Category Archives: Uncategorized

Lansare de Carte – “Doamne şi Domniţe, Jupâniţe şi Amante ale Domnitorilor Români” de Cornel Bîrsan

Lansare de Carte – “Doamne şi Domniţe, Jupâniţe şi Amante ale Domnitorilor Români” de Cornel Bîrsan

     

Duminică, 28 mai, orele 13:00, în cadrul Salonul internaţional de carte Bookfest, sub egida editurii Librex, va avea loc lansarea lucrării “Doamne şi Domniţe, Jupâniţe şi Amante ale Domnitorilor Români” a istoricului şi cercetătorului Cornel Bîrsan.

Cartea este prefaţată de  :

 –         Nick de TEODOREANU- Despre Femeie (Cuvânt)

 –       Istoricul şi scriitorul  Cristian Moşneanu-    Cuvântare pentru “doamnele si domnițele” din istoria românilor !

Citeste mai mult

Istoricul si scriitorul Cristian Mosneanu, isi lanseaza lucrarea “Petru Dimitrie Cercel – Gentilomul valah care a fermecat Europa”

Istoricul si scriitorul Cristian Mosneanu, isi lanseaza lucrarea “Petru Dimitrie Cercel – Gentilomul valah care a fermecat Europa”

 

            Duminică, 28 mai, orele 13.00 în cadrul “Salonului internaţional de carte Bookfest” din incinta Romexpo, Pavilion 4, sub egida editurii Librex, va avea loc lansarea lucrării “Petru Dimitrie Cercel”- Gentilomul valah care a fermecat Europa” a istoricului şi scriitorului Cristian Moşneanu. Lucrarea este prefaţată de istoricul Cornel Bîrsan și de scriitorul și istoricul Vasile Lupaşc Sfinteş.

       Invitaţi special la acest eveniment

– Leonard Velcescu – istoric de artă și arheolog. Doctor în istoria artei și arheologie, Sorbonna și École Pratiques des Hautes Études (Paris), laureat al premiului Eudoxiu Hurmuzachi al Academiei Române, pentru cartea “Les Daces dans la sculpture romaine”.

Citeste mai mult

Ideea Unirii Principatelor Române sub numele de Dacia

Ideea Unirii Principatelor Române sub numele de Dacia

Era un deziderat mai vechi, începând de la Petru Rareş, domnitor al Moldovei şi Sigismund Báthory, principe al Transilvaniei, înfăptuită de Mihai Viteazul si pe urmă dorită de principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen. Domnitorul Ţării Româneşti, Radu Serban, în anul 1603, care avea toată posibilitatea militară de a uni Muntenia cu Transilvania, a renunţat în ultimul moment, temâdu-se de interventia austriecilor şi a turcilor.


Ideea de Unire a Principatelor a fost reformulată între anii 1837-1838 de către Ion Câmpineanu (n. 1798 – d. iunie 1863), fiul Luxandrei şi al boierului Scarlat Câmpineanu.
Ion Câmpineanu, ofiţer în miliţia naţională formată de către Alexandru Dimitrie Ghica, cu grad de maior, decorat cu „Sfântul Vladimir” de generalul Pavel Kiseleff, a înfiinţat “Partida Naţională”. Ion Câmpineanu, în anul 1838, a redactat „Actul de unire şi independenţă” prin care se solicita înlăturarea suzeranităţii otomane şi a protectoratului ţarist şi unirea Principatelor într-un regat al Daciei. Documentul a fost prezentat Adunării Obşteşti a Ţării Româneşti cu prilejul discutării articolului adiţional la Regulamentul Organic, în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu.
Urmare acestui fapt, Ion Câmpineanu, a fost întemniţat timp de trei ani la Mărgineni, apoi la Plumbuita.
În schimb, ideile şi dezideratul lui Câmpineanu au devenit ideea de bază a revoluţionarilor de la 1848 şi ulterior a unioniştilor dintre anii 1857-1859 !

