Cetatea dacică Comidava

Cetatea dacică Comidava

Pe Dealul Cetăţii din Râşnov cele mai vechi urme de locuire datează, conform descoperirilor arheologice din 2010, încă din epoca neolitică. Apoi, o nouă fază de locuire aparţine începutului epocii bronzului (cultura Glina-Schneckenberg), arheologii identificând o aşezare apărată de valuri de pământ si prevăzute cu palisadă. Sistemul defensiv consta din 3 şanţuri şi tot atâtea valuri de apărare, plasate în punctul vulnerabil, adică spre Est. Din această perioadă au fost descoperite două fragmente de topoare de piatră, un fragment de râşniţă, ceramică (vase piriforme, căni şi căniţe, tăvi, castroane, amfore şi strecurători) şi un topor-lamă de bronz.
În antichitatea clasică, pe Dealul Cetăţii, dacii cumidavens intemeiaza o asezare, „Comidava”. Există o ipoteză conform căreia aşezarea fortificaţă Comidava era integrată într-o centură defensivă formată din aşezarea Comidava, cetatea de la Pietrele lui Solomon, cetatea de pe Dealul Şprenghi, cetatea dacică de pe Muntele Tâmpa, cetatea din Răcădău – Valea Cetăţii şi cetatea de la Bunloc.

Muntele e mai aproape de cer şi aceasta îl investeşte cu o dublă sacralitate: pe de o parte, participă la simbolismul spaţial al transcendenţei (“înalt”, “vertical”, “suprem” etc.), iar pe de altă parte, e locul prin excelenţă al hierofaniilor atmosferice şi, ca atare, locuinţa zeilor.
“Muntele”, prin faptul că e locul de întâlnire între cer şi pământ, se află în “centrul lumii” şi e, fără îndoială, punctul cel mai înalt al pământului. De aceea regiunile consacrate – “locurile sfinte”, templele, palatele, oraşele sfinte – sunt asimilate “munţilor” şi devin ele însele “centre”, adică sunt integrate în chip magic vârfului muntelui cosmic.
(sursa: Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor)

Latinizat, toponimul a devenit ,,Cumidava” şi sub această formă apare pe un monument din timpul împăratului roman Alexander Severus (222-235 d.H.). Localitatea (Κομίδαυα) este amintită între „oraşele strălucite ale Daciei” de către geograful Claudius Ptolemeu din Alexandria Egiptului (*cca.87d.H. probabil în Ptolemais Hermii – †ca.165 d.H. în Alexandria), în al său Îndreptar geografic.
Geographia, lucrarea sa cea mai importantă, face un inventar al lumii locuite cuprizând 8000 de toponime aliniate între Spania şi China şi încadrate într-o tramă de paralele şi meridiane. Destinul acestei lucrări a fost fabulos, Europa medievală şi renascentistă datorându-i o mare parte din modul de redactare al primelor hărţi ale diverselor regiuni. Lucrarea a fost copiată în sute de exemplare, fiind practic prototipul hărţilor europene.

Jacob d’Angelo after Claudius Ptolemaeus, Cosmographia Claudii Ptolomaei Alexandrini, 1467, Reichenbach Monastery, latin:

ptolemy_cosmographia_1467_-_balkan_peninsula

Map of Dacia and Danube after Ptolemy’s Geographia, 1st/2nd century AD, 15th century, Medieval book after Ptolemy’s Geographia, 1st/2nd c. AD, author: Unknown:

ptolemy_cosmographia_dacia_danube

Ptolemy Geographia – North Western Dacia

ptolemy_geographia_-_north_western_dacia-1

Sursa: Cumidava – o noua abordare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *