Străin și făr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliță l-arunce,
Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să amuțe cânii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în față,
Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci viață!
Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc
Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc.
Să cer a tale daruri, genunchi și frunte nu plec,
Spre ură și blestemuri aș vrea să te înduplec,
Să simt că de suflarea-ți suflarea mea se curmă
Și-n stingerea eternă dispar fără de urmă!Mihai Eminescu – Rugăciunea unui dac
Citeşti în 10 minute!
Despre Decebal se pot spune desigur multe lucruri, însă acest articol are ca principal scop reîmprospătarea amintirii în ceea ce privește faptele sale din timpul războaielor cu romanii din 101-102 și 105-106.
După ce zăbovi un timp la Roma, Traian porni cu oaste împotriva dacilor. Cugeta la cele savârşite de aceştia şi era copleşit când se gîndea la sumele de bani pe care romanii trebuiau să le plătească în fiecare an. Vedea apoi că puterea şi îngâmfarea dacilor sporesc necontenit.
Când află de expediţia lui, Decebal fu cuprins de spaimă, căci înţelegea bine că mai înainte biruise nu pe romani, ci pe Domiţian, iar de data aceasta va trebui să lupte cu romanii şi cu împăratul Traian.
Dio Cassius – Istoria Romană
Deși se spune că Decebal a fost înfricoșat după ce a aflat de intenția lui Traian de a invada Dacia, regele dac nu a dat înapoi. Asemănător scenei din Scrisoarea III, când Mircea îi spune lui Baiazid să plece, aliații lui Decebal, burii, merg cu un mesaj la Traian:
Când Traian a pornit împotriva dacilor şi se apropia de Tapae, locul unde barbarii îşi aveau tabăra, i se aduse o ciupercă mare, pe care era scris cu litere latine că atât ceilalţi aliaţi, cât şi burii, sfătuiesc pe Traian să se întoarcă şi să facă pace.
Dio Cassius – Istoria Romană
Traian nu ia în seamă acest mesaj, iar după bătălia de la Tapae, încheiată nedecis, după ce Decebal a cerut pace și după ce Traian și-a retras trupele spre Dunăre, la Roma încep serbările care consemnează așa zisa victorie a romanilor:
Traian îşi sărbători triumful şi fu numit «Dacicul». Dădu lupte de gladiatori în teatru (căci îi făceau plăcere) şi readuse pe scenă actori de pantomimă (era îndrăgostit de unul dintre aceştia, Pylades); deşi iubea faptele de arme, nu se îngrijea mai puţin de celelalte şi de împărţirea dreptăţii.
Dio Cassius – Istoria Romană
Decebal nu a sărbătorit, ci în schimb a deschis un front nou în Dobrogea și Bărăgan. Aliat cu burii și roxolanii lui Sausages trec în iarna dintre 101-102 în Moesia Inferior și atacă garnizoanele și fortificațiile militare, pe care le cucerește. Traian intervine pe calea apei, respectiv pe Dunăre, și reușește să îi respingă. În urmărirea lor, romanii pătrund în Dobrogea și îi înving pe daci la Adamclisi din cauza trădării aliaților, căci așa cum spune Dio Cassius, „mulți daci trecuseră de partea lui Traian”. În continuare, Decebal încearcă să îl elimine pe Traian în alt mod:
Prin forţă, Decebal n-a izbutit. Dar era cât pe ce să-l ucidă pe Traian prin vicleşug, întinzându-i o cursă. Trimise în Moesia câţiva dezertori, ca să încerce să-l omoare, întrucât se putea ajunge uşor la el. Atunci, din cauza nevoilor războiului, primea fără excepţie pe oricine voia să-i vorbească. Oamenii aceia nu au putut însă să-şi aducă la îndeplinire planul, fiindcă unul din ei a fost bănuit şi prins. Supus la cazne, a dat în vileag întreaga urzeală.
Dio Cassius – Istoria Romană
În anul 102, după ce sora lui Decebal a fost luată ostatică de către generalul Manius Laberius Maximus și pentru că romanii se apropiau din ce în ce mai mult de Sarmisegetusa, regele dac este nevoit să ceară pace. Este și momentul când cei doi conducători se întâlnesc pentru prima dată față în față. Deși Dio Cassius spune că Decebal „merse la Traian, căzu la pământ spre a i se închina” pe columnă el este reprezentat cât se poate de demn (în scena a 25-a). Din nou, același fast la Roma, iarăși multe serbări de partea romanilor, Traian este din nou numit Dacicus și de asemenea emite monedă pe care era reprezentat împăratul și la picioarele lui Dacia, în genunchi, oferindu-i un scut. De cealaltă parte, Decebal a fost nevoit să cedeze mașinile de război, o mare parte din arme, precum și teritorii din regatul lui. În plus, era obligat să nu își mai facă aliați.
Evident, Decebal nu s-a ținut de cuvânt, ci a început pregătirile pentru un nou război. Deși a primit ultimatum de la romani să înceteze pregătirile, Decebal în schimb atacă garnizoanele instalate pe teritoriile cedate în primul război, pentru a mai câștiga timp de pregătiri. Traian, pe de altă parte, construiește podul de la Drobeta și își instalează legiunile de-a lungul Dunării încă din primăvara anului 105. În anul următor, 106, Traian invadează din nou Dacia, împartindu-și legiunile în 5 armate, dintre care 4 vor ataca pe cursul văilor Cerna, Timiș, Bistra și Jiu, iar a 5-a de la Isaccea pe valea Siretului. Deși resping atacurile extrem de puternice ale romanilor, dacii pierd rând pe rând toate așezările și cetățile. În final, moartea lui Decebal este consemnată tot datorită trădării, respectiv de roxolani și bastarni care se supun romanilor.
Când a văzut Decebal că scaunul lui de domnie şi toată ţara sunt în mâinile duşmanului şi că el însuşi este în primejdie să fie luat prizonier, îşi curmă zilele. Capul său fu dus la Roma.
Dio Cassius – Istoria Romană
Surse:
- Cornel Bîrsan – Istorie furată – Cronică românească de istorie veche, editura Karuna, Bistrița, 2013
- Dio Cassius – Istoria romană, 15.01.2014
Poți să ne susții cumpărând cărți de la Carturesti, Litera, Librex, Libris, Cartepedia, Librarie.net, Okian.ro, Compania de Librării București, Anticariat-Unu sau Anticexlibris folosind linkurile de mai jos:
- Carturesti
- Litera
- Librex
- Libris
- Cartepedia
- Okian.ro
- Librarie.net
- Compania de Librarii Bucuresti
- Anticexlibris