Citeste mai mult

Mai aproape de cetatile dacilor din estul Transilvaniei – documentar

Mai aproape de cetatile dacilor din estul Transilvaniei – documentar

Mai jos puteti urmari un scurt documentar despre cetatile dacilor din estul Transilvaniei. Printre ele, Cetatea dacilor din Valea Zanelor si Cetatea de la Racos – Tipia Ormenisului. Despre acestea aveti mai multe informatii aici, aici si aici.

Cetatea Zanelor

Cetatea Zanelor – Bastion

Tezaurul de la Sancraieni

Fotografii: youtube.com

Blocuri dacice cu litere

Blocuri dacice cu litere

În Deva, la Muzeul Civilizației Dacice și Romane, în zona Lapidariului, există blocuri dacice marcate cu litere grecești. Mai jos vedeți câteva poze ale acestor blocuri.

Vezi aici turul virtual al Lapidariului din muzeul de la Deva.

Explicația muzeului:

Blocuri cu marcaje în construcţiile dacice din zona Sarmizegetusei Regia

Cercetările arheologice din zona capitalei Regatului Dac au avut ca rezultat şi descoperirea unor blocuri cu litere sau cu grupuri de litere greceşti (se ştie că la ridicarea monumentelor din piatră de la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei au participat meşteri greci, din coloniile greceşti de pe ţărmul Mării Negre).

Citeste mai mult

Cine a construit podul peste Dunăre?

Cine a construit podul peste Dunăre?

Un articol de Cornel Birsan
Pentru pasionatii de istorie si nu numai!

Podul de la Drobeta

Toată lumea a învăţat la şcoală (atât în clasele primare, cât şi în liceu), la capitolul antichitatea românilor, că în răstimpul 103-105 arhitectul Apollodor din Damasc a construit un pod peste Dunăre, graţie căruia Traian a reuşit să-şi treacă armatele în Dacia şi să o transforme în provincie romană ! Faină chestia, mai ales că este vorba de o minune a antichităţii în această parte a lumii, fiind considerat cel mai lung pod din Imperiul Roman! Numai că. informaţia nu prea pare în regulă, mai ales că nici nu are “acte”! O să mă întrebaţi: “Cum adică nu pare în regulă?” Foarte simplu. Pentru construcţia acestui pod de către romani nu există nici un document. Nici măcar unul ! Nici de factură folclorică,nici epigrafică şi nici literară!

Citeste mai mult

Laiotă Basarab- un domn mai puţin cunoscut

Laiotă Basarab- un domn mai puţin cunoscut

Laiota-BasarabDomnie : 27 aprilie 1544 – 2 iunie 1544

După încercările pe care le fac Barbu Mărăcine, Şerban din Izvorani şi Ivan Viezure, toţi pretendenţi susţinuţi de boieri răzvrătiţi, în anul 1544 mai apre un alt “binevoitor” care doreşte să îl alunge pe Radu Paisie şi să preia frâiele Ţării Româneşti.  Acest personaj este cunoscut sub numele de  Laiotă Basarab.

Despre originea acestui pretendent nu avem informaţii. După cum afirmă sasul Hironimus Ostermeryer, Laiotă era un “un voevod român din Caransebeş[1] Acest lucru atestă faptul că locul naşterii lui sau locul unde işi avea sălaşul  este Caransebeş însă despre oroginea lui  putem emite doar ipoteze:

Citeste mai mult

ISTORIA ŢĂRII ROMÂNEŞTI până in secolul al XV-lea – a doua parte

ISTORIA ŢĂRII ROMÂNEŞTI până in secolul al XV-lea – a doua parte

Prima parte aici.

