Diavolul vorbește românește!

Diavolul vorbește românește!

Un text scris de Cornel Birsan

Într-un articol intitulat: Țara lui Papură Vodă, în vremea lui Pazvante Chioru, postat pe www.certitudinea.ro, scriitorul și publicistul Miron Manega a făcut un jalnic rechizitoriu al prezentului:

„Trăim vremuri în care domneşte fărădelegea. Nimic nu mai funcţionează, nimic nu-ţi mai dă siguranţa zilei de mâine. Instituţiile publice sunt împărţite în două (instituţiile naţiunii şi instituţiile puterii), armata a fost desfiinţată, sistemul de sănătate şi învăţământul la fel, economia a fost paralizată şi vândută pe bucăţi, resursele vândute şi ele, sau arvunite. În plus, România e „fezandată” pentru a deveni groapă de gunoi pentru deşeurile toxice ale Europei iar legile, care mai există, sunt instrumentate de magistraţi-infractori, copie la indigou a unui preşedinte demis de populaţie la referendum, dar reaşezat abuziv în scaun de forţe străine. Suntem, într-un cuvânt, „Ţara lui Papură Vodă”. Chiar dacă nu mai ştim de unde vine expresia, o folosim corect, căci ea sintetizează perfect realitatea pe care tocmai am expus-o…”

Sursa foto

În consens cu spusele domniei sale, îmi permit să deschid acest subiect amintind cuvintele lui Georges Santayana (1863 – 1952): „…cei care nu-și amintesc trecutul sunt condamnați să-l repete.”
Această necunoaștere, prin ignorare, a Istoriei Romaniei de către conducatorii și politicienii noștri se repercutează însă în mod grav asupra cetățenilor și a viitorului acestei țări. Se pare că Domniile lor au absentat de la cursurile de istorie, considerându-le nereprezentative pentru ținuta de conducători ai țării sau de oameni politici. Întrebându-i când au citit ultima carte de istorie, te privesc ca pe un E.T., dând din mână a lehamite: „du-te domnule dragă, noi avem treburi importante la ordinea zilei pentru binele poporului și a țării, nu bazaconiile tale !”
Dar dacă ar face bine să pună mâna pe cel puțin o carte de istorie vor realiza, stupefiați, că istoria se repetă. Pentru că nu doresc să le recomand o bibilografie mai vastă, îi invit să citească cele câteva rânduri selectactate de mine din lucrarea lui Florin Constantiniu, O istorie sincera a poporului român.
Fac precizarea că evenimentele la care se referă distinsul istoric sunt cele premergătoare intrării României în primul război mondial (1914 – 1918).
Luați aminte:

“În pregătirea armatei române pentru război, Brătianu a săvârșit mari erori. Întocmai cum la Ministerul de Externe îl puse pe slabul Emanoil Porumbaru pentru a conduce el întreaga activitate diplomatică, tot astfel, la Marele Stat Major, în locul unui general capabil, l-a numit pe generalul Dumitru Iliescu (titular era generalul Zottu, bolnavde nervi, care s-a sinucis la intrarea României în razboi), total obedient față de primul ministru, tipul generalului fanfaron și iresponsabil, anunțând ca tot este pregatit și că victoria e sigură.
Aprovizionarea armatei a dat naștere unui boom afacerist, în care venalitatea a căpătat proporții considerabile. Un publicist nota în jurnalul său la 13 august 1916: „Nu mai e nimic de … operat. Aproape două miliarde de lei ai Ministerului de Razboi s-au mistuit pentru ca, peste o lună de zile, să se adreseze acel apel deznădăjduit că să-și facă pomană și să dăruiască obiele pentru soldați.
Guvernul liberal a angajat România în război cu armata nepregătită, a subevaluat capacitatea de riposta a adversarului și și-a întemeiat planurile de luptă pe promisiunile Aliaților…(la 25 martie 1915, Brătianu, exasperat, a exclamat:”Când vezi tonul cu care aliații ne vorbesc, regret timpul când Germania avea preponderență în Europa.) < pentru cei mai puțin cunoscători în ale istoriei, Aliații „Antanta”= Franța, Anglia, Rusia și ulterior SUA, Italia, Portugalia, Belgia s.a.>

Corupția și dezordinea din anii neutralitații și-au spus cuvântul la începerea operațiilor militare, haosul căpătând, în anumite segmente ale articulațiilor militare și civile, proporții uriașe.

C.Argetoianu ofera o imagine sugestivă a coloanei sanitare care urma să se organizeze în Parcul Carol:” Un talmeș-balmeș de ambulanțe vechi și noi, de furgoane, de căruțe rechiziționate, de automobile hodorogite, de cuptoare și de bucătării de campanie amestecate unele cu altele, în voia domnului.O forfoteală de ofițeri, de gradați și de civili, zbierând și înjurându-se între ei, ierarhic, blestemând cu toții <<organizarea>> (ar mai fi fost mai exact <<dezorganizarea>>), încurcau și mai rău, parcă dinadins, ceea ce fusese deja atât de bine încurcat în zilele precedente.”

Generalul Berthelot, șeful misiunii militare franceze, a sintetizat corect situația găsită, când a spus că eram „admirabil de dezorganizați.”

În jurnalul său personal, Octavian Goga, refugiat din Transilvania în Regat, a scris cele mai aspre rânduri de condamnare a clasei politice românești: „Țară de secături, țară minoră, căzută rușinos la examenul de capacitate în fața Europei… Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoții improvizați astazi în moraliști, miniștrii cari s-au vândut o viața întreaga, deputați contrabandiști … Nu ne prabușim nici de numărul dușmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie, înfricoșata de meningită morală. Tara în care un Morțun e ministru de Interne, un așa-zis Porcu (Al.Constantinescu – n.n) stâlp de partid, cu simpli hoți la drumul mare, trebuia să ajungă la marginea prăpastiei.””
Se pare că acum suntem într-adevar pe marginea prăpastiei, într-o țară asupra căreia se fac experimente de către organisme abilitate, într-o țară în care suntem considerați străini de către o minoritate sâcâitoare, în care copiii români sunt batjocoriți dacă poartă o cordeluță tricoloră, în care cetățeanul de rând a ajuns la limita sărăciei și se mulțumește seara să vizioneze, pe toate posturile de televiziune, policitieni și demnitari corupți sau “parașute și parașuți” care sunt permanent în spectacol țigănesc, povestind despre milioanele pe care le învârt, în timp ce omul de rând își amăgește copilul cu o portocală tăiată în patru, ca să-i ajungă pentru mai multe zile.
Se pare că nu mai există decență, rușine, …. doar mojicie, aroganță și lipsă de bun simț.
Pe vremurile când aromânii luptau în Balcani pentru limba și identitatea lor, un preot grec, Kosmas Etolianul (1714-1779), care încerca să-i “grecizeze” pe aromâni, le spunea „că ei trebuie să se roage în greacă, deoarece Dumnezeu nu vorbește în aromână decât atunci când se întreține cu Diavolul.” (după Nicolas Trifon – Aromânii, pretutindeni, nicăieri).
Aromanii nu și-au pierdut însă identitatea, limba și istoria, chiar dacă sunt răspândiți în întreaga lume.
Noi însă suntem pe cale să ne pierdem cu totul, datorită „grecilor” noștri !
Noroc că vorbim aceeași limbă cu Diavolul, pentru că Dumnezeu ne-a părăsit demult!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *