe ţărm o cantitate enormă de peṣte (moruni , crapi etc) iar cei care ajungeau a avea 80 de livre (aproximativ 38 de kg) se tăiau pe lungime, se sărau, se uscau la fum, fiind consideraţi adevărate delicatese ȋncât erau foarte apreciaţi si la Constantinopol. Citeste mai mult