Marea invazie tătară de la 1241

Prima menţiune, documentară, despre existenţa unei “ţări” în spaţiul vest – muntenesc este făcută odata cu hotărârea regelui maghiar Ladislau I (1040-1095) de a-şi asigura siguranţa graniţelor regatului ungar. În acest scop zideste o fortăreaţă în imediata apropiere a castrului roman de la Drobeta Turnu Severin, cu rol de centru strategic militar, în vederea supravegherii valahilor, cumanilor şi pecenegilor existenţi în zonă. Această fortăreaţă va fi pricina unor veşnice revendicari şi lupte între coroana maghiară si voievozii din Muntenia.
Între anii 1228 şi 1233, regele maghiar, Andrei II (1205 – 1235) transformă fortăreaţa Severinului în cetate, luând astfel naştere Banatul de Severin, ca “marcă” de apărare, organizată ca un sistem defensiv şi în acelaşi timp ofensiv, îndreptat contra expansiunii bulgare. Banatul de Severin este menţionat în cronicile maghiare sub denumirea de “Terra Zeurino”. Primul ban al Severinului este Luca, menţionat în documentele cancelariei regale maghiare în anul 1233. Securizarea zonei va atrage după sine un mare aflux de valahi, cumani, maghiari şi saxoni, astfel încât în anul 1238, regele maghiar Bela IV (1235 – 1270 ) solicită papei Grigore al IX înfiinţarea unei Episcopii latine a Severinului , dar care va fi instituită abia în anul 1382.
Creerea unor astfel de mărci de apărare dincolo de graniţele coroanei maghiare aveau să devină o practica obişnuita a ungurilor, atât la hotarele Ţări Româneşti cât şi în Moldova, în scopul declarat de a-şi apăra regatul, dar şi cu perspectivă expansionistă. Timp îndelungat regii maghiari aveau să-si aroge dreptul de stăpânire asupra Ţări Româneşti şi a Moldovei, provocând conflicte armate cu domnitorii acestor ţări.
Prin angajarea maghiarilor în conflicte regionale cu valahii, bulgarii, sârbii şi bizantinii, acestia vor omite un lucru foarte important, care se va dovedi devastator pentru regatul arpadian.
Anul 1241 aduce asupra Ţărilor Române dar şi a Europei, una dintre cele mai catastrofale invazii din decursul istoriei, cea tătară.
Cine erau acesti tătari ? Arhidiaconul Toma din Spalato, contemporan invaziei tătarilor, îi caracterizează pe aceştia astfel: „Înfăţişarea tătarilor este îngrozitoare; ei au membrele scurte şi trunchiurile mari, faţa e lată, sunt spâni…au ochi mici şi îndepărtaţi unul de altul; dispreţuiesc hrana cu pâine, se hrănesc cu cărnuri atât proaspete, cât şi putrede, ca băutură amestecă lapte închegat cu sânge de cal. Nici apa cea mai repede nu-i poate opri: ei o trec înot călare. Se slujesc de corturi făcute din pânză sau piei.”
Dar să vedem ce spun cronicile vremii despre această invazie în Ţara Românescă : ’’ În anul acesta (1241) armata fără de număr a tătarilor, trecu peste munţii ce le înconjurau ţara şi prăvălind stâncile grele ( ale Caucazului ) se răspândiră ca demonii (. .. ). Mereu setoşi de sânge, căci cu sânge se adapă ei, sfâşie şi înfulecă cu lăcomie carne de câine şi de om.’’, ’’Ordul (.. ..) trecând prin ţara Ilaut a întâlnit pe Bezerenbam şi l-a bătut. <şi în continuare> (Budjek) trece Munţii Sassanilor <muntii saşilor transilvăneni> ca să intre în Kara – Ulag, înfruntă popoarele karaulaghilor, trece munţii Babac – Tuc (Yapraq Taq) la hotarul lui Mislau unde bate pe duşmanul care se afla acolo gata de lupta.’’ ( Cronică Persană ).
Muntenia a fost atacată şi prădată de Ordul care îi infrânge rând pe rând pe voievozii munteni, ajungând în incursiunea lui până în Banat.
Atacul tătarilor, în Transilvania şi Ungaria, a fost atât de rapid şi de devastator încât decimează armatele regelui maghiar Bela IV, obligându-l pe acesta să fugă şi să se refugieze într-o insulă din Adriatica, pentru a-şi salva viaţa.
Rămaşi singuri în faţa puterii tătare, conducătorii Ţării Româneşti, „Bezerenban” şi Miselav, încearca să opuna rezistentă acestora. După doi ani de hărţuieli şi multe pierderi umane, aceştia reuşesc să infranga ostile tătare şi să-i alunge. Filip Mousket în “Cronica” lui rimata menţioneaza, in anul 1241(2), marea victorie a „regelui din tara vlahilor” asupra tatarilor, dealtfel singura victorie europeana in luptele duse cu tatarii.
Din fericire pentru Europa, tătarii se vor retrage în cursul anilor 1242 şi 1243, urmare morţii hanului Ogodai, în urma unei beţii cumplite, în luna decembrie 1241. Conducatorii şi oastea tătara (mongolă) se vor indrepta spre ţinuturile Asiei Centrale pentru a putea participa la alegerea noului han
Parte a oştilor tătare, conduse de Batu – Han, se vor aşeza în nordul Mării Negre, întemeind un stat cunoscut sub numele de Hoarda de Aur, de unde vor lansa timp de 500 de ani expediţii de pradă asupra Rusiei şi Poloniei, dar şi a Ţărilor Române. Pana aproape la sfârsitul secolului al XIV-lea, Moldova şi nord-estul Munteniei vor rămane însă in sfera de influentă a puterii tătară, asa numita pax mongolica.
Cel mai important aspect al invaziei tătare în ţinuturile româneşti îl constituie faptul că ea a oprit expansiunea maghiară spre sud (Ţara Românescă) şi est (Moldova), a distrus stăpânirea cumanilor la sud de Carpaţi, pregatind procesul de constituire a primelor formaţiuni statale medievale româneşti.

