Category Archives: mitologie română

“Negru”- patronimul apartenenţei poporului român

“Negru”- patronimul apartenenţei poporului român

 “(…)Mioriţă laie,

Laie bucălaie,

De trei zile-ncoace

Gura nu-ţi mai tace! (…)”

Unul dintre cele patru mituri fundamentale ale poporului român este reprezentat de “mioriţa”. Această creaţie contopeşte elementele eterogene ce se găsesc în literatură, dans, muzică, mitologie şi reprezintă mitul spiritualităţii româneşti. De asemenea, din această creaţie se reflectă şi continuitatea acestui popor: prin moartea sa, ciobănaşul nu dispare, ci se contopeşte cu macrocosmosul ( cu fiinţa eternă a naturii). Una dintre multele caracteristici pe care le are “mioriţa” este culoare ei, ea nu este o oaie normală, este “bârsană” sau “laie, laie Bucălaie”.
În dicționarul exlicativ al limbii române, adjectivul “lai” (laie) are însemnătate de negru (dacă este să ne referim strict la culoarea lânii mioarei). Această culoare nu este aleasă întâmplător, ea se regăseşte în istoria şi mitologia românească de câteva mii de ani, fiind un stindard cu caracter distinctiv atrbuit atât conducătorilor cât şi spaţiului carpato-danubiano-pontic. După cum vom vedea, el însoţeşte continuu toată istoria pelasgo-daco-vlaho-română. Citeste mai mult

Pelasgii din noi

Pelasgii din noi

Un articol de Gib Gabriel

A vorbi despre pelasgi, fie prin prisma istoriei, fie prin cea a etnografiei, nu este cel mai ușor lucru.Spun asta, pentru că, de multă vreme, și situația nu s-a schimbat în ultimii ani, cel care aduce în discuție moștenirea noastră pelasgă, este privit cel puțin ciudat și de cele mai multe ori, în cel mai fericit caz, nu este băgat în seamă. Totuși, în anumite cazuri, afirmația aceasta nu este valabilă.

Unul din locurile în care o discuție pe tema pelasgilor nu numai că nu este privită ca desuetă dar te vei trezi că ai în față interlocutori nu doar bine documentați, ci și entuziasmați de subiect, este așa numita “mărginime a Sibiului”. Citeste mai mult

Dragobete – zburătorirea, fârtații și suratele – partea II

Dragobete – zburătorirea, fârtații și suratele – partea II

Citești în 5 minute!

În articolul anterior am arătat că Dragobetele este în mitologia română fiul Dochiei și că inițial a fost o sărbătoare a începutului de primăvară ce semnifica logodna simbolică a păsărilor cerului. Mai apoi a fost extins simbolic și asupra oamenilor:

Tinerii și tinerele îmbrăcați de sărbătoare se strângeau pe dealurile din preajma satului, în cete de vârstă și de sex. Fetele laolaltă culegeau flori de primăvară, ghiocei, iar băieții, individual, culegeau vreascuri pentru aprinderea unor focuri, în jurul cărora se așezau jos, tot pe cete și glumeau între ei. Glumele se refereau mai ales la simpatiile și antipatiile dintre băieți și fete. La prânz coborau în goană spre sat, fiecare băiat fugărindu-și partenera preferată.Dacă o prindea din fugă, conform datinii, putea să o sărute în văzul tuturor. Când doi tineri fugeau după aceași față, ea se lăsa prinsă de cel pe care-l prefera. Fata care era prinsă și sărutată se considera oarecum logodită cu partenerul ei de fugă, pe un an, pentru a putea urmări cât de constante sunt sentimentele lor reciproce. Citeste mai mult

Dragobete, fiul Dochiei (Daciei) – partea I

Dragobete, fiul Dochiei (Daciei) – partea I

Citești în 5 minute! A doua parte aici.

dragobeteÎn ziua de 24 februarie există o sărbătoare a dragostei autohtonă, cu rădăcini extrem de adânci în istoria veche a României, precum și a mitologiei românești. Zânul Dragobete, denumit în acest fel de către etnologul Romulus Vulcănescu, este în mitologia românească fiul Dochiei, (Dochiana, Dacia, Dakia, Rhea sau Mama mare, după Nicolae Densușianu).

Rhea sau Mama mare adorată de triburile pelasge din nordul Dunării de jos sub numele de Δαχια și Dacia, ne apare în legendele și în cântecele poporale române numită Dochia și Dochiana. În particular în legendele române ea este considerată ca o femeie bătrână, numită “Baba Dochia”, care ieșind pe la începutul primăverii prea de timpuriu cu oile la munte, a fost înghețată și apoi prefăcută în stană de piatră pe vârfurile ori pe coastele munților[…] Citeste mai mult