Citeste mai mult

ISTORIA TRANSILVANIEI până în secolul al XV-lea (partea a VI-a)

ISTORIA TRANSILVANIEI până în secolul al XV-lea (partea a VI-a)

ISTORIA TRANSILVANIEI până în anul 997 (partea a treia)

Prima parte | A doua parte | A treia parte | A patra parte | A cincea parte

Voievodatele româneşti în sec. IX – X

În ciuda afirmaţiilor unor istorici maghiari, cum că invazia maghiară în Transilvania şi Pannonia a găsit un spaţiu nelocuit permanent, cronicile maghiare evidenţiază prezenţa şi opozitia românilor încă din primul moment al evenimentelor. Cronica ”Gesta Hungarorum” a lui Anonymus descrie în mod detaliat felul în care s-au deşfăşurat ostilităţile şi mai ales, urmările lor. De la începutul infiltrarii maghiarilor în Câmpia Pannonică (anul 896) şi ulterior în Transilvania, cronicarul face o prezentare geografică detaliată, specificând locaţiile voievodatelor şi cnezatelor existente la acea vreme.
Ţara de la vest, dintre Tisa şi Dunăre (respectiv Câmpia Pannonică) este administrată de către Kean, numit şi mare duce al Bulgariei, bunicul lui Salanus, iar ulterior de către acesta din urmă. Ţara dintre Tisa şi Munţii Carpaţi (pe direcţia vest – est), situată între râurile Mureş şi Someş (pe direcţia sud – nord, cu specificaţia că se afla în Erdeulu – Ardeal), zona Crişana – Satu Mare, este condusă de către ducele Morout, bunicul lui Menumorout, iar ulterior de către acesta din urmă.
Ţara cuprinsă între râul Mures şi Dunăre (castrul Orşova), actualul Banat este condusă de către voievodul Glad, strămoşul lui Ohtum. Ţara aflată în zona centrală a Transilvaniei, între Carpaţii Apuseni, Meridionali şi Răsăriteni era condusă de către Gelu, zis şi Blacul (Valahul).

Citeste mai mult

Mihai Eminescu – Rugăciunea unui dac

Mihai Eminescu – Rugăciunea unui dac

Mihai_EminescuPe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi?

El singur zeu stătut-au nainte de-a fi zeii
Şi din noian de ape puteri au dat scânteii,
El zeilor dă suflet şi lumii fericire,
El este-al omenimei izvor de mântuire:
Sus inimile voastre! Cântare aduceţi-i,
El este moartea morţii şi învierea vieţii!

Citeste mai